Anexă: lista canalelor de transmitere potențiale pe care instituțiile le pot lua în considerare

Instituțiile trebuie să ia în considerare riscurile de tranziție care decurg din trecerea către o economie mai durabilă și cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Acestea pot include riscuri de politică și riscuri juridice (cum ar fi noile mecanisme de stabilire a prețului carbonului sau reglementările de mediu mai stricte), riscuri tehnologice (cum ar fi caducitatea activelor cu emisii mari) și riscurile de piață (cum ar fi schimbările intervenite în preferințele consumatorilor sau în modelele de cerere).

Canale microeconomice:

• • Societățile nu mai sunt profitabile sau sunt excesiv de îndatorate ori sunt expuse riscului de a deveni excesiv de îndatorate din cauza creșterii costurilor de mediu (de exemplu, costurile pentru tranziția către tehnologii, lanțuri de aprovizionare și procese de producție mai verzi, creșterea cheltuielilor cu energia, creșterea impozitării emisiilor, volatilitatea prețurilor produselor de bază, primele pentru deficitul de resurse) și/sau a schimbărilor intervenite în preferințele consumatorilor și a dinamicii concurențiale.
• • Activele se depreciază sau se depreciază semnificativ sau sunt expuse riscului de a se deprecia, deoarece nu mai sunt adaptate la standardele actuale sau la preferințele consumatorilor.
• • Societățile sunt răspunzătoare din punct de vedere juridic, având în vedere eșecul parțial în ceea ce privește alinierea la tranziție.
• • Gospodăriile suportă costurile tranziției (de exemplu, costurile pentru a aduce proprietățile la standarde sau pierderea de capital din vânzare, creșterea impozitării, prețurile mai mari ale energiei, creșterea costului bunurilor și serviciilor de bază) care le afectează semnificativ situația financiară și cererea de împrumuturi.

Canale macroeconomice:

• • modificarea fundamentală a mixului energetic, a nivelurilor prețului energiei și a modelelor de consum de energie – determinată de eforturile de atenuare a schimbărilor climatice, controlul poluării, deficitul de resurse etc. – care afectează întreaga economie;
• • schimbările semnificative ale prețurilor, în special pentru produsele energointensive sau dăunătoare mediului;
• • modificările productivității;
• • fricțiunile de pe piața muncii care duc la șomaj și sectoarele sub presiune din cauza lipsei de lucrători calificați;
• • modificările preferințelor consumatorilor și ale pieței;
• • alte efecte asupra comerțului internațional, veniturilor publice, marjei de manevră bugetară, ratelor dobânzii și cursurilor valutare.

Instituțiile trebuie să ia în considerare riscurile acute, care rezultă din creșterea frecvenței și a gravității fenomenelor climatice sau meteorologice extreme (cum ar fi canicula, inundațiile sau contaminarea surselor de apă), și riscurile cronice, care decurg din schimbarea pe termen lung a modelelor climatice și meteorologice (cum ar fi creșterea temperaturilor medii, creșterea nivelului mării sau declinul polenizatorilor).

Canale microeconomice:

• • profitabilitatea societăților este afectată de întreruperi grave ale activității comerciale sau ale lanțului valoric din cauza condițiilor de mediu extrem de nefavorabile, de deteriorarea treptată din cauza condițiilor de muncă sau de creșterea costurilor (de exemplu, costurile de adaptare, prețul materiilor prime importante);
• • venitul gospodăriilor este afectat de perturbările mediului, de deteriorarea treptată a activităților economice sau de impactul asupra sănătății;
• • activele corporative sau proprietățile gospodăriilor sunt deteriorate de condițiile meteorologice extrem de nefavorabile sau se deteriorează treptat (de exemplu, contracția - gonflarea solurilor argiloase);
• • întreprinderile și gospodăriile suportă costuri de întreținere și de adaptare mai mari sau chiar costuri de reconstrucție.

Canale macroeconomice:

• • efectele de domino ale condițiilor meteorologice extrem de nefavorabile, ale incidentelor de poluare, ale deficitului de apă și alte efecte ale încălzirii globale și ale degradării ecosistemelor asupra întregii economii dintr - o anumită zonă geografică;
• • modificările semnificative ale prețurilor din cauza șocurilor la nivelul ofertei, care duc la presiuni inflaționiste;
• • reducerea productivității forței de muncă și impactul asupra sănătății;
• • perturbările lanțurilor de aprovizionare și deficitul de resurse;
• • migrațiile și strămutările forțate ale populației.