6.3.1.2 Treatment of fees, interest and additional drawings after default

În sensul articolului 181 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile trebuie să ia în considerare în calcularea LGD efective orice comisioane de întârziere a plăților ce au fost capitalizate în declarația de venit a instituției înainte de momentul nerambursării, incluzându- le în valoarea restantă a obligației din credite la momentul nerambursării, la numărătorul și numi torul LGD efective. În cazul în care comisioanele au fost extinse la debitor pentru a recupera costurile directe suportate deja de instituție, iar aceste costuri sunt incluse deja în calcularea pierderii economice, instituțiile nu trebuie să adauge din nou aceste sume la pierderea economică sau la valoarea restantă. Comisioanele capitalizate după momentul nerambursării nu trebuie să crească valoarea pierderii economice sau valoarea restantă la momentul nerambursării. Cu toate acestea, toate recuperările, inclusiv cele legate de comisioanele capitalizate după nerambursare, trebuie incluse în calculul pierderii economice.

Instituțiile trebuie să aplice tratamentul specificat la punctul 137 oricărei dobânzi capitalizate în declarația de venit a instituției înainte și după momentul nerambursării.

Potrivit articolului 182 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile care au prim it aprobarea de a utiliza propriile estimări ale LGD și ale conversiei trebuie să țină seama de posibilitatea efectuării unor trageri suplimentare efectuate de către debitor până la și după momentul nerambursării în estimările lor privind factorii de conve rsie. În cazul expunerilor de tip retail, potrivit articolului 181 alineatul (2) litera (b) și articolului 182 alineatul (3) din acest regulament, instituțiile pot ține seama de tragerile viitoare fie la determinarea propriilor factori de conversie, fie la determinarea estimărilor proprii ale pierderii în caz de nerambursare. Aceste trageri viitoare trebuie înțelese ca trageri suplimentare efectuate de debitor după momentul nerambursării.

Când includ, în determinarea propriilor factori de conversie, trageri suplimentare efectuate de debitor după momentul nerambursării, instituțiile trebuie să calculeze pierderea în caz de nerambursare efectivă ca raport între pierderea economică și valoarea restantă a obligației din credite la momentul nerambursării, majorată cu valoarea tragerilor suplimentare efectuate de debitor după momentul nerambursării, actualizată la momentul nerambursării.

Pentru expunerile de tip retail, în cazul în care instituțiile nu includ tragerile suplimentare efectuate de debitor după momentul nerambursării în determinarea propriilor factori de conversie, acestea trebuie să calculeze pierderea în caz de nerambursare efectivă ca raport între pierderea economică și valoarea restantă a obligației din credite la momentul nerambursării și nu trebuie să crească numitorul raportului cu valoarea tragerilor suplimentare efectuate de debitor după momentul nerambursării.

Indiferent dacă țin cont de tragerile viitoare în determinarea propriilor factori de conversie sau în estimările pierderilor în caz de nerambursare, instituțiile trebuie să calculeze pierderea economică folosită la numărătorul LGD efective incluzând tragerile suplimentare efectuate după momentul nerambursării și toate recuperările efective actualizate la momentul nerambursării.