5.6. Cadrul de administrare a riscurilor

În evaluarea cadrului de administrare a riscurilor al instituției, autoritățile competente trebuie să evalueze conformitatea instituției cu Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activității, cu DORA și cu alte ghiduri ale ABE emise în temeiul articolului 74 alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE privind cadrul de administrare, procese și mecanisme. În acest context, autoritățile competente trebuie să ia în considerare, printre altele, dacă:

• a. instituția a instituit un cadru adecvat de administrare a riscurilor și procese de administrare a riscurilor care să cuprindă o strategie de risc adecvată și implementată, apetitul la risc, inclusiv o politică de administrare a riscurilor generate de părți terțe, cadrele ICAAP și ILAAP și capacitățile și rezultatele simulărilor de criză;
• b. dacă este cazul, cadrul de administrare a riscurilor la nivel de grup acoperă toate riscurile semnificative, indiferent dacă acestea provin de la entități care nu sunt supuse consolidării, și oferă o imagine cuprinzătoare asupra tuturor riscurilor la care instituția este sau ar putea fi expusă;
• c. organul de conducere are responsabilitatea finală pentru strategia de risc, apetitul la risc și cadrul de administrare a riscurilor și oferă îndrumare și supraveghere adecvate;
• d. instituția și, după caz, instituția consolidantă, au documentat și implementat o strategie adecvată de administrare a riscurilor și un nivel adecvat de apetit la risc, care să acopere toate riscurile semnificative ale instituției, să includă limite și praguri de risc și să reflecte resursele financiare ale instituției;
• e. cadrul de administrare a riscurilor stabilește proceduri adecvate pentru identificarea, măsurarea, atenuarea și monitorizarea riscurilor, precum și măsura în care acesta este integrat în strategia generală a instituției și modul în care o influențează;
• f. procesele decizionale sunt clare, transparente și documentate corespunzător, ținând seama de aspectele relevante legate de riscuri, precum și dacă politicile și modificările aduse acestora sunt comunicate în mod corespunzător și în timp util;
• g. există legături adecvate și coerente între strategia de afaceri, strategia de risc, strategia privind reziliența operațională digitală, apetitul la risc și cadrul de administrare a riscurilor și cadrele de gestionare a capitalului și a lichidităților, precum și planul instituției de abordare a riscurilor ESG, în conformitate cu articolul 76 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE.

Autoritățile competente trebuie să evalueze dacă instituția dispune de o politică bine documentată de aprobare a produselor noi, aprobată de organul de conducere, care să vizeze dezvoltarea de piețe, produse și servicii noi și modificări semnificative ale celor existente, inclusiv desfășurarea de tranzacții excepționale. Autoritățile competente trebuie, de asemenea, să analizeze dacă funcțiile de administrare a riscurilor și de conformitate sunt implicate în mod corespunzător în evaluarea și aprobarea produselor noi sau a modificărilor semnificative aduse celor existente, aprobările fiind condiționate de adecvarea mecanismelor de control respective.

Cadrele ICAAP și ILAAP

În evaluarea cadrelor ICAAP și ILAAP ale instituției, autoritățile competente trebuie să verifice dacă instituția respectă Ghidul ABE privind informațiile ICAAP și ILAAP²² . Evaluarea cadrelor ICAAP și ILAAP ale instituției trebuie să cuprindă revizuirea periodică a ICAAP și ILAAP și să stabilească soliditatea, eficacitatea și caracterul cuprinzător al acestora. În acest sens, autoritățile competente trebuie:

• a. să evalueze modul în care ICAAP și ILAAP sunt integrate în practicile generale de administrare a riscurilor și în practicile de gestionare strategică ale instituției, inclusiv planificarea capitalului și a lichidității, precum și amploarea caracterului lor anticipativ;
• b. să analizeze dacă ICAAP și ILAAP sunt adecvate pentru evaluarea și menținerea unui nivel adecvat de capital intern și lichiditate, necesar pentru acoperirea riscurilor instituției și pentru luarea unor decizii de afaceri solide (de exemplu, în ceea ce privește alocarea capitalului în cadrul planului de afaceri), inclusiv în condiții de stres;
• c. să evalueze dacă ICAAP și ILAAP sunt integrate în procesele decizionale și administrative la toate nivelurile instituției (de exemplu, stabilirea limitelor, măsurarea performanței);
• d. să verifice în ce măsură cadrele ICAAP și ILAAP fac obiectul unei supravegheri periodice de către organul de conducere, inclusiv aprobarea acestor cadre și a rezultatelor lor;
• e. să evalueze dacă ICAAP și ILAAP sunt implementate în mod consecvent și proporțional în toate liniile de activitate și persoanele juridice ale instituției și acoperă toate riscurile semnificative la care instituția este sau ar putea fi expusă;
• f. să evalueze conformitatea cu cerințele legale și de reglementare relevante și, de asemenea, să analizeze dacă procesul ICAAP al instituției identifică riscurile emergente și/sau riscurile cu probabilitate redusă, dar cu impact ridicat, inclusiv riscurile TIC, riscurile de mediu și incertitudinile geopolitice;
• g. să evalueze dacă se justifică orice abatere de la procesele ICAAP sau ILAAP standard ale instituției pentru una sau mai multe dintre persoanele juridice sau liniile de activitate ale acesteia.

²² Ghidul privind informațiile ICAAP și ILAAP colectate în scopul evaluării SREP (EBA/GL/2016/10).

Aceste evaluări trebuie să contribuie la stabilirea P2R și la evaluarea adecvării capitalului, astfel cum se subliniază la Titlul 7, precum și la evaluarea adecvării lichidității și a finanțării, astfel cum se subliniază la Titlul 8.

Evaluarea simulărilor de criză ale instituției

În evaluarea simulărilor de criză ale instituției, autoritățile competente trebuie să verifice respectarea de către instituție a Ghidului ABE privind simulările de criză²³ și a Ghidului ABE privind analiza pe bază de scenarii de mediu pentru integrarea riscurilor de mediu. Această evaluare cuprinde analiza programului de simulare de criză al instituției, ținând seama de dimensiunea și organizarea internă a acesteia, precum și de natura, amploarea și complexitatea activităților sale.

²³ Ghidul ABE privind simulările de criză ale instituțiilor (EBA/GL/2018/04).

Autoritățile competente trebuie să evalueze din punct de vedere calitativ programul de simulare de criză al instituției și din punct de vedere cantitativ rezultatele simulărilor de criză. Autoritățile competente trebuie să analizeze rezultatele evaluărilor calitative și cantitative împreună cu rezultatele simulărilor de criză de supraveghere (vezi Titlul 11) în scopul evaluării adecvării capitalului și lichidității instituției și al stabilirii răspunsului de supraveghere corect pentru deficiențele identificate. În cazul în care analiza simulărilor de criză identifică deficiențe în cadrul de administrare și în procedurile de control la nivelul instituției, acestea trebuie avute în vedere de autoritățile competente în evaluarea acestor domenii. În plus, rezultatele simulărilor de criză ale unei instituții pot fi utilizate pentru evaluarea planificării capitalului acesteia, precum și pentru cuantificarea cerințelor de lichiditate în vederea evaluării adecvării lichidității.

Autoritățile competente trebuie să evalueze măsura în care simulările de criză sunt integrate în cadrul de administrare a riscurilor al instituției, inclusiv modul în care simulările de criză sunt luate în considerare în procesele de stabilire a apetitului la risc și a limitelor de risc ale instituției. În plus, autoritățile competente trebuie să evalueze implicarea conducerii superioare și a organului de conducere a instituției în programul de simulare de criză, inclusiv raportarea internă aferentă, precum și gradul de integrare a simulărilor de criză și a rezultatelor acestora în procesele decizionale.

La evaluarea programului de simulare de criză, a rezultatelor simulărilor de criză și a măsurilor de administrare propuse, autoritățile competente trebuie să aibă în vedere atât o perspectivă idiosincratică, cât și una la nivel de sistem. Autoritățile competente trebuie să evalueze fezabilitatea măsurilor de administrare în condiții de criză, inclusiv dacă termenele de implementare a acestor măsuri sunt realiste, și să țină seama de particularitățile instituției respective. În cadrul evaluării programelor de simulare de criză ale grupurilor transfrontaliere, autoritățile competente trebuie să țină seama de eventualele obstacole în calea transferabilității capitalului și a lichidităților în cadrul grupurilor, precum și de funcționarea oricăror mecanisme de sprijin financiar intragrup, care ar putea apărea în condiții de criză.

Autoritățile competente trebuie să evalueze rezultatele simulărilor de criză²⁴ și dacă instituția poate menține în permanență rata cerinței totale de capital SREP (TSCR) aplicabilă într-un scenariu advers și dacă a identificat o serie de măsuri de administrare pentru a aborda eventualele încălcări ale TSCR. Autoritățile competente trebuie să aibă în vedere și impactul simulărilor de criză asupra indicatorului efectului de levier al unei instituții, precum și datoriile eligibile ale acesteia deținute conform cerinței minime de datorii eligibile (MREL), așa cum sunt menționate în Directiva 2014/59/UE.

²⁴ În sensul prezentului punct, simulările de criză nu se extind la simulările de criză în sens invers.

La evaluarea rezultatelor simulărilor de criză, autoritățile competente trebuie să aibă, de asemenea, în vedere toate schimbările normative viitoare cunoscute care afectează instituția în sfera de aplicare și orizontul de timp al simulării de criză.