4.3. Evaluarea robusteții AMA și identificarea vulnerabilităților

Autoritățile competente trebuie să efectueze o analiză a caracteristicilor cantitative ale modelului de afaceri actual al instituției pentru a evalua capacitatea acesteia de a genera profituri acceptabile pe termen scurt, mediu și lung, având în vedere apetitul la risc al instituției și structurile sale de finanțare și de capital. Domeniile supuse analizei autorităților competente trebuie să cuprindă:

• a. factorii care determină profitabilitatea, inclusiv tendințele, prin evaluarea elementelor care stau la baza capacității de generare a veniturilor instituției (mai puțin elementele excepționale și măsurile punctuale), defalcarea surselor de venit, defalcarea costurilor și alocarea costurilor, provizioanele pentru depreciere și indicatori-cheie (de exemplu, marja netă a dobânzii, costuri/venituri, deprecierile împrumuturilor și costul riscului). Această evaluare poate fi completată prin analiza indicatorilor relevanți de profitabilitate ajustați la risc (de exemplu, rentabilitatea capitalului alocat – ROAC sau rentabilitatea capitalului ajustată la risc – RAROC), dacă aceștia sunt disponibili și considerați fiabili;
• b. bilanțul, inclusiv tendințele, prin evaluarea combinației de active și datorii, a structurii de finanțare, a variației TREA și a fondurilor proprii, precum și a indicatorilor-cheie (de exemplu, rentabilitatea capitalurilor proprii/activelor, fonduri proprii de nivel 1 de bază, deficitul de finanțare), precum și a concentrărilor din contul de profit și pierdere și din bilanț referitoare la clienți, sectoare și zone geografice;
• c. apetitul la risc și nivelurile de toleranță la risc, prin evaluarea limitelor oficiale stabilite de instituție pentru fiecare tip de risc și a respectării acestora, pentru a înțelege riscurile pe care instituția este dispusă să și le asume în vederea îmbunătățirii performanței sale financiare și a asigurării rezilienței operaționale. Acest lucru trebuie să includă și toleranța la impactul perturbărilor din domeniul TIC.

Autoritățile competente trebuie să efectueze o analiză a caracteristicilor calitative ale modelului de afaceri existent pentru a înțelege factorii de succes și principalele elemente dependente. Domeniile supuse analizei autorităților competente trebuie să cuprindă:

• a. mediul de afaceri, prin evaluarea contextului anticipativ în care își desfășoară activitatea instituția, pe baza expunerilor sale geografice și economice principale sau semnificative. În cadrul acestei evaluări, autoritățile competente trebuie să înțeleagă principalele variabile macroeconomice, tendințele pieței, peisajul concurențial și alte evoluții relevante (cum ar fi modificările normative și juridice);
• b. dependențele interne și externe esențiale, prin evaluarea principalilor factori exogeni și endogeni care pot influența succesul modelului de afaceri, ținând seama de mecanismele de administrare a activității și control intern asociate;
• c. franciza și domeniile cu avantaj competitiv, prin evaluarea reputației instituției și a caracterului solid al relațiilor cu clienții, furnizorii și partenerii, precum și dacă există domenii în care instituția are un avantaj competitiv față de entitățile comparabile;
• d. asistență TIC, prin evaluarea nivelului și a adecvării alinierii dintre TIC și activitate în ceea ce privește strategia, obiectivele, activitățile, resursele și funcțiile și prin analizarea posibilității ca preocupările legate de TIC să aibă un impact asupra strategiei și obiectivelor de afaceri ale instituției.

Autoritățile competente trebuie să completeze analiza prin efectuarea unei analize anticipative (atât cantitative, cât și calitative) a proiecțiilor financiare și a planului strategic al instituției pentru a înțelege ipotezele și dependențele subiacente, plauzibilitatea și gradul de risc al strategiei sale de afaceri. Domeniile supuse analizei autorităților competente trebuie să cuprindă:

• a. strategia generală și factorii de succes, prin evaluarea principalelor obiective pentru gestionare cantitativă și calitativă, precum și a decalajului dintre modelul de afaceri prevăzut
• – după punerea în aplicare – și modelul actual;
• b. rezultatele financiare previzionate, prin evaluarea plauzibilității și coerenței ipotezelor formulate de instituție, care stau la baza strategiei și previziunilor sale;
• c. capacitățile de execuție, prin evaluarea rezultatelor obținute de conducere în ceea ce privește elaborarea strategiilor și previziunilor anterioare, precum și capacitatea generală a instituției de a utiliza avantajele competitive și factorii de succes în desfășurarea activității sale și de a genera venituri într-un mod eficace. În cadrul acestei evaluări, autoritățile competente trebuie să ia în considerare:
• i. adecvarea cadrului de alocare a costurilor – din punctul de vedere al adecvării pentru a reflecta profitabilitatea liniilor de activitate/unităților operaționale;
• ii. cadrul de stabilire a prețurilor de transfer al fondurilor – în ceea ce privește determinarea adecvată a componentei venitului net pentru fiecare linie de activitate/unitate operațională, produs și client;
• iii. cadrul de stabilire a prețurilor creditelor – în ceea ce privește cadrul adecvat de administrare a procesului de stabilire a prețurilor creditelor, metodologia de stabilire a prețurilor, luarea în considerare în mod corespunzător a tuturor componentelor de stabilire a prețurilor creditelor și monitorizarea ex post a profitabilității și raportarea deciziilor de stabilire a prețurilor produselor;
• iv. cadrul de repartizare a veniturilor între instituțiile stabilite în Uniune care fac parte din grupuri din țări terțe și alte entități ale respectivului grup stabilite în afara Uniunii și care nu sunt consolidate de întreprinderea-mamă din UE – în ceea ce privește repartizarea echitabilă a profiturilor și pierderilor între entitățile sau liniile de activitate care participă la ciclul de viață al tranzacțiilor, precum și cadrul adecvat de administrare.

În cadrul analizei, autoritățile competente trebuie să ia în considerare orice indiciu că modelul de afaceri și activitățile generează riscuri sporite de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, inclusiv activități legate de criptoactive sau depozite sau înființarea sau utilizarea de persoane juridice în țări terțe cu grad ridicat de risc, astfel cum au fost identificate în conformitate cu articolul 9 din Directiva (UE) 2015/849. În cazul în care există, aceste indicații trebuie completate de o analiză cantitativă, după caz, axată în special pe importanța veniturilor și a veniturilor din operațiuni desfășurate în astfel de țări terțe cu grad ridicat de risc, pe concentrările expunerilor față de clienți pentru care instituția aplică măsuri sporite de precauție privind clientela, astfel cum se prevede în Secțiunea 3 din Capitolul II din Directiva (UE) 2015/849. Autoritățile competente trebuie să facă schimb de informații cu autoritatea de supraveghere în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului cu privire la aceste indicații, astfel cum se prevede la punctul 59.