8.3. Evaluarea riscului de finanțare inerent

Autoritățile competente trebuie să evalueze riscul de finanțare al instituției, precum și dacă sunt respectate în mod corespunzător activele pe termen mediu și lung și elementele extrabilanțiere pe termen mediu și lung cu o serie de instrumente de finanțare stabile în condiții normale și de criză. Această evaluare include următoarele elemente:

• a. evaluarea profilului de finanțare al instituției;
• b. evaluarea riscurilor pentru stabilitatea profilului de finanțare;
• c. evaluarea accesului efectiv la piață;
• d. evaluarea modificării prevăzute a se produce în riscurile de finanțare în funcție de planul de finanțare al instituției.

Evaluarea profilului de finanțare al instituției

Autoritățile competente trebuie să evalueze caracterul adecvat al profilului de finanțare al instituției, inclusiv neconcordanțele de comportament și contractare pe termen mediu și lung, în legătură cu modelul de afaceri, strategia și apetitul la risc al acesteia. Acestea trebuie să ia în considerare dacă activele pe termen mediu și lung ale instituției, precum și elementele extrabilanțiere, sunt acoperite în mod adecvat printr-o gamă de instrumente de finanțare stabile, în conformitate cu articolul 413 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Autoritățile competente trebuie să susțină această evaluare prin analizarea indicatorului de finanțare stabilă netă (NSFR), astfel cum este prevăzut în Titlul IV din partea a șasea a Regulamentului (UE) nr. 575/2013, și să evalueze dacă acesta a fost raportat corect.

Autoritățile competente trebuie să ia în considerare impactul asupra profilului de finanțare al instituției al oricăror factori (locali) de reglementare și contractuali care afectează caracteristicile comportamentale ale furnizorilor de finanțare (de exemplu, regulamente privind compensarea, recapitalizarea internă, scheme de garantare a depozitelor, întrucât acestea pot influența comportamentul furnizorilor de finanțare).

Autoritățile competente trebuie să evalueze dacă eventuale deficiențe care apar în profilul de finanțare al instituției, cum ar fi neconcordanțe de scadență cu depășirea limitelor acceptabile, concentrări excesive ale surselor de finanțare, niveluri excesive de grevare cu sarcini a activelor sau finanțare necorespunzătoare sau instabilă a activelor pe termen lung, pot duce la o creștere inacceptabilă a costului de finanțare și o pierdere a accesului la finanțare pentru instituție. În special, ipotezele privind stabilitatea finanțării atrase prin canale care se bazează pe tehnologia financiară (fintech) sau care sunt mai puțin tradiționale – de exemplu platformele de depozite online – trebuie evaluate cu atenție în momentul planificării sau elaborării scenariilor de criză.

Evaluarea riscurilor pentru stabilitatea profilului de finanțare

Autoritățile competente trebuie să ia în considerare factori care ar putea reduce stabilitatea profilului de finanțare în raport cu tipul și caracteristicile activelor, elementelor extrabilanțiere și datoriilor. Ele trebuie să țină seama de neconcordanța structurală de scadență dintre active și datorii (inclusiv de impactul eventualelor neconcordanțe de monede), de indicatorii structurali adecvați privind finanțarea (de exemplu, raportul credite/depozite, deficitul de finanțare a clientului și benzile de scadență ajustate la comportament), precum și de caracteristicile finanțării care ar putea indica riscuri sporite de spălare a banilor și de finanțare a terorismului și motive de îngrijorare din perspectivă prudențială. Autoritățile competente trebuie, de asemenea, să ia în considerare impactul pierderilor asupra stabilității finanțării, având în vedere că furnizorii de finanțare pot fi sensibili la pierderi mult mai mici decât cele care ar pune în pericol indicatorii de capital.

Autoritățile competente trebuie să evalueze riscurile pentru sustenabilitatea profilului de finanțare asociate concentrărilor din sursele de finanțare (în special în ceea ce privește tipul instrumentelor de finanțare utilizate, piețele de finanțare specifice, contrapărțile unice sau conectate). De exemplu, trebuie să ia în considerare caracteristicile celor mai importante sectoare deservite de instituție și modul în care acestea influențează profilul de risc de finanțare al instituției, acordând o atenție deosebită expunerilor față de sectoarele ciclice sau volatile.

Autoritățile competente trebuie să evalueze și riscul ca grevarea cu sarcini a activelor să aibă un efect negativ asupra apetitului pieței pentru creanțele negarantate ale instituției (în contextul caracteristicilor specifice ale pieței/piețelor pe care își desfășoară activitatea instituția și al modelului de afaceri). Evaluarea accesului efectiv la piață

Autoritățile competente trebuie să fie la curent cu accesul efectiv al instituției la piață, precum și cu amenințările actuale și viitoare la adresa acestui acces, inclusiv cu perturbările în ceea ce privește accesul la piețele valutare (inclusiv cele de natură idiosincratică). În scopul evaluării, trebuie să țină seama de măsura în care instituția impune cerințe ridicate anumitor piețe sau contrapărți (inclusiv băncilor centrale) în raport cu capacitatea respectivelor piețe/contrapărți, de orice modificări semnificative sau neprevăzute în emiterea unei creanțe, de riscul ca știrile referitoare la instituție să influențeze negativ piața (percepția/încrederea) și, prin urmare, accesul la piață, precum și de semnalele care indică faptul că riscurile de lichiditate pe termen scurt ar putea reduce accesul instituției la principalele sale piețe de finanțare.

Evaluarea modificării prevăzute a se produce în riscurile de finanțare pe baza planului de finanțare al instituției

Autoritățile competente trebuie să evalueze evoluția preconizată a riscurilor de finanțare pe baza planului de finanțare al instituției și să își formeze o opinie cu privire la fezabilitatea planului (de exemplu, prin testări ex-post , luând în considerare scenarii alternative).