(1) Atunci când evaluează respectarea de către o instituție a articolului 325bi alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește cerințele privind determinarea scenariului extrem al șocurilor viitoare, autoritățile competente verifică dacă politicile interne menționate la litera respectivă îndeplinesc toate cerințele următoare:
(a)
politicile interne respectă articolul 21 din Regulamentul delegat (UE) 2024/397;
(b)
politicile interne impun întocmirea unui inventar actualizat care, pentru fiecare factor de risc nemodelabil:
(i)
să descrie factorul de risc;
(ii)
să specifice orizontul de lichiditate atribuit factorului de risc în conformitate cu articolul 325bd din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
(iii)
să specifice dacă instituția calculează scenariul extrem al șocurilor viitoare prin metoda directă sau prin metoda etapizată menționate la articolele 2, 3, 5 și, respectiv, 6 din Regulamentul delegat (UE) 2024/397 sau determină un scenariu extrem al șocurilor viitoare stabilit prin reglementări în conformitate cu articolul 14 din regulamentul delegat respectiv;
(iv)
în cazul în care instituția utilizează metoda etapizată, să specifice dacă se utilizează metoda istorică, metoda sigma asimetrică sau metoda alternativă pentru a calibra șocurile în sens descendent și în sens ascendent;
(v)
pentru factorii de risc pentru care instituția determină un scenariu extrem al șocurilor viitoare stabilit prin reglementări în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul delegat (UE) 2024/397, să justifice această alegere;
(vi)
să specifice dacă factorul de risc face parte dintr-o bandă și, în caz afirmativ, care este aceasta;
(c)
politicile interne specifică criteriile menționate la articolul 1 litera (a) punctul (i) și la articolul 4 litera (a) punctul (i) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397, stabilind când se utilizează fie metoda directă, fie metoda etapizată menționate la articolele 2, 3, 5 și 6 din regulamentul delegat respectiv, cu referire la orice factor de risc nemodelabil sau la orice bandă standard nemodelabilă;
(d)
politicile interne specifică criteriile de identificare a zilelor lucrătoare și a zilelor nelucrătoare într-un mod coerent în ceea ce privește calcularea măsurii riscurilor pentru scenarii de criză menționate la articolul 325bk din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și calcularea măsurii valorii la risc condiționate menționate la articolul 325bb din regulamentul respectiv;
(e)
politicile interne specifică criteriile de identificare a factorilor de risc pentru care instituția determină măsura riscurilor pentru scenarii de criză prin aplicarea unui scenariu extrem al șocurilor viitoare stabilit prin reglementări în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul delegat (UE) 2024/397;
(f)
politicile interne impun ca instituția să țină evidența tuturor disfuncționalităților în materie de evaluare, astfel cum se menționează la articolul 13 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397, a cauzei disfuncționalităților în materie de evaluare și a măsurilor de remediere luate în temeiul articolului respectiv;
(g)
politicile interne specifică frecvența actualizărilor, în conformitate cu articolul 12 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397, ale perioadei de criză utilizate pentru determinarea scenariului extrem al șocurilor viitoare, precum și celelalte criterii posibile care determină o actualizare a unei astfel de perioade de criză.
(2) Atunci când evaluează dacă modelul intern al unei instituții este implementat cu integritate, astfel cum se prevede la articolul 325bi alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în ceea ce privește cerințele privind calcularea măsurii riscurilor pentru scenarii de criză menționate la articolul 325bk din regulamentul respectiv, autoritățile competente:
(a)
în cazul în care instituția utilizează metoda directă menționată la articolul 2 din Regulamentul delegat (UE) 2024/397 în legătură cu factori de risc nemodelabili:
(i)
verifică dacă procesele instituției respectă criteriile menționate la articolul 1 litera (a) punctul (i) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397, astfel cum sunt prevăzute în politicile interne menționate la articolul 325bi alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
(ii)
verifică dacă instituția documentează și justifică modificările abordării utilizate pentru calcularea măsurii riscurilor pentru scenarii de criză, astfel cum se prevede la articolul 1 litera (a) punctul (ii) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397;
(iii)
verifică dacă există vreo diferență semnificativă între măsura riscurilor pentru scenarii de criză care rezultă, pe de o parte, în urma aplicării metodei directe și, pe de altă parte, în urma aplicării metodei etapizate, pe parcursul perioadei de 20 de zile lucrătoare menționate la articolul 1 litera (a) punctul (iii) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397 și investighează motivele oricăror diferențe semnificative;
(b)
în cazul în care instituția utilizează metoda directă menționată la articolul 5 din Regulamentul delegat (UE) 2024/397 în legătură cu benzi standard nemodelabile:
(i)
verifică dacă procesele instituției respectă criteriile menționate la articolul 4 litera (a) punctul (i) din regulamentul delegat respectiv, astfel cum sunt prevăzute în politicile interne menționate la articolul 325bi alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
(ii)
verifică dacă instituția documentează și justifică modificările abordării utilizate pentru calcularea măsurii riscurilor pentru scenarii de criză, astfel cum se prevede la articolul 4 litera (a) punctul (ii) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397;
(iii)
verifică dacă există vreo diferență semnificativă între măsura riscurilor pentru scenarii de criză care rezultă, pe de o parte, în urma aplicării metodei directe și, pe de altă parte, în urma aplicării metodei etapizate, pe parcursul perioadei de 20 de zile lucrătoare menționate la articolul 4 litera (a) punctul (iii) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397 și investighează motivele oricăror diferențe semnificative;
(c)
în ceea ce privește determinarea seriei de timp a randamentelor pe un orizont de 10 zile lucrătoare menționate la articolul 7 din Regulamentul delegat (UE) 2024/397:
(i)
verifică dacă instituția nu include mai mult de o observare pe zi lucrătoare în seriile de timp utilizate pentru a genera o măsură a riscurilor pentru scenarii de criză și verifică dacă seriile de timp includ numai date de piață reale, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397;
(ii)
verifică dacă criteriile menționate la alineatul (1) litera (d) pentru identificarea zilelor lucrătoare și a zilelor nelucrătoare sunt utilizate la calcularea randamentelor pe un orizont de 10 zile lucrătoare menționată la articolul 7 din Regulamentul delegat (UE) 2024/397 și în prelungirea perioadei de criză cu până la 20 de zile lucrătoare, astfel cum se menționează la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din regulamentul respectiv, și verifică dacă etapele pentru obținerea randamentelor pe un orizont de 10 zile lucrătoare, inclusiv determinarea Dt', astfel cum se menționează la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din regulamentul delegat respectiv, sunt parcurse corect;
(iii)
verifică dacă seriile de timp ale factorilor de risc nemodelabili pe care instituția i-a evaluat anterior ca fiind modelabili în conformitate cu articolul 325be din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 includ observările pe care instituția le-a utilizat pentru calibrarea scenariilor șocurilor viitoare menționate la articolul 325bc din regulamentul respectiv, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397;
(d)
în ceea ce privește aplicarea metodei alternative menționate la articolul 10 din Regulamentul delegat (UE) 2024/397:
(i)
verifică dacă instituțiile pot justifica disponibilitatea limitată a datelor pentru factorii de risc nemodelabili sau pentru benzile standard nemodelabile pentru care instituția utilizează metoda alternativă;
(ii)
verifică dacă există o identificare adecvată a factorilor de risc pentru care trebuie utilizată abordarea menționată la articolul 10 alineatele (2) și (3) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397;
(iii)
verifică dacă, atunci când aplică metoda menționată la articolul 10 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397, abordarea utilizată de instituție pentru a selecta un factor de risc care îndeplinește condițiile menționate la alineatul (5) de la articolul respectiv conduce la determinarea de șocuri în sens ascendent și în sens descendent adecvate pentru factorul de risc pentru care se aplică abordarea alternativă;
(e)
solicită instituției să identifice factorii de risc nemodelabili sau benzile standard nemodelabile pentru care valoarea coeficientului de neliniaritate menționat la articolele 17 și 18 din Regulamentul delegat (UE) 2024/397 este egală fie cu κmin, fie cu κmax, astfel cum se menționează la articolele respective, și verifică dacă scenariul extrem al șocurilor viitoare este adecvat sau dacă, în conformitate cu articolul 325bk alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituția trebuie să aplice un scenariu extrem al șocurilor viitoare stabilit prin reglementări în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul delegat (UE) 2024/397;
(f)
în ceea ce privește determinarea perioadei de criză, astfel cum se prevede la articolul 12 din Regulamentul delegat (UE) 2024/397:
(i)
în cazul în care instituția determină perioada de criză prin maximizarea valorii menționate la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397 și utilizând metode de evaluare bazate pe sensibilități în conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din regulamentul delegat respectiv, verifică soliditatea analizei efectuate de instituție pentru a demonstra că variațiile de preț care nu sunt surprinse de metodele de evaluare bazate pe sensibilități nu ar modifica perioada de criză;
(ii)
în cazul în care instituția determină perioada de criză pentru factorii de risc nemodelabili dintr-o categorie generală de factori de risc prin identificarea perioadei de observare de 12 luni care maximizează măsura valorii la risc condiționate parțiale PESRS, i în conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397, verifică soliditatea analizei efectuate de instituție pentru a demonstra că perioada de criză identificată este o perioadă de criză financiară pentru factorii săi de risc nemodelabili;
(iii)
verifică dacă perioadele continue de 12 luni testate pentru a determina perioada de criză încep cel puțin de la 1 ianuarie 2007, astfel cum se menționează la articolul 12 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397, și verifică dacă actualizările anterioare ale perioadei de criză au respectat frecvența și criteriile menționate la alineatul (1) litera (g);
(g)
în ceea ce privește calcularea pierderilor prin metode de evaluare bazate pe sensibilități în condițiile prevăzute la articolul 13 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397:
(i)
evaluează soliditatea proceselor și a metodelor de detectare a disfuncționalităților în materie de evaluare, de identificare a instrumentelor financiare și a mărfurilor pentru care s-a produs o disfuncționalitate în materie de evaluare, de identificare a cauzelor disfuncționalităților în materie de evaluare și de determinare a sensibilităților semnificative ale acestora;
(ii)
verifică dacă, în urma aplicării scenariului extrem al șocurilor viitoare la un factor de risc nemodelabil, utilizarea metodelor de evaluare bazate pe sensibilități se aplică numai instrumentelor financiare și mărfurilor care prezintă factorul de risc respectiv și care fac obiectul disfuncționalităților în materie de evaluare în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397;
(h)
în ceea ce privește determinarea scenariului extrem al șocurilor viitoare stabilit prin reglementări menționat la articolul 14 din Regulamentul delegat (UE) 2024/397:
(i)
verifică adecvarea metodei utilizate de instituție pentru a determina dacă pierderea maximă care poate apărea ca urmare a unei modificări a unui factor de risc nemodelabil sau a unei modificări a unei benzi standard nemodelabile este limitată sau nu;
(ii)
în cazul în care pierderea maximă corespunzătoare unui factor de risc nemodelabil sau unei benzi nemodelabile este limitată, verifică dacă instituția identifică cu acuratețe această pierdere maximă;
(iii)
în cazul în care pierderea maximă care poate apărea ca urmare a unei modificări a unui factor de risc nemodelabil sau a unei modificări a unei benzi standard nemodelabile nu este limitată, verifică dacă ipotezele distributive și statistice utilizate în abordarea bazată pe cunoștințe de specialitate menționată la articolul 14 alineatul (2) litera (a) și la articolul 14 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397 se bazează pe date obiective și pe teste solide și dacă scenariul extrem al șocurilor viitoare este suficient de prudent;
(iv)
verifică dacă:
1.
informațiile incluse în inventarul menționat la alineatul (1) litera (b) sunt coerente cu criteriile menționate la litera (e) de la alineatul respectiv;
2.
criteriile specificate în inventarul menționat la alineatul (1) litera (b) pentru a identifica factorii de risc pentru care se obține măsura riscurilor pentru scenarii de criză prin determinarea unui scenariu extrem al șocurilor viitoare stabilit prin reglementări sunt solide;
(v)
verifică soliditatea metodologiei și a testelor statistice pe care instituția le utilizează pentru a identifica factorii de risc care reflectă doar riscul nesistematic în conformitate cu articolul 16 alineatele (3) și (4) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397.
În sensul literei (a) punctul (ii), autoritățile competente verifică dacă justificarea furnizată corespunde criteriilor menționate la litera (a) punctul (i) și dacă modificările aferente nu sunt determinate de faptul că una dintre metode conduce la o măsură a riscurilor pentru scenarii de criză mai mică decât cealaltă.
În sensul literei (b) punctul (ii), autoritățile competente se asigură că justificarea furnizată corespunde criteriilor menționate la litera (b) punctul (i) și nu este determinată de faptul că una dintre metode conduce la o măsură mai mică a riscurilor pentru scenarii de criză decât cealaltă.
În sensul literei (g) punctul (ii), autoritățile competente verifică dacă instituția calculează pierderile legate de alte instrumente financiare și mărfuri care prezintă factorul de risc respectiv, dar care nu fac obiectul unei disfuncționalități în materie de evaluare cu ajutorul metodelor de evaluare utilizate în modelul de măsurare a riscurilor în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397.
(3) În sensul alineatului (2) litera (a) punctul (ii) și litera (b) punctul (ii), autoritățile competente pot compara măsura riscurilor pentru scenarii de criză aferentă factorilor de risc sau benzilor standard pentru care a avut loc o modificare a abordării și pot evalua dacă modificările corespund în mod sistematic unei măsuri mai mici a riscurilor pentru scenarii de criză.
(4) În sensul alineatului (2) litera (c) punctul (i), pe un eșantion de serii de timp ale observărilor menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397, autoritățile competente pot verifica dacă, în cazul în care observările din seriile de timp sunt constante în zile lucrătoare consecutive, datele de piață reale pentru factorul de risc rămân neschimbate. Atunci când colectează eșantionul, autoritățile competente iau în considerare seriile de timp caracterizate de un volum mare de date, fără modificări în zile lucrătoare consecutive.
(5) În sensul alineatului (2) litera (c) punctul (iii), pe un eșantion de factori de risc, autoritățile competente pot compara observările aferente factorilor de risc pe care instituția le utilizează pentru a calcula valoarea la risc condiționată pentru factorul de risc atunci când acesta a fost modelabil cu observările aferente factorilor de risc pe care instituția le utilizează pentru a calcula măsura riscurilor pentru scenarii de criză.
(6) În sensul alineatului (2) litera (d) punctul (ii), pe un eșantion de factori de risc pentru care instituția utilizează abordările menționate la articolul 10 alineatul (2) sau (3) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397, autoritățile competente pot verifica dacă factorii de risc respectivi îndeplinesc condițiile pentru a face obiectul metodologiei respective.
(7) În sensul alineatului (2) litera (d) punctul (iii), pe un eșantion de factori de risc pentru care se utilizează abordarea menționată la articolul 10 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397, autoritățile competente pot verifica dacă factorii de risc selectați corespunzători îndeplinesc condițiile menționate la alineatul (5) de la articolul respectiv.
Atunci când verifică dacă cei doi factori de risc sunt de aceeași natură în conformitate cu articolul 10 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397 și dacă acești factori de risc nu diferă prin caracteristici care conduc la o subestimare a volatilității în conformitate cu articolul 10 alineatul (5) litera (c) din regulamentul delegat respectiv, autoritățile competente verifică dacă factorii de risc au în comun principalele caracteristici și dacă factorul de risc selectat atrage un risc specific poziției în cazul în care factorul de risc nemodelabil atrage un astfel de risc.
(8) În sensul alineatului (2) litera (d) punctul (iii), pe un eșantion de factori de risc pentru care se utilizează metodologia menționată la articolul 10 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397, autoritățile competente pot:
(a)
solicita instituției să testeze factori de risc alternativi adecvați care îndeplinesc condițiile menționate la articolul 10 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397 în locul factorilor de risc selectați de instituție;
(b)
compara scenariul extrem al șocurilor viitoare obținut utilizând factorii de risc selectați de instituție și scenariul extrem al șocurilor viitoare obținut utilizând factorii de risc alternativi menționați la litera (a);
(c)
evalua dacă factorii de risc selectați de instituție conduc la o subestimare sistematică a scenariului extrem al șocurilor viitoare.
(9) În sensul alineatului (2) litera (d) punctul (iii), pe un eșantion de factori de risc pentru care se utilizează metodologia menționată la articolul 10 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397 și pentru care, pe parcursul unei perioade de un an, există mai mult de douăsprezece observări, autoritățile competente pot:
(a)
solicita instituției să estimeze volatilitatea factorilor de risc respectivi pe parcursul respectivei perioade de un an;
(b)
solicita instituției să estimeze volatilitatea factorilor de risc selectați în conformitate cu articolul 10 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397 pe parcursul respectivei perioade de un an pentru factorii de risc menționați la litera (a);
(c)
evalua dacă volatilitatea factorilor de risc selectați de instituție care rezultă din estimarea menționată la litera (b) este în mod sistematic mai scăzută decât volatilitatea factorilor de risc din modelul instituției de măsurare a riscurilor care rezultă din estimarea menționată la litera (a).
(10) În sensul alineatului (2) litera (e), pe un eșantion de factori de risc și benzi standard, autoritățile competente pot:
(a)
evalua dacă coeficientul de neliniaritate este egal cu κmin sau κmax deoarece valori deosebit de ridicate sau deosebit de scăzute caracterizează numitorul sau numărătorul următoarei expresii
, astfel cum se utilizează la calcularea κ în conformitate cu articolele 17 și 18 din Regulamentul delegat (UE) 2024/397;
(b)
solicita instituției să reprezinte grafic pierderea care rezultă din modificarea factorilor de risc în vecinătatea scenariului extrem al șocurilor viitoare și să evalueze dacă profilul funcției de pierdere este deosebit de concav sau convex în vecinătatea respectivă.
Atunci când efectuează o astfel de evaluare, autoritățile competente aleg setul de factori de risc nemodelabili și de benzi standard nemodelabile ținând seama de importanța semnificativă a acestora.
(11) În sensul alineatului (2) litera (f) punctul (i), după caz și dacă pierderile corespunzătoare modificărilor factorilor de risc nemodelabili semnificativi sau ale benzilor standard nemodelabile semnificative sunt extrem de neliniare, autoritățile competente pot:
(a)
solicita instituției să determine perioada de criză prin maximizarea valorii menționate la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397 pe un set de factori de risc nemodelabili sau pe oricare bandă standard nemodelabilă care aparține aceleiași categorii generale de factori de risc, utilizând metodele de evaluare pe care instituția le utilizează în modelul de măsurare a riscurilor în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din regulamentul delegat respectiv;
(b)
solicita instituției să determine perioada de criză prin maximizarea valorii menționate la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397 pe setul menționat la litera (a) de la prezentul alineat, utilizând metode de evaluare bazate pe sensibilități în conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din regulamentul delegat respectiv;
(c)
evalua dacă perioadele de criză determinate în conformitate cu literele (a) și (b) diferă semnificativ.
Setul de factori de risc nemodelabili sau benzile standard nemodelabile menționate la primul paragraf litera (a) se aleg ținând seama de importanța lor semnificativă și de profilul neliniar al pierderii în raport cu modificările valorilor lor. Pentru a identifica factorii de risc nemodelabili sau benzile standard nemodelabile cu un profil de pierdere neliniar, autoritățile competente pot utiliza ca bază valoarea coeficientului de neliniaritate κ calculat în conformitate cu articolul 17 sau cu articolul 18 din Regulamentul delegat (UE) 2024/397.
(12) În sensul alineatului (2) litera (f) punctul (ii), autoritățile competente pot:
(a)
solicita instituției să determine perioada de criză prin maximizarea valorii menționate la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397 pe un set de factori de risc nemodelabili sau pe oricare bandă standard nemodelabilă care aparține aceleiași categorii generale de factori de risc, utilizând metodele de evaluare utilizate în modelul de măsurare a riscurilor în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din regulamentul delegat respectiv;
(b)
evalua dacă perioada de criză determinată în conformitate cu litera (a) diferă în mod semnificativ de perioada de criză identificată de instituție atunci când aplică metodologia menționată la articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397.
(13) În sensul alineatului (2) litera (g), pe un eșantion de disfuncționalități în materie de evaluare cu care este posibil să se fi confruntat instituția, autoritățile competente pot verifica dacă instituția a urmat procesele și metodele menționate la alineatul (2) litera (g) punctul (i) și evalua, pe această bază, soliditatea proceselor și a metodelor respective.
(14) În sensul alineatului (2) litera (h) punctul (iii), pe un eșantion de factori de risc nemodelabili sau de benzi standard nemodelabile, autoritățile competente pot:
(a)
solicita instituției să genereze o serie de timp a randamentelor dintr-o distribuție statistică cu extremitate groasă prescrisă de autoritatea competentă și să calculeze scenariul extrem al șocurilor viitoare cu metoda etapizată menționată la articolul 3 și la articolul 6 din Regulamentul delegat (UE) 2024/397, combinată cu metoda istorică menționată la articolul 8 din regulamentul delegat respectiv;
(b)
verifica gradul de prudență al abordării bazate pe cunoștințe de specialitate a instituției prin compararea scenariului extrem al șocurilor viitoare stabilit prin reglementări care rezultă din abordarea respectivă cu scenariul extrem al șocurilor viitoare calculat în conformitate cu litera (a).
(15) Prin derogare de la primul paragraf litera (a), autoritățile competente pot solicita instituției să utilizeze seriile de timp ale unui alt factor de risc similar în loc să genereze seriile de timp dintr-o distribuție prudentă. În sensul alineatului (2) litera (h) punctul (iv), pe un eșantion de factori de risc nemodelabili sau de benzi standard nemodelabile și la o anumită dată de referință, autoritățile competente verifică dacă:
(a)
factorii de risc sau benzile standard pentru care măsura riscurilor pentru scenarii de criză se determină prin aplicarea unui scenariu extrem al șocurilor viitoare stabilit prin reglementări în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul delegat (UE) 2024/397 îndeplinesc criteriile identificate de instituție pentru a utiliza metoda respectivă;
(b)
factorii de risc sau benzile standard pentru care măsura riscurilor pentru scenarii de criză nu este determinată prin aplicarea unui scenariu extrem al șocurilor viitoare stabilit prin reglementări în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul delegat (UE) 2024/397 nu îndeplinesc criteriile identificate de instituție pentru a utiliza metoda respectivă.
(16) În sensul alineatului (2) litera (i), pe un eșantion de factori de risc nemodelabili, autoritățile competente pot:
(a)
verifica dacă natura factorului de risc este de așa fel încât reflectă doar riscul nesistematic prin examinarea descrierii factorului de risc furnizate în lista menționată la articolul 33 alineatul (1) din prezentul regulament și a datelor de intrare utilizate pentru marcarea acestuia, astfel cum se prevede la articolul 16 alineatul (3) litera (a) și la articolul 16 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397;
(b)
efectua testarea ipotezelor pentru a evalua importanța semnificativă a coeficienților de corelație între factorii de risc din eșantion și compara rezultatele testării ipotezelor respective cu rezultatele obținute de instituție cu ocazia efectuării testelor statistice menționate la articolul 16 alineatul (3) litera (d) și la articolul 16 alineatul (4) litera (d) din Regulamentul delegat (UE) 2024/397.
