Titlul II - Metodologia de acordare a scorului pentru evaluarea O -SII

Autoritatea competentă trebuie să evalueze instituțiile - mamă din UE , societățile financiare holding - mamă din UE , societățile holding mixte- mamă din UE sau instituțiile autorizate din jurisdicția lor (fiecare dintre acestea fiind o „ entitate relevantă ”) în fiecare an.

Evaluarea trebuie să se desfășoare anual și trebuie să cuprindă două etape. În prima etapă, autoritățile competente ar trebui să calculeze un scor pentru fiecare entitate relevantă, cel puțin la cel mai înalt nivel de consolidare pentru partea din grup care intră în jurisdicția sa (adică la nivelul care nu reprezintă filiala unei alte entități autorizate sau care are sediul în același stat membru), inclusiv filialele din alte state membre și țări terțe, sub rezerva excluderii opționale în conformitate cu punctul 10, după caz. Fără a se limita la propoziția anterioar ă, autoritățile competente pot aplica suplimentar metodologia specificată în prezentul ghid la alte niveluri adecvate cu condiția motivării deciziei lor referitoare la cum ar trebui să fie calibrat amortizorul O - SII și la ce nivel de consolidare ar trebui să se aplice. Scorurile ar trebui să reflecte importanța sistemică a entității relevante și se calculează după cum este specificat mai jos. A doua etapă ar trebui să fie evaluarea din partea autorităților de supraveghere menționată la titlul III.

Setul principal de criterii pentru acordarea scorului de importanță sistemică ar trebui să constea în:

• (a) dimensiune;
• (b) importanța pentru economia statului membru respectiv sau pentru Uniune, evidențiind posibilitatea de substituire/infrastructur a instituției financiare;
• (c) complexitate — inclusiv elemente suplimentare de complexitate rezultate din activitățile transfrontaliere;
• (d) interconectarea instituției sau (sub)grupului cu sistemul financiar.

Fiecare dintre cele patru criterii constă în unul sau mai mulți indicatori obligatorii, în conformitate cu tabelul 1 din anexa 1. Toate criteriile trebuie ponderate în mod egal la o valoare ponderată de 25%. Indicatorii din fiecare criteriu ar trebui ponderați în mod egal în raport cu ceilalți indicatori în cadrul criteriului respectiv. Autoritățile competente ar trebui să încerce să utilizeze definițiile armonizate ale acestor indicatori obligatorii în statele membre, u tilizând standardul tehnic de punere în aplicare privind un cadru comun la nivelul UE de raportare în scopuri de supraveghere, în conformitate cu tabelul 2 din anexa 1. În cazul în care valorile indicatorilor, în conformitate cu tabelul 2 din anexa 1, nu s unt disponibile din cauza faptului că entitățile relevante, care intră în domeniul de aplicare al articolului 131 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE, dar care nu raportează în IFRS și cărora nu li se aplică cerințele FINREP, au o pondere a activelor totale care este egală sau mai mare de 20,0%, autoritățile competente ar trebui să utilizeze substituenți adecvați. În acest caz, autoritățile competente trebuie să se asigure că acești substituenți sunt explicați în mod corespunzător și se corelează în cea mai mare măsură posibilă cu definițiile incluse în tabelul 2 din anexa 1.

Autoritățile competente ar trebui să calculeze scorul prin

• (a) împărțirea valorii indicatorului fiecărei entități individuale relevante la suma agregată a valorilor respectivilor indicatori, adunate pentru toate instituțiile din statul membru („numitorii”);
• (b) înmulțirea procentelor rezultate cu 10 000 pentru a exprima scorurile indicatorilor în puncte de bază;
• (c) calcularea scorului c ategoriei pentru fiecare entitate relevantă prin considerarea unei medii simple a scorurilor indicatorilor din acea categorie;
• (d) calcularea scorului general pentru fiecare entitate relevantă prin considerarea unei medii simple a scorurilor celor patru categorii.

Autoritățile competente ar trebui să desemneze entități relevante cu un scor total egal sau mai mare de 350 de puncte de bază ca fiind O - SII. Autoritățile competente pot să ridice acest prag până la cel mult 425 de puncte de bază sau să -l coboare până la minimum 275 de puncte de bază, pentru a ține seama de particularitățile sectorului bancar din statul membru și de distribuția statistică rezultată a scorurilor, asigurând astfel omogenitatea grupului O - SII desemnat în acest fel pe baza importanței sistemice a O -SII.

În cazul în care sistemul bancar al statului membru conține un număr mare de instituții mici, autoritățile competente pot opta pentru a exclude o entitate relevantă din procesul de identificare, în cazul în care dimensiunea relativă a acestei entități relevante, măsurată prin totalul activelor sale, nu depășește 0,02%. La adoptarea acestei decizii , autoritățile ar trebui să ia în considerare sarcina de raportare asociată cu aceste entități relevante, în cazul în care apreciază că este puțin probabil ca entitățile să prezinte amenințări sistemice la adresa economiei naționale. În cazul în care aceste entități sunt excluse din procesul de identificare, autoritățile competente ar trebui să evite denaturarea scorului prin estimarea valorilor i ndicatorilor pentru aceste entități relevante și includerea în eșantion a unei entități virtuale căreia să îi fie alocată o valoare egală cu suma valorilor indicatorilor acestor entități relevante, atunci când se calculează scorurile entităților relevante rămase. Lista entităților relevante ar trebui revizuită de fiecare dată când se desfășoară procesul de identificare.

Autoritățile competente ar trebui să includă valorile indicatorilor sucursalelor instituțiilor autorizate din statele membre sau țările terțe în numitori, pentru scopul procesului de calculare a scorului, asigurându - se în același timp că scorurile reflectă în mod adecvat sectorul bancar al statului membru. Alternativ, la calcularea scorurilor, autoritățile competente ar trebui să ia în considerare includerea în eșantion a unei entități virtuale căreia să îi fie alocată o valoare egală cu suma estimată a val orilor indicatorilor acestor sucursale străine. În plus, autoritățile competente ar trebui să ia în considerare stabilirea scorurilor pentru sucursalele din țări terțe, în conformitate cu metodologia prevăzută în prezentul ghid , având în vedere (i) relevanț a generală a acestor sucursale din țări terțe în sistemul bancar autohton și (ii) disponibilitatea datelor , comparabilitatea și oportunitatea desemnării lor ca O - SII în funcţie de activitatea acestora, în cazurile relevante pentru aplicarea cerințelor prudențiale.

Autoritățile competente pot excepta firmele de investiții de la aplicarea metodologiei de mai sus sau pot folosi un eșantion diferit de instituții sau un set de indicatori modificat, în măsura în care consideră că indicatorii din anexa 1 sau calcularea numitorilor pe baza tuturor instituțiilor sunt nepotriviți pentru firmele de investiții. În cazul în care autoritățile competente includ în evaluare firmele de investiții, ele pot să le identifice ca O - SII dacă scorul lor , așa cum este des cris la punctele precedente , depășește 4,5 puncte de bază.