Indicatori de lichiditate

Indicatorii de lichiditate trebuie să aibă capacitatea de a informa o instituție cu privire la eventualitatea unei deteriorări sau deteriorarea efectivă a capacității instituției de a acoperi necesitățile curente și viitoare de lichiditate și finanțare.

Indicatorii de lichiditate ai instit uției trebuie să facă referire în egală măsură la necesitățile de lichiditate și de finanțare pe termen scurt și pe termen lung ale instituției și să ilustreze dependența instituției de piețele de tip wholesale și depozitele retail, făcând distincția între monedele cheie, dacă este cazul.

Indicatorii de lichiditate trebuie să fie integrați în strategiile, politicile, procesele și sistemele elaborate de către fiecare instituție în temeiul articolului 86 din Directiva 2013/36/UE, precum și în cadrul de administrare a riscurilor de care dispune.

Indicatorii de lichiditate trebuie să acopere inclusiv alte eventuale necesități de lichiditate și finanțare, precum expunerile la finanțarea intragrup și cele asociate structurilor extrabilanțiere.

Pragurile pentru indicatorii de lichiditate trebuie să fie calibrate de instituție la niveluri adecvate pentru a putea informa instituția cu privire la riscurile potențiale și/sau existente de nerespectare a acestor cerințe minime (inclusiv cerințe suplimentare de lichiditate în temeiul articolului 105 din Directiva 2013/36/UE, dacă este cazul).

Pragurile pentru indicatorii care au la bază cerințe de lichiditate reglementată (indicatorii LCR și NSFR) trebuie, prin urmare, să fie calibrate peste cerințele minime de 100 %.

Pentru a calibra pragurile poziției de lichiditate, instituția trebuie să țină seama de indicatorii de lichiditate utilizați la monitorizarea internă, reflectând propriile ipoteze privind lichiditățile care ar putea rezulta în mod realist din surse care nu sunt luate în considerare în cerințele de reglementare. În acest scop, instituția ar putea lua în considerare cuantumurile concentrării capacității de compensare (CBC), alte surse de lichidități (de exemplu, depozite la alte instituții de credit) și orice alte ajustări relevante. La stabilirea indicatorilor anticipativi, instituția trebuie să evalueze scadența pe care trebuie să o aibă în vedere, în funcție de profilul de risc al instituției, iar ulterior trebuie să ia în considerare intrările și ieșirile estimate.