Secțiunea I. Evaluarea „capacității de redresare într - un scenariu specific”

Pentru a evalua „capacitatea de redresare într - un scenariu specific” oferită de instituții în fiecare criză macroeconomică și financiară gravă, autoritățile competente trebuie să analizeze pertinența generală a scenariilor propuse de instituții în conformitate cu articolul 5 alineatul (6) și articolul 7 alineatul (6) din Directiva 2014/59, astfel cum se specifică în Ghidul ABE referitor la gama de scenarii care vor fi utilizate în planurile de redresare⁹ și în conformitate cu titlul 4 din acest ghid.

⁹ EBA/GL/2014/06 din 18 iulie 2014.

Autoritățile competente trebuie să evalueze, în special, dacă scenariile sunt suficient de severe în raport cu criteriile definite la punctul 2 0 . În cazul excepțional prevăzut la punctul 2 1, autoritățile competente trebuie să evalueze explicația detaliată furnizată de instituții (pentru a considera în continuare un astfel de scenariu ca fiind suficient de sever) și să decidă dacă severitatea scenariului este suficientă, având în vedere, printre altele, profilul general de risc al instituțiilor. Dacă autoritățile competente consideră că scenariul preconizat de instituții nu este suficient de sever, acestea ar putea solicita instituțiilor, după caz, să facă modificări, inclusiv să retransmită planul de redresare ca urmare a evaluării deficiențelor semnificativ e în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2014/59/UE. La evaluarea CGR, autoritățile competente nu trebuie să ia în considerare „capacitatea de redresare într - un scenariu specific” a instituțiilor pe baza unui astfel de scenariu.

Autoritățile competente trebuie să evalueze credibilitatea și fezabilitatea, inclusiv calendarul, impactul și eventualii factori de constrângere cu privire la opțiunile de redresare alese de instituții și să analizeze, în contextul crizei macroeconomice și financiare severe, măsura în care instituțiile ar putea să - și restabilească viabilitatea și poziția financiară.

Autoritățile competente trebuie să revizuiască evaluarea și calculul efectuat de instituții, dacă este cazul și dacă este fezabil, acoperind în special următoarele domenii:

• a. fezabilitatea/probabilitatea ca o opțiune de redresare să fie pusă în aplicare cu succes, inclusiv prin revizuirea fezabilității opțiunilor de redresare, în cazul în care se presupune că acestea sunt nerealiste sau nu se bazează pe o evaluare adecvată, în conformitate cu punctele 1 6-18 ;
• b. calendarul de punere în aplicare a opțiunilor de redresare, inclusiv prin prelungirea termenului preconizat pentru punerea în aplicare a acestora, dacă evaluarea efectuată de instituție este considerată nerealistă. În cazurile în care calendarul opțiunilor de redresare ar depăși calendarul definit la punctul 2 4 , autoritatea competentă trebuie să ia în considerare pentru evaluarea CGR numai efectele observate în intervalele de timp relevante;
• c. evaluarea impactului cantitativ al opțiunilor de redresare, inclusiv prin ajustarea impactului în sens descrescător sau prin aplicarea marjelor de ajustare la cuantificarea furnizată de instituții în cazul în care impactul probabil al opțiunilor de redresare nu se bazează pe ipoteze și cuantificări realiste și plauzibile;
• d. factorii de constrângere suplimentari legați de punerea în aplicare simultană sau secvențială a opțiunilor de redresare, așa cum se menționează la punctul 29 , inclusiv prin eliminarea sau ajustarea în sens descrescător a impactului opțiunilor specifice când se identifică interconectarea unora dintre acestea, acordând prioritate, printre altele, opțiunilor cu cel mai înalt grad de fezabilitate și/sau cu cel mai semnificativ impact în perioada de punere în aplicare respectivă.

Autoritățile competente trebuie să ia în considerare analiza de grup inter pares, dacă este cazul și dacă este disponibilă, pentru a facilita, printre altele:

• a. compararea interinstituțională a tipului de opțiuni de redresare care urmează să fie puse în aplicare în diferite scenarii, identificând astfel dacă anumite tipuri specifice de opțiuni au fost omise de instituție;
• b. compararea la nivel de grup inter pares a impactului financiar preconizat pentru fiecare tip de opțiune de redresare în diferite scenarii de criză;
• c. compararea interinstituțională a timpului preconizat pentru punerea în aplicare a unei opțiuni de redresare și pentru obținerea beneficiilor acesteia;
• d. compararea interinstituțională a obstacolelor și a măsurilor pregătitoare preconizate pentru fiecare tip de opțiune de redresare.