Titlul II - Specificații care se aplică tuturor măsurilor

Obstacolele și legăturile cu cerințele prudențiale și cerințele de separare structurală

• (a) Autoritățile de rezoluție trebuie să ia în considerare aplicarea de măsuri de înlăturare sau reducere a obstacolelor semnificative din calea posibilităților de soluționare, rezultate din caracteristicile instituției sau din interacțiunea acestor caracteristici cu circumstanțele externe, inclusiv obstacolele apărute în țările terțe. Obstacolele trebuie evaluate în ceea ce privește impactul lor asupra fezabilității și credibilității, după cum este specificat în standardul tehnic de reglementare cu privire la conținutul planurilor de rezoluție și evaluarea posibilităților de soluționare ale unei anumite strategii de rezoluție (preferate sau alternative), inclusiv obstacolele previzibile în calea redresării viabilității pe termen lung a unei entități care continuă funcțiile critice ale instituției aflate în rezoluție.
• (b) Autoritățile de rezoluție pot aplica măsurile numai pentru a aborda obstacolele din calea posibilităților de soluționare, fără a fi necesară vreo încălcare existentă sau încălcare probabilă a cerințelor de reglementare prudențiale de către instituție.
• (c) În cazul în care standardele sau cerințele prudențiale existente, în special cele în temeiul Directivei 2013/36/UE și al Regulamentului (UE) nr. 575/2013, nu sunt suficiente pentru a asigura fezabilitatea și credibilitatea strategiei de rezoluție pentru instituție la nivel individual sau pentru grup, autoritățile de rezoluție trebuie să ia în considerare adoptarea de măsuri corespunzătoare pentru a impune instituției standarde și cerințe suplimentare, în urma consultării cu autoritatea competentă. În cazul în care este necesară o separare structurală a anumitor operațiuni, în conformitate cu legislația în vigoare, sau aceasta poate fi solicitată de autoritățile competente, iar autoritățile de rezoluție consideră că această separare nu este suficientă pentru a asigura fezabilitatea și credibilitatea strategiei de rezoluție, autoritățile de rezoluție trebuie să ia în considerare adoptarea de măsuri suplimentare adecvate.

Proporționalitatea

Fiecare dintre măsurile enumerate la articolul 17 alineatul (5) din Directiva 2014/59/UE poate fi aplicată în cazul în care este adecvată, necesară și proporțională pentru a reduce sau a înlătura obstacolele din calea aplicării unei anumite strategii de rezoluție, inclusiv obstacolele în calea lichidării, atunci când o instituție este probabil să fie lichidată în cadrul unei proceduri obișnuite de insolvență, în caz de intrare în dificultate.

• (a) O măsură este adecvată pentru a atinge scopul propus dacă poate să reducă sau să înlăture în mod semnificativ obstacolul în cauză în timp util.
• (b) O măsură este necesară pentru a atinge scopul propus dacă este necesară pentru a înlătura sau a reduce în mod semnificativ un obstacol semnificativ din calea aplicării fezabile sau credibile a strategiei de rezoluție în cauză și dacă nu există măsuri mai puțin intruzive care să poată atinge același obiectiv în aceeași măsură. Caracterul intruziv al măsurii trebuie evaluat prin costuri și efecte negative asupra instituției și proprietarilor săi și dreptului acestora de a desfășura o activitate, precum și asupra solidității și stabilității activității în curs de desfășurare a instituției. În conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Directiva 2014/59/UE, nu trebuie să se presupună că sprijinul public extraordinar este o măsură mai puțin intruzivă.
• (c) O măsură este proporțională cu pericolul pe care îl reprezintă obstacolele respective pentru stabilitatea financiară în caz de intrare în dificultate a instituției, dacă beneficiile globale rezultate din lichidarea fezabilă și credibilă a instituției, în procedura obișnuită de insolvență sau în rezoluție, și din îndeplinirea obiectivelor de rezoluție depășesc costurile totale și efectele negative ale înlăturării obstacolelor din calea posibilităților de soluționare. Autoritățile de rezoluție trebuie, de asemenea, să ia în considerare măsuri mai puțin intruzive la evaluarea proporționalității.

Strategii de rezoluție alternative

Măsurile trasate la articolul 17 alineatul (5) din Directiva 2014/59/UE de către autoritățile de rezoluție trebuie să vizeze înlăturarea obstacolelor din calea rezoluției în ceea ce privește strategia preferată de rezoluție, în primul rând. Atunci când autoritatea de rezoluție ia în considerare strategii alternative sau de rezervă în situații specifice, în cazul în care opțiunea preferată nu atinge obiectivul de protecție a stabilității financiare prin menținerea funcțiilor critice sau nu este de așteptat să fie aplicată cu succes, în special cu privire la grupurile transfrontaliere, obstacolele din calea aplicării opțiunilor alternative trebuie luate în considerare și înlăturate, după caz. Cu toate acestea, măsurile necesare pentru a înlătura obstacolele din calea variantelor alternative trebuie aplicate numai în cazul în care nu afectează punerea în aplicare fezabilă și credibilă a opțiunii preferate.