33. Metodologiile sănătoase de evaluare a riscului de credit și de măsurare a nivelului de ajustări …

Metodologiile sănătoase de evaluare a riscului de credit și de măsurare a nivelului de ajustări pentru pierderi (în funcție de tipul expunerii, spre exemplu de tip retail sau angro) trebuie, în mod specific:

• a. să includă un proces robust conceput pentru a înzestra instituția de credit cu capacitatea de a identifica nivelul, tipul și factorii determinanți ai riscului de credit la recunoașterea inițială a expunerii din creditare pentru a asigura posibilitatea identificării și cuantificării schimbărilor ulterioare produse la nivelul riscului de credit;
• b. să includă criterii pentru a analiza în mod corespunzător impactul informațiilor anticipative, inclusiv al factorilor macroeconomici. Indiferent dacă riscul de credit este evaluat în mod colecti v sau individual, o instituție de credit trebuie să fie în măsură să demonstreze faptul că impactul menționat a fost luat în considerare, astfel încât recunoașterea ECL nu a fost întârziată. Astfel de criterii trebuie să ducă la identificarea factorilor care afectează rambursarea, indiferent dacă este vorba despre motivația, disponibilitatea sau capacitatea împrumutatului de a - și îndeplini obligațiile contractuale sau despre termenii și condițiile expunerii din creditare. Factorii economici avuți în vedere (cum ar fi ratele șomajului sau gradul de ocupare) trebuie să fie relevanți pentru evaluare și, în funcție de circumstanțe, aceștia pot fi stabiliți la nivel internațional, național, regional sau local;
• c. să includă, în cazul expunerilor evaluate în mod colectiv, o descriere a bazei de constituire a grupurilor de portofolii de expuneri cu caracteristici de risc de credit comune;
• d. să identifice și să documenteze metodele de evaluare și măsurare a ECL [cum ar fi metoda ratei de pierdere, metoda probabilității de nerambursare (PD)/ pierderii în caz de nerambursare (LGD) sau o altă metodă] care să fie aplicate pentru fiecare expunere sau portofoliu;
• e. să documenteze motivele pentru care metoda selectată este considerată adecvată, mai ales dacă se aplică metode diferite de măsurare a ECL pentru diferite portofolii și tipuri de expuneri individuale. Instituțiile de credit trebuie să fie în măsură să ofere autorităților competente o justificare a oricăror modificări aduse metodei de măsurare (spre exemplu, o trecere de l a metoda privind rata pierderii la metoda PD/LGD) și să explice efectele cantitative ale unor astfel de modificări;
• f. să documenteze:
• i. intrările, datele și ipotezele utilizate în procesul de estimare a ajustărilor pentru pierderi , cum ar fi ratele istorice de pierdere, estimările PD/LGD și previziunile economice;
• ii. modul în care se stabilește durata unei expuneri sau a unui portofoliu (inclusiv modul în care au fost avute în vedere așteptările privind plățile în avans și nerambursările);
• iii. perioada de timp pentru care este evaluată experiența istorică de pierdere;
• iv. orice ajustări necesare pentru estimarea ECL în conformitate cu cadrul contabil aplicabil. Spre exemplu, în cazul în care condițiile economice actuale și cele previzionate sunt diferite de cele care au existat în perioada istorică de estimare utilizată, trebuie să se facă ajustări care să fie în concordanță cu respectivele diferențe din punct de vedere direcțional. În plus, este posibil ca o instituție de credit să fi suferit pierderi efective într - o măsură mai mică sau deloc în perioada istorică analizată; cu toate acestea condițiile actuale și cele anticipate pot fi diferite de condițiile din perioada istorică și trebuie să se evalueze și să se măsoare impactul acestor schimbări asupra ECL;
• g. să includă un proces de evaluare a caracterului adecvat al intrărilor și ipotezelor semnificative aferente metodei alese de măsurare a ECL. Baza intrărilor și ipotezelor utilizate în procesul de estimare a ajustărilor pentru pierderi trebuie să fie, în general, consecventă de la o perioadă la alta. În cazul în care intrările și ipotezele sau baza acestora se modifică, trebuie să se documenteze justificarea;
• h. să identifice situațiile care ar determina, în general, schimbări la nivelul metodelor de măsurare a ECL, a intrări lor sau a ipotezelor de la o perioadă la alta (spre exemplu, o instituție de credit poate afirma că un credit care a fost anterior evaluat în mod colectiv prin metoda PD/LGD poate fi detașat și evaluat individual prin metoda fluxului de numerar actualizat, ca urmare a primirii de informații noi, specifice împrumutatului, cum ar fi pierderea locului de muncă);
• i. să aibă în vedere factorii interni și externi relevanți care ar putea afecta estimările ECL, cum ar fi standardele de creditare aplicate unei expuneri din creditare la inițiere și modificările produse în industrie și la nivelul factorilor geografici, economici și politici;
• j. să abordeze modul în care se stabilesc estimările ECL (spre exemplu, ratele istorice de pierdere sau analiza migrației ca punct de pornire, ajustate potrivit informațiilor privind condițiile actuale și anticipate). O instituție de credit trebuie să aibă un punct de vedere obiectiv cu privire la incertitudinea și riscurile legate de activitățile sale de creditare, atunci când estimează ECL;
• k. să identifice factorii care sunt avuți în vedere atunci când se stabilesc perioadele de timp istorice adecvate pentru care se evaluează experiența istorică de pierdere. O instituție de credit trebuie să păstreze suficiente date istorice privind pierderile pentru a asigura o analiză semnificativă a experienței avute în ceea ce privește pierderile de credit în vederea utilizării acesteia ca punct de pornire atunci când estimează nivelul ajustărilor pentru pierderi pe bază colectivă sau individuală;
• l. să stabilească măsura în care valoarea garanției reale și a altor factori care diminuează riscul de credit afectează ECL;
• m. să pună în evidență politicile și procedurile instituției de credit cu privire la eliminări din bilanț și recuperări;
• n. să prevadă cerința ca analizele, estimările, revizuirile și alte sarcini/procese care sunt intrări pentru, sau ieșiri din, procesul de evaluare și măsurare a riscului de credit să fie efectuate de către personal competent, bine instruit și să fie validate de către angajați car e sunt independenți de activitățile de creditare ale instituției de credit. Aceste intrări și ieșiri generate prin aceste funcții trebuie să fie bine documentate, iar documentația trebuie să includă explicații clare care să susțină analizele, estimările și revizuirile;
• o. să documenteze metodele utilizate pentru validarea modelelor de măsurare a ECL (de exemplu, testele ex - post);
• p. să asigure că estimările ECL integrează în mod corespunzător informații anticipative, inclusiv factorii macroeconomici, care nu au fost deja incluse în ajustările pentru pierderi măsurate la nivel de expunere individuală. Aceasta poate impune conducerii să aplice un raționament cu experiență în materie de credite în vederea analizării tendințelor ample de la nivelul întregului portofoliu de credite, a schimbărilor produse la nivelu l modelului de afaceri al instituției de credit, a factorilor macroeconomici etc. și
• q. să implice un proces pentru evaluarea gradului de adecvare globală a ajustărilor pentru pierderi în conformitate cu cadrul contabil relevant, inclusiv revizuirea regulată a modelelor ECL.

1. Prezentare generală

1.1 Referințe

1.2 Cerințe identificate

1.3 Standarde asociate

2. Cerințe identificate

3. Standarde asociate

• EBA - Published by the European Banking Authority at https://www.eba.europa.eu/