8.4 Calculation of IRB shortfall or excess

În sensul prezentului capitol, diferența dintre ajustările generale și specifice ale riscului de credit, ajustările de valoare suplimentare și alte reduceri ale fondurilor proprii legate de aceste expuneri, pe de o parte, și valoarea pierderii aşteptate potrivit articolului 159 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pe de altă parte, trebuie considerată deficit IRB, dacă este negativă, și excedent IRB, dacă este pozitivă.

În cazul în care calculul pentru portofoliul total care nu se află în stare de nerambursare, menționat la articolul 159 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, conduce la un excedent IRB, instituțiile pot utiliza acest excedent IRB pentru a acoperi orice defic it IRB din calculul realizat potrivit aceluiași articol pentru portofoliul total aflat în stare de nerambursare.

În vederea adăugării oricărui excedent IRB la fondurile proprii de ivelul 2 potrivit articolului 62 litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în cazul în care calculul menționat la articolul 159 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 conduce la un excedent IRB atât pentru portofoliul aflat în stare de nerambursare, cât și pentru cel neaflat în stare de nerambursare, trebuie luată în considerare suma acestor două excedente IRB și adăugată la nivelul 2, respectând limita menționată la articolul 62 litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

În sensul articolului 159 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile nu trebuie să includă anulările parțiale ale datoriilor în calculul ajustărilor generale și specifice ale riscului de credit. Cu toate acestea, potrivit articolului 166 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, calcularea valorii pierderii așteptate pentru aplicarea articolelor 158 și 159 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 trebuie să se bazeze pe valoarea expunerii, care include ajustările de valoare, dar exclude datoriile anulate.