15. Systemic risk factors

Deşi interdependenţa dintre emitenţi este modelată frecvent într-un mod similar celui prev ă zut în cadrul de reglementare aferent abord ă rii bazate pe ratinguri interne, prin utilizarea unei combinaţii de factori de risc idiosincratic (adică individual) şi unul sau mai mulţi factori de risc sistemic, prezentele orientări nu prevăd nicio abordare de tip prescriptiv privind modelarea, cu condiţia ca o instituţie să respecte toate cerinţele calitative şi de validare pentru a se asigura că abordarea sa este suficient de prudentă.

Dacă modelul porneşte de la ipoteza unor orizonturi diferite de lichiditate, evoluţia factorilor de risc sistemic trebuie să fie coerentă şi compatibilă de-a lungul acestor diferite orizonturi de lichiditate.

Corelaţia dintre factorul (factorii) de risc sistemic şi capacitatea de plată a unui emitent individual, în natura sa procesual ă, poate fi dificil de estimat întrucât acestea nu sunt direct observabile. Orice tehnică de estimare bazată direct sau indirect pe datele de piaţă observabile (precum în cazul titlurilor de capital listate) trebuie justificată şi documentată în mod corespunzător.

În cazul în care o instituţie alege o formulă parametrizat ă care porneşte de la ipoteza mai multor factori de risc sistemic, reflectând astfel mai bine concentrarea la nivel de industrie sau regiune decât dacă ar porni de la ipoteza unui factor de risc sistemic unic, alegerea formulei parametrizate trebuie analizată şi validată, de exemplu prin compararea rezultatelor modelului actual cu rezultatul unei versiuni modificate a aceluiaşi model care utilizează formula bazată pe ratinguri interne şi în care toţi factorii de risc sistemic sunt perfect corelaţi.