(iv) Agregarea IRS în ARS

Pentru fiecare ARS, SGD trebuie să atribuie un ARW corespunzător, stabilind pragurile pentru ARW și aplicând fie metoda „încadrării în clase de risc”, fie metoda „scării progresive”, indiferent de metoda utilizată pentru determinarea de IRS diferiți pentru indicatorii de risc.

SGD trebuie să asocieze ARW cu ARS astfel încât să fie posibilă încadrarea instituțiilor membre în clasele cu cea mai mică și cea mai mare pondere ARW, precum și popularea diferitelor clase de risc. În special, SGD trebuie să evite calibrarea modelului astfel încât aproape toate instituțiile membre, deși cu profiluri de risc semnificativ diferite, să fie încadrate într - o singură clasă de risc (de exemplu, clasa de risc pentru instituțiile cu un profil de risc mediu) și, prin urmare, să li se atribuie același ARW. Totuși, aceasta nu înseamnă că SGD trebuie neapărat să utilizeze pentru fiecare perioadă întregul interval și să atribuie instituțiilor membre un ARW care să corespundă celor mai joase și celor mai înalte praguri pentru ARW.

Praguri pentru AR W

SGD trebuie să stabilească pragul superior „α” și pragul inferior „β” pentru ARW ca să reflecte diferențele de risc la care sunt expuse diferitele instituții membre.

SGD trebuie să stabilească pragul superior „α” pentru ARW între 150 % și 200 %.

SGD trebuie să stabilească pragul inferior „β” pentru ARW între 50 % și 75 %.

SGD poate stabili un interval mai larg dacă se justifică faptul că intervalul limitat la 50 %-200 % nu reflectă suficient diferențele dintre modelele de afaceri și profilurile de risc ale instituțiilor membre și că ar crea un hazard moral prin gruparea artificială a instituțiilor membre cu profiluri de risc foarte diferite.

Metoda „încadrării în clase de risc” pentru ARW

În cazul în care aplică metoda încadrării în clase de risc, SGD trebuie să stabilească intervale pentru ARS care să corespundă unei clase (grupe) de risc specifice și să atribuie un ARW fiecărei grupe, în conformitate cu formula următoare:

𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺𝐺 𝑑𝑑𝑑𝑑 𝐺𝐺𝑖𝑖𝑟𝑟𝑟𝑟 𝑝𝑝 −1

SGD trebuie să stabilească numărul de clase de risc „P” proporțional cu numărul și diversitatea instituțiilor membre. Cu toate acestea, SGD trebuie să stabilească cel puțin patru clase de risc „P”. SGD trebuie să stabilească cel puțin o grupă pentru instituțiile membre cu risc mediu, cel puțin o grupă pentru membrii cu risc scăzut și cel puțin două grupe pentru instituțiile cu risc ridicat.

Metoda „scării progresive” pentru ARW

Dacă aplică metoda scării progresive, SGD trebuie să atribuie fiecărui ARS un ARW corespunzător , pe baza următoarei formule: