b) Ipoteze comportamentale pentru conturile de clienți fără date specifice de reevaluare

Atunci când emit ipoteze comportamentale în legătură cu conturi fără date specifice de reevaluare în scopul gestionării riscului de rată a dobânzii, instituțiile trebuie:

• (a) Să fie în măsură să identifice soldurile „de bază”, și anume depozitele care sunt stabile și nu sunt susceptibile de reevaluare, chiar și în condiții de fluctuații semnificative ale ratei dobânzii, și/sau alte depozite a căror elasticitate limitată la fluctuații ale ratei dobânzii ar putea fi modelată de bănci.
• (b) Ipotezele de modelare pentru aceste depozite trebuie să reflecte caracteristicile deponenților (de exemplu, retail/wholesale) și caracteristicile contului (de exemplu, tranzacționale/netranzacționale). În continuare este dată o descriere la nivel înalt a categoriilor de mai sus:
• i. Depozitele tranzacționale de retail includ depozite nepurtătoare de dobândă și alte conturi de retail a căror componentă de remunerare nu este relevantă în decizia clientului de a păstra bani în cont.
• ii. Depozitele netranzacționale de retail includ conturi de retail (inclusiv cele reglementate), a căror componentă de remunerare este relevantă în decizia clientului de a păstra bani în cont.
• iii. Depozitele whole sale includ conturile entităților corporative și ale altor clienți interbancari, cu excepția conturilor interbancare sau a altor clienți care prezintă o sensibilitate totală la preț.
• (c) Să evalueze o posibilă migrare între depozite fără date specifice de reevaluare și alte depozite care ar putea modifica, în diferite scenarii privind rata dobânzii, principalele ipoteze de modelare a comportamentului.
• (d) Să aibă în vedere eventualele constrângeri privind reevaluarea depozitelor de retail în medii cu rata dobânzii mică sau negativă.
• (e) Să se asigure că ipotezele emise în legătură cu declinul soldurilor de bază și al altor solduri modelate sunt prudente și adecvate atunci când se pun în balanță beneficiile pentru câștiguri în raport cu riscul suplimentar asociat valorii economice care decurge din blocarea într - o rentabilitate viitoare a ratei dobânzii afere nte activelor finanțate de aceste solduri, și eventuale venituri nerealizate într - un mediu cu rata dobânzii în creștere.
• (f) Să nu se bazeze exclusiv pe metode statistice sau cantitative pentru a stabili datele de reevaluare comportamentală și profilul fluxului de trezorerie al NMD. În plus, stabilirea unor ipoteze de modelare adecvate pentru NMD - uri ar putea necesita colaborarea diferiților experți în cadrul unei instituții (de exemplu, departamentul de gestionare și control al riscurilor, departamentul de vânzări și trezoreria).
• (g) Să asigure documentarea adecvată a acestor ipoteze în politici și proceduri și să dispună de un proces pentru asigurarea evaluării lor.
• (h) Să înțeleagă impactul ipotezelor asupra rezultatelor sistemelor alese de măsurare a riscului ș i asupra deciziilor de alocare a capitalului intern a instituției, inclusiv prin calcularea periodică de analize ale sensibilității asupra parametrilor - cheie (de exemplu, procentul și scadența soldurilor de bază ale conturilor și rata de transfer) și măsurile care utilizează termeni contractuali, nu ipoteze comportamentale, pentru a izola impactul ipotezelor asupra valorii economice și a câștigurilor.
• (i) Să efectueze simulări de criză pentru a înțelege sensibilitatea metodelor alese de măsurare a riscurilor la variațiile ipotezelor cheie, ținând cont de rezultatele acestor simulări în deciziile de alocare a capitalului intern.