4.2 Identificarea, calcularea și alocarea capitalului

Atunci când evaluează sumele, tipurile și distribuirile de capital intern în temeiul articolului 73 din Directiva 2013/36/UE, instituțiile trebuie să bazeze contribuția IRRBB la evaluarea globală a capitalului intern pe rezultatele sistemelor interne de măsurare ale instituției, luând în considerare principalele ipoteze și limite de risc. Nivelul general al capitalului trebuie să fie proporțional atât cu nivelul de risc măsurat actual al instit uției (inclusiv pentru IRRBB), cât și cu apetitul la risc al instituției, și să fie documentat în mod corespunzător în raportul său privind procesul de evaluare a adecvării capitalului intern (raportul ICAAP).

Instituțiile trebuie să demonstreze că capitalul lor intern este proporțional cu nivelul IRRBB, luând în considerare impactul asupra capitalului intern al eventualelor modificări ale valorii economice și a câștigurilor viitoare ale instituției rezultate din modificările ratelor dobânzii. Nu este de așteptat o dublă contabilizare a capitalului intern din partea instituțiilor în cazul măsurării EV și a câștigurilor.

În cadrul analizei ICAAP proprii a valorii capitalului intern necesar pentru IRRBB, instituțiile trebuie să aibă în vedere:

• (a) capitalul intern deținut pentru riscuri asupra valorii economice, care pot decurge din modificări nefavorabile ale ratelor dobânzii; și
• (b) nevoile de capital intern determinate de impactul modificărilor ratei asupra capacității de câștiguri viitoare și implicațiile rezultant e pentru nivelurile excedentelor de capital intern.

Instituțiile nu trebuie să se bazeze doar pe evaluările de supraveghere ale adecvării capitalului pentru IRRBB sau pe rezultatul testului pentru detectarea valorilor extreme (vezi secțiunea 4.5.), ci trebuie să elaboreze și să aplice propriile metodologii de alocare a capitalurilor, pe baza apetitului lor la risc, a nivelului de risc și a politicilor de gestionare a riscurilor. Pentru a determina nivelul adecvat de capital, instituțiile trebuie să ia în considerare atât valoarea, cât și calitatea capitalului necesar.

În evaluările adecvării capitalului pentru IRRBB trebuie ținut cont de următoarele:

• (a) dimensiunea și scadența limitelor interne ale expunerilor la IRRBB și dacă aceste limite sunt atinse la momen tul calculării capitalului;
• (b) costul preconizat al acoperirii pozițiilor deschise care sunt prevăzute a profita de așteptările interne ale nivelului viitor al ratelor dobânzii;
• (c) sensibilitatea măsurilor interne ale IRRBB la ipotezele de modelare principale sa u imperfecte;
• (d) impactul scenariilor de șoc și de criză asupra pozițiilor evaluate cu diferiți indici ai ratei dobânzii (riscul de bază);
• (e) impactul asupra valorii economice și a câștigurilor [inclusiv efectele asupra valorii juste prin portofoliul altor eleme nte ale rezultatului global (FVOCI)] al pozițiilor neconcordante în monede diferite;
• (f) impactul pierderilor și al câștigurilor integrate;
• (g) distribuția capitalului în raport cu riscurile între entitățile juridice incluse în perimetrul de consolidare prudențial al grupului, în plus față de adecvarea capitalului global pe bază consolidată;
• (h) factorii determinanți ai riscului subiacent; și
• (i) circumstanțele în care se poate materializa riscul.

Rezultatele adecvării capitalului pentru IRRBB trebuie luate în considerare în ICAAP al unei instituții, până la etapa de evaluare a capitalului asociat liniilor de activitate.

Pentru a calibra valoarea capitalului intern care trebuie deținut pentru IRRBB, instituțiile trebuie să utilizeze sisteme de măsurare și o serie de scenarii de șoc și de criză privind rata dobânzii, care să fie adaptate profilului de risc al instituției pentru a cuantifica o posibilă amploare a oricăror efecte ale IRRBB în condiții nefavorabile.

Instituțiile care operează modele de capital economice trebuie să se asigure că alocarea de capital intern pentru IRRBB este luată în considerare în mod corespunzător în alocarea globală a capitalului economic și că orice ipoteze privind diversificarea sunt documentate, iar fiabilitatea și stabilitatea acestora sunt verificate pe baza datelor istorice corespunzătoare pentru instituția individuală și piețele pe care își desfășoară activitatea. Costurile asociate capitalului economic pot fi alocate din nou pentru unități operaționale ș i pentru produse pentru a asigura înț elegerea corectă a costurilor totale ale unităților operaționale sau ale produselor aferente de către persoanele responsabile pentru gestionarea lor.

Atunci când analizează dacă să se procedeze la o alocare de capital intern în ceea ce privește IRRBB, instituțiile trebuie să ia în considerare următoarele:

• (a) importanța relativă a venitului net din dobânzi în venitul net total și, prin urmare, impactul variațiilor semnificative ale venitului net din dobânzi de la an la an;
• (b) nivelurile actuale ale venitului net din dobânzi realizabile în diferite scenarii (mai exact, măsura în care marjele sunt suficient de mari pentru a absorbi volatilitatea asociată pozițiilor pe rata dobânzii și modificărilor costurilor datoriilor );
• (c) eventualitatea unor pierderi efective în condiții de criză sau ca urmare a schimbărilor lente ale condițiilor de piață, de exemplu, în cazul în care ar putea deveni necesar să se lichideze poziții care sunt prevăzute ca investiție pe termen lung pentru stabilizarea câștigurilor;
• (d) Importanța relativă a instrumentelor sensibile la rata dobânzii (inclusiv instrumentele financiare derivate pe rata dobânzii) din afara portofoliului de tranzacționare, cu posibile efecte reflectate fie în contul de profit și pierderi, fie direct în capitalurile proprii (de e xemplu, prin intermediul altor elemente ale rezultatului global); și
• (e) fluctuația venitului net din dobânzi, soliditatea și stabilitatea fluxului de câștiguri, precum și nivelul veniturilor necesare pentru a genera și a menține operațiunile comerciale la un nivel normal. Instituțiile cu un nivel ridicat al IRRBB, care ar putea duce, într -o serie plauzibilă de scenarii de piață, la pierderi, la reducerea distribuției normale a dividendelor sau la o scădere a operațiunilor economice, trebuie să garanteze că dis pun de suficient capital pentru a face față impactului negativ al acestor scenarii.

Instituțiile trebuie să aibă în vedere ajustări ale excedentului de capital intern în cazul în care rezultatele simulărilor lor de criză evidențiază potențialul pentru câștiguri reduse (și, prin urmare, o capacitate redusă de generare a capitalului) în scenarii de criză.