Main features of a test or review

Principalele caracteristici ale unei simulări sau evaluări ar trebui sa fie: o cronologie , un domeniu de aplicare , un orizont de timp și o dată de referință , un proces de evaluar e a calității , o metodologie comună și, dacă este cazul, u n scenariu macroeconomic și grad de rentabilitate, precum și un interval de timp pentru a aborda deficitul .

O simulare sau o evaluare ar trebui să aibă o cronologie precisă, inclusiv o dată de lansare și un termen pentru instituțiile supuse simulării sau evaluării, pentru a oferi rezultatele autorităților competente relevante. Aceasta ar trebui să includă, de asemenea, un termen pentru comunicarea (publicarea) rezultatelor simulării sau evaluării de către autoritatea competentă relevantă sau coordonatorul exercițiului. Pentru exerciții, coordonatorul ar trebui să fie identificat în mod clar, iar procesul de coordonare cu toate autoritățile competente și instituțiile implicate ar trebui să fie clar definit și înțeles înainte de efectuarea simulării sau evaluării.

O simulare sau o evaluare ar trebui să aibă un domeniu de aplicare predefinit. Eșantionul instituțiilor care fac obiectul simulării sau evaluării ar trebui să fie clar definit. Acesta ar trebui să acopere un eșantion reprezentativ al instituțiilor din punct de vedere al riscurilor și activelor. Ar trebui, de asemenea, prevăzută o explicație a motivelor macroeconomice și/sau prudențiale pentru stabilirea eșantionului. Această explicație se poate baza pe cifre calitative absolute sau relative și poate susține reprezentativitatea eșantionului definit.

O simulare sau o evaluare ar trebui să aibă un orizont de timp și/sau o dată de referință . O simulare sau o evaluare ar trebui să se efectueze pe baza situațiilor financiare și a cifrelor de supraveghere, cu referire la o dată prestabilită. Scopul orizontului de timp este de a stabili durata de timp în care se vor aplica scenariile, adică pentru un anumit număr de ani. Orizontul de timp și data de referință pentru simulare sau evaluare ar trebui să fie clar identificate în cadrul metodologiei comune a simulării sau evaluării și ar trebui să influențeze intervalul de timp necesar pentru a pune în aplicare măsurile. Orizontul de timp și cadrul de timp necesar pentru a pune în aplicare măsurile poate depinde de caracteristicile de risc ale expunerilor analizate, precum și de faptul că se desfășoară sau nu o simulare (perspectiva pe termen lung și dinamică) sau o evaluare (punct în timp și perspectiva pe termen scurt).

O simulare sau o evaluare ar trebui să aibă un termen până la care autoritățile competente să efectueze procesul de evaluare a calității și să evalueze și să furnizeze rezultatele instituțiilor în cauză coordonatorului exercițiului. Cifrele, abordările și proiecțiile băncilor ar trebui să facă obiectul unor verificări ale plauzibilității ample în analiza de asigurare a calității, inclusiv al unei comparații cu reperele relevante. Acest lucru poate conduce la cereri de revizuire a cifrelor băncilor și proiecțiilor lor, în contextul procesului de asigurare a calității.

O simulare sau o evaluarea ar trebui să fie susținută de o met odologie comună clară și detaliată. Simulările ar trebui să fie, de asemenea, susținute de unul sau mai multe scenarii macroeconomice . Metodologia, fără a urma în mod necesar un model de tipul reușit/eșuat, ar trebui să includă, de asemenea, o gamă a ratelor de rentabilitate sau indicatorii care reprezintă referințele cantitative utilizate pentru a ajuta la evaluarea funcției corespunzătoare de reacție de supraveghere, inclusiv a nevoii de capital suplimentar. Când simularea sau evaluarea se încheie, instituțiile ar trebui să fie poziționate în funcție de gradul de rentabilitate definite în metodologia de simulare sau evaluare. Această evaluare poate identifica nevoia instituțiilor de a umple un deficit de capital în funcție de diferitele rate de rentabilitate. Atunci când este identificat un deficit de capital, autoritățile competente ar trebui să solicite instituțiilor să abordeze acest deficit prin mijloace private. Instituțiile ar trebui să abordeze acest deficit prin majorări de capital privat sau alte măsuri care trebuie luate de către instituție într - un anumit interval de timp , care ar trebui să fie definit în exercițiu sau în conformitate cu criteriile indicate în exercițiu.