(1) Atunci când evaluează dacă modelul intern al unei instituții este implementat cu integritate, astfel cum se prevede la articolul 325bi alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în ceea ce privește calcularea măsurilor valorii la risc condiționate parțiale menționate la articolul 325bc din regulamentul respectiv, autoritățile competente:
(a)
verifică dacă estimatorul utilizat de instituție pentru a estima măsurile valorii la risc condiționate este solid din punct de vedere conceptual și are o acuratețe rezonabilă;
(b)
verifică dacă, atunci când calculează măsurile valorii la risc condiționate parțiale
și
, astfel cum se prevede la articolul 325bc alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituția identifică orizonturi de lichiditate efective ale factorilor de risc ai unei anumite poziții, ținând seama de scadența poziției în conformitate cu articolul 325bd alineatul (4) din regulamentul respectiv;
(c)
verifică dacă, în cadrul politicilor interne menționate la articolul 325bi alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituția a stabilit criterii obiective adecvate pentru alegerea factorilor de risc care formează subsetul de factori de risc modelabili menționat la articolul 325bc alineatul (2) litera (a) din regulamentul respectiv;
(d)
verifică dacă factorii de risc care nu fac parte din subsetul de factori de risc modelabili ales de instituție în conformitate cu articolul 325bc alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt menținuți constanți la calcularea
și
;
(e)
verifică dacă tehnicile utilizate pentru calcularea
și cele utilizate pentru calcularea
coincid, cu excepția abaterilor necesare pentru asigurarea îndeplinirii cerințelor prevăzute la articolul 325bc alineatele (2)-(4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
(f)
verifică dacă, atunci când calculează
, instituția utilizează date ponderate în mod egal în perioada de observare;
(g)
în ceea ce privește identificarea perioadei de criză, verifică dacă perioadele continue de 12 luni testate pentru a determina perioada de criză încep cel puțin de la 1 ianuarie 2007, astfel cum se menționează la articolul 325bc alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, și dacă politicile interne ale instituției specifică frecvența actualizării perioadei de criză pentru calcularea măsurilor valorii la risc condiționate parțiale, precum și celelalte criterii aplicabile care determină actualizarea acesteia.
În sensul literei (e), autoritățile competente obțin o imagine de ansamblu asupra diferențelor dintre tehnicile utilizate de instituție atunci când calculează măsurile valorii la risc condiționate parțiale calibrate pentru perioada recentă de 12 luni și pentru perioada de criză și verifică dacă diferențele respective nu depășesc ceea ce este necesar pentru a asigura respectarea cerințelor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013.
În sensul literei (g), autoritățile competente verifică, inclusiv pe baza actualizărilor anterioare, dacă perioada de criză este actualizată cel puțin trimestrial și dacă instituția a respectat orice criteriu posibil specificat în politicile interne.
(2) În sensul alineatului (1) litera (a), autoritățile competente:
(a)
verifică modul în care instituția alege estimatorul pe care îl utilizează și analiza efectuată în sprijinul acestei alegeri;
(b)
verifică dacă estimatorul valorii la risc condiționate corespunde fie integralei estimatorului pentru nivelurile valorii la risc menționate la articolul 325bf din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, înțeleasă ca o funcție a probabilității extremităților de la zero la unu minus nivelul de încredere relevant și împărțind la unu minus nivelul de încredere relevant, fie unei opțiuni mai prudente;
(c)
pot compara estimatorii valorii la risc și ai valorii la risc condiționate utilizate de instituție cu estimatorii incluși în tabelul 1.
Tabelul 1
Estimatorii valorii la risc
Estimatorii valorii la risc condiționate
;
unde:
desemnează cea de a i-a cea mai mică valoare din eșantionul utilizat pentru estimare, și anume este cea mai gravă pierdere dintr-un eșantion privind profitul și pierderea și, de regulă, un număr negativ mare;
N desemnează numărul de valori din eșantionul
utilizat pentru estimare;
α desemnează probabilitatea extremităților, și anume unu minus nivelul de încredere;
desemnează partea întreagă a unui argument;
și pentru valoarea la risc condiționată, presupunând că , și anume efectuând calculul pentru extremitatea stângă a unui eșantion;
și pentru valoarea la risc condiționată, presupunând că , și anume în extremitatea α a unui eșantion privind profitul și pierderea se înregistrează mai mult de o pierdere;
.
(d)
în cazul în care calcularea măsurilor valorii la risc condiționate se bazează pe simulări Monte Carlo, verifică dacă numărul de simulări asigură convergența către rezultate stabile.
În sensul literei (d), autoritățile competente examinează testele efectuate de instituție pentru a stabili numărul de simulări, precum și testele statistice, asigurându-se că proprietățile aleatorii ale secvențelor utilizate pentru a genera simularea sunt adecvate. În cazul în care autoritatea competentă consideră că testele respective sunt insuficiente, aceasta poate utiliza metoda de evaluare menționată la alineatul (4).
(3) În sensul alineatului (1) litera (b), autoritățile competente:
(a)
solicita instituției să furnizeze eroarea statistică Monte Carlo la un nivel de încredere de 95 % și verifica dacă metoda utilizată pentru măsurarea acestei erori statistice este solidă;
(b)
solicită instituției să calculeze măsurile valorii la risc condiționate cu mai multe valori inițiale diferite, toate celelalte ipoteze fiind egale;
(c)
evaluează dacă diferențele aferente măsurilor valorii la risc condiționate cu valori inițiale diferite rezultate din calculul efectuat în conformitate cu litera (b) sunt compatibile cu eroarea statistică menționată la litera (a);
(d)
în cazul în care autoritățile competente consideră că rezultatele menționate la litera (c) sunt incompatibile, evaluează cauza principală a unei astfel de incompatibilități și evaluează numărul de simulări necesare pentru a se asigura că eroarea statistică este mai mică de 5 %.
(4) În sensul alineatului (1) litera (c), autoritățile competente:
(a)
obțin o imagine de ansamblu asupra factorilor de risc aleși de instituție și verifică:
(i)
dacă criteriile asigură un nivel suficient de acoperire pentru tipurile de factori de risc modelabili alese în comparație cu setul complet de factori de risc modelabili la care este expusă instituția;
(ii)
dacă criteriile sunt de așa natură încât se preconizează că pragul menționat la articolul 325bc alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 va fi depășit în timp;
(iii)
dacă instituția testează subseturi alternative de factori de risc modelabili pentru a se asigura că alegerea sa nu subestimează cerințele de fonduri proprii;
(iv)
dacă instituția, în alegerea sa, favorizează selectarea factorilor de risc pentru care există date în perioada de criză în locul factorilor de risc pentru care se utilizează substituenți și, dacă nu este așa, autoritățile competente evaluează motivul pentru care instituția nu a pus în aplicare un astfel de criteriu și dacă o alegere diferită ar îmbunătăți calitatea măsurii valorii la risc condiționate nerestricționate și parțiale;
(b)
verifică dacă, în cazul în care poziția are o scadență mai mică de 10 zile, orizontul de lichiditate efectiv al tuturor factorilor de risc este stabilit la 10 zile și dacă această poziție nu afectează calculul
pentru
;
(c)
în cazul în care o poziție are o scadență de Mat zile, cu
, verifică dacă:
(i)
toți factorii de risc ai poziției respective cu un orizont de lichiditate
au fost alocați unui orizont de lichiditate efectiv care este cel mai scurt orizont de lichiditate dintre orizonturile de lichiditate prevăzute în tabelul 1 de la articolul 325bc alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 care este mai mare sau egal cu Mat;
(ii)
poziția nu afectează calculul
pentru toți indicii j care corespund unui orizont de lichiditate care este mai mare decât cel mai scurt orizont de lichiditate dintre orizonturile de lichiditate prevăzute în tabelul 1 de la articolul 325bc alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 care este mai mare sau egal cu Mat;
(d)
verifică dacă, în cazul în care poziția are o scadență de Mat zile, cu
, instituția a atribuit toți factorii de risc ai poziției respective unui orizont de lichiditate efectiv corespunzător orizontului de lichiditate SubCatLH atribuit factorilor de risc;
(e)
verifică dacă, la calculul
, instituția menține la un nivel constant factorii de risc cu un orizont de lichiditate efectiv mai mic decât orizontul de lichiditate corespunzător indicelui j.
În sensul literei (a) punctul (ii), autoritatea competentă evaluează marja cu care instituția a depășit pragul în trimestrele anterioare.
În sensul literei (a) punctul (iii), în cazul în care consideră că testarea subseturilor alternative efectuată de instituție este insuficientă, autoritățile competente pot solicita instituției să testeze subseturi alternative și evaluează dacă opțiunile alternative conduc la diferențe semnificative în ceea ce privește cerințele de fonduri proprii.
