(2) Autoritățile de rezoluție elaborează planuri de rezoluție pentru întreprinderile de asigurare și de reasigurare în cazul cărora evaluează fie că este mai probabil, în comparație cu alte întreprinderi aflate în sfera lor de competență, ca măsurile de rezoluție să fie în interes public conform articolului 19 alineatul (5) în cazul intrării în dificultate a întreprinderii în cauză, fie că respectivele întreprinderi îndeplinesc o funcție critică. Evaluările respective iau în considerare cel puțin necesitatea de a atinge obiectivele rezoluției, dimensiunea, modelul de afaceri, profilul de risc, gradul de interconectare și substituibilitatea întreprinderii și, în special, activitatea transfrontalieră a acesteia.
Pe baza evaluărilor menționate la primul paragraf, autoritățile de rezoluție se asigură că, într-un stat membru, fac obiectul planificării rezoluției cel puțin 40 % din piața sa de asigurări și reasigurări de viață și 40 % din piața sa de asigurări și reasigurări generale, cota de piață pentru cele de viață fiind bazată pe rezerve tehnice brute, iar cota de piață pentru cele generale fiind bazată pe prime brute subscrise. La calcularea nivelului de acoperire a pieței se poate ține seama de filialele unui grup atunci când acestea sunt incluse în planul de rezoluție a grupului.
Întreprinderile mici și cu un grad redus de complexitate nu sunt supuse cerințelor de planificare a rezoluției, cu excepția cazului în care autoritatea de rezoluție consideră că o astfel de întreprindere reprezintă un risc specific la nivel național sau regional.