5.2.1 Unități de soluționare a NPE- urilor

Pentru a diminua într - o măsură suficientă conflictele de interese în legătură cu administrarea NPE-urilor , precum și pentru a profita de expertiza specifică în acest domeniu la nivel de organizație, instituțiile de credit trebuie să înființeze unități specializate de soluționare a NPE-urilor , independente de activitățile de creditare. Această abordare de separare a îndatoririlor trebuie să cuprindă nu numai activitățile legate de relația cu clienții (de exemplu, negocierea cu c lienții a soluțiilor de restructurare), dar și procesul decizional. În acest context, instituțiile de credit trebuie aibă în vedere crearea unor organe specializate în luarea de decizii cu privire la soluționarea NPE-urilor (de exemplu, un comitet pentru NPE-uri ).

În cazul în care suprapunerile cu organele decizionale, cu managerii sau cu experții implicați în procesul de acordare de credite sunt inevitabile, cadrul instituțional și controalele interne trebuie să se asigure că eventualele conflicte de interese sunt diminuate suficient.

Instituțiile de credit trebuie să dispună de mecanisme care să asigure un feedback constant între unitățile de acordare de credite și unitățile de soluționare a NPE-urilor.

Pentru conceperea unei structuri corespunzătoare a unităților de soluționare a NPE-urilor , instituțiile de credit trebuie să țină cont de specificul principalelor lor portofolii de NPE-uri , inclusiv de tipul de expunere (retail, IMM, clienți corporativi) și de tipul de garanție reală.

Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere crearea de procese automate pentru unitățile de soluționare a NPE-urilor în cazul portofolii lor omogene de NPE-uri în domeniul de retail. Pentru portofoliile de NPE-uri corporative, dacă este cazul și în funcție de concentrarea sectorială de NPE-uri , instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere o abordare a managementului relațiilor care să prevadă specializarea pe sectoare a personalului din unitățile de soluționare a NPE-urilor . Pentru întreprinderile individuale și microîntreprinderi, trebuie avută în vedere o abordare bazată pe combinația de elemente automate și pe managementul relațiilor.

Instituțiile de dimensiuni mai mici și mai puțin complexe (respectiv cele clasificate în categoria SREP 3 sau 4) pot dispune de funcții de soluționare dedicate, proporționale dimensiunii, naturii, complexității și profilului lor de risc. Instituțiile de credit trebuie să se asigure că structura acestor funcții previne și elimină conflictele de interese în ce privește administrarea NPE-urilor.

În conformitate cu principiul proporționalității, instituțiile de credit de dimensiuni mai mici și mai puțin complexe (respectiv cele clasificate în categoria SREP 3 sau 4) pot acoperi cerințele necesare cu privire la comitetele de credit sau de risc existente, ca alternativă la constituirea unor organe decizionale dedicate cu privire la soluționarea NPE-urilor , cu condiția diminuării într - o măsură suficientă a conflictelor de interese.