|
+ANEXA II |
ANEXA II
ANEXA II Metodologii de conversie pentru instrumentele financiare derivate 1. Următoarele metode de conversie se aplică următoarei liste neexhaustive de instrumente financiare derivate standard:
(a)
Contracte futures
(b)
Opțiuni standard (plain vanilla) (de cumpărare sau de vânzare, cumpărate sau vândute)
(c)
Swap-uri
(d)
Contracte forward
(e)
Expunere cu efect de levier la indici cu efect de levier încorporat Un instrument financiar derivat care creează expunere cu efect de levier la un indice suport sau la indici care încorporează expunere cu efect de levier la portofoliul lor trebuie să aplice abordarea standard bazată pe angajamente aplicabilă activelor în cauză. 2. Următoarele metode de conversie se aplică listei neexhaustive cu instrumente financiare care încorporează instrumente financiare derivate:
3. Listă exemplificativă cu instrumente financiare derivate nestandard și aplicarea metodologiei bazate pe angajamente aferente:
—
Swap-uri pe varianță: swap-urile pe varianță sunt contracte care permit investitorilor să obțină expunere la varianța (volatilitatea la pătrat) unui activ suport și în particular să substituie volatilitatea implicită curentă cu volatilitatea viitoare realizată (sau istorică). În conformitate cu practicile pieței, prețul de exercitare (strike) și valoarea noțională a varianței sunt exprimate în funcție de volatilitate. Pentru valoarea noțională a varianței, formula este următoarea:
Valoarea noțională vega reprezintă o măsură teoretică a profitului sau a pierderii rezultate dintr-o modificare cu 1 % a volatilității.
Întrucât volatilitatea realizată nu poate fi mai mică de zero, pierderea maximă aferentă unei poziții lungi într-un swap este cunoscută. Pierderea maximă aferentă unei poziții scurte într-un swap este adesea limitată prin aplicarea unui plafon de volatilitate. Cu toate acestea, în lipsa unui plafon, pierderile potențiale aferente unei poziții scurte într-un swap sunt nelimitate.
Metoda de conversie care trebuie utilizată pentru un anumit contract la momentul t este următoarea:
Valoarea noțională a varianței * varianțat (curentă) (fără plafon de volatilitate)
Valoarea noțională a varianței * min [varianțat (curentă)2; plafonul de volatilitate] (cu plafon de volatilitate)
unde: varianțat (curentă) este o funcție a pătratului volatilității implicite și realizate, mai precis:
—
Swap-uri pe volatilitate
Prin analogie cu swap-urile pe varianță, în cazul swap-urilor pe volatilitate ar trebui aplicate următoarele formule de conversie:
—
Valoarea noțională vega * volatilitateat (curentă) (fără plafon de volatilitate)
—
Valoarea noțională vega * [volatilitatet (curentă); plafon de volatilitate] (cu plafon de volatilitate)
unde volatilitateat (curentă) este o funcție a volatilității realizate și implicite.
4. Opțiuni cu barieră (knock-in knock-out) Numărul de contracte * dimensiunea noțională a contractului * valoarea de piață a titlurilor de capital suport * delta
1. Prezentare generală
1.1 Referințe1.2 Cerințe identificate1.3 Standarde asociate2. Cerințe identificate
3. Standarde asociate
|