4.4 Luarea deciziilor cu privire la credite

Instituțiile trebuie să stabilească un cadru clar și bine documentat de luare a deciziilor cu privire la credite, care să definească o structură clară și solidă pentru responsabilitățile decizionale cu privire la credite în cadrul unei instituții, inclusiv o descriere a ierarhiei factorilor de decizie în materie de credite și repartizarea lor în cadrul structurii organizatorice și de afaceri a instituției și al liniilor lor de raportare.

Structura factorilor de decizie în materie de credite trebuie să fie în linie c u apetitul la riscul de credit, cu politicile privind riscul de credit și cu limitele de risc de credit, trebuie să fie integrate în acestea și să reflecte modelul de afaceri al instituțiilor. Repartizarea factorilor de decizie în materie de credite în structura organizatorică și de afaceri trebuie să reflecte apetitul la riscul de credit în cascadă și limitele riscului de credit din cadrul unei organizații și să se bazeze pe criterii obiective, inclusiv pe indicatori de risc.

Cadrul decizional în materie de credite trebuie să specifice în mod clar competențele decizionale și limitările fiecărui factor de decizie și ale oricăror modele automatizate de luare a deciziilor cu privire credite, în conformitate cu criteriile stabilite pentru astfel de modele în secțiunea 4.3.4. Aceste competențe și limitări trebuie să țină cont de caracteristicile portofoliului de credite, inclusiv de obiectivele de concentrare și diversificare, în ceea ce privește liniile de activitate, caracteristicile geografice, sectoarele și produsele economice, precum și limitele de credit și expunerile maxime. Dacă este cazul, instituțiile trebuie să stabilească termene - limită pentru competențele delegate sau dimensiunea aprobărilor delegate.

Atunci când deleagă competențe decizionale în materie de credite, inclusiv limitări, către membrii personalului, instituțiile trebuie să ia în considerare particularitățile facilităților de credit care fac obiectul acestui proces decizional individual, inclusiv dimensiunea și complexitatea acestora, precum și tipurile și profilurile de risc ale debitorilor. Instituțiile trebuie, de asemenea, să se asigure că membrii personalului au o pregătire corespunzătoare și dețin competențele și experiența relevante în raport cu autoritatea specifică care le - a fost delegată.

Cadrul decizional în materie de credite trebuie să țină cont de perspectiva de risc din procesul decizional. De asemenea, trebuie să țină cont de particularitățile produselor de credit și ale debitorilor, inclusiv de tipul de produs, dimensiunea facilității de credit sau de limită, precum și de profilul de risc al debitorului.

Cadrul trebuie să specifice, de asemenea, modalitățile de lucru ale comitetelor de credit și rolurile membrilor acestora, inclusiv, dacă este cazul, aspecte precum procedurile de vot (unanimitate sau majoritate simplă a voturilor).

În ceea ce privește deciziile pozitive cu privire la credite, în cazul în care instituțiile acordă drepturi specifice de veto șefului funcției de administrare a riscurilor, instituțiile trebuie să aibă în vedere acordarea unor astfel de drepturi de veto și altor membri ai personalului din cadrul funcției de administrare a riscurilor pentru anumite decizii cu privire credite, pentru a se asigura că dreptul de veto poate fi exercitat, după caz, la toate nivelurile cadrului decizional în materie de credite aflat în subordinea organului de conducere. Instituțiile trebuie să specifice domeniul de aplicare al acestor drepturi de veto, procedurile de escaladare sau de recurs și modul în care organul de conducere va fi implicat.

4.4.1 Obiectivitatea și imparțialitatea în luarea deciziilor în materie de credite

Instituțiile trebuie să se asigure că deciziile luate de factorii de decizie în materie de credite sunt imparțiale și obiective și că nu sunt afectate negativ de conflicte de interese, în conformitate cu Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activității. Mai precis, în sensul prezentului ghid, instituțiile trebuie să se asigure că o persoană implicată în procesul decizional în materie de credite, cum ar fi membrii personalului și membrii organului de conducere, nu ia parte la deciziile cu privire la credite dacă survine oricare dintre următoarele situații:

• a. persoana implicată în procesul decizional în materie de credite are o relație personală sau profesională (în afara relației profesionale, atunci când reprezintă instituția) cu debitorul;
• b. persoana implicată în procesul decizional în materie de credite are un interes economic sau de altă natură, inclusiv direct sau indirect, real sau potențial, financiar sau nefinanciar, legat de debitor;
• c. persoana implicată în procesul decizional în materie de credite are o influență politică nejustificată asupra debitorului sau o relație politică cu acesta.

Fără a aduce atingere structurilor de administrare puse în aplicare în instituții pentru operaționalizarea cadrului decizional în materie de credite, instituțiile trebuie să dispună de politici, proceduri și controale organizatorice care să garanteze și să asigure obiectivitatea și imparțialitatea în procesul decizional în materie de credite. Aceste politici, proceduri și controale organizatorice, inclusiv orice măsuri de atenuare, trebuie să fie clar definite și înțelese și trebuie să abordeze orice potențiale conflicte de interese. Instituțiile trebuie să asigure supravegherea eficientă a deciziilor luate de factorii de decizie în materie de credite, inclusiv acordarea de credite, pentru a asigura obiectivitatea și imparțialitatea acestora.