8.3 Analiza periodică a creditelor acordate debitorilor

De asemenea, instituțiile trebuie să efectueze analize periodice ale creditelor acordate debitorilor care sunt cel puțin întreprinderi mijlocii sau mari, cu scopul de a identifica orice modificare a profilului de risc, a poziției financiare sau a bonității pe baza criteriilor și a evaluării de la momentul inițierii creditelor, precum și cu scopul de a revizui și actualiza orice rating de credit intern/evaluare a bonității relevantă.

Procesul de analiză și frecvența acesteia trebuie să fie specifice și proporționale cu tipul și profilul de risc al debitorului și cu tipul, dimensiunea și complexitatea facilității de credit și trebuie să fie specificate în politicile și procedurile relevante. Instituțiile trebuie să efectueze analize mai frecvente dacă identifică o deteriorare a calității creditului și a activelor. Cadrul general de monitorizare a riscului de credit și infrastructura de date trebuie să permită instituțiilor să verifice dacă analizele periodice de credit au fost efectuate în conformitate cu politicile și procedurile privind riscul de credit, precum și identificarea oricăror valori aberante/excepții care urmează să fie marcate pentru acțiunea de urmărire.

În acest scop, instituțiile trebuie, de asemenea, după caz, să actualizeze periodic informațiile financiare relevante cu privire la debitor și să evalueze noile informații pe baza criteriilor de evaluare a bonității stabilite în conformitate cu secțiunea 4.3 din prezentul ghid. Culegerea și evaluarea acestor informații trebuie să ajute instituția să recunoască semnele de avertizare timpurie privind scăderea calității creditului.

Instituțiile trebuie să efectueze analize periodice în scopul evaluării riscului de nerambursare al debitorului și a eventualei necesități de migrare între categoriile și gradele de risc.

Analizele de credit ale debitorilor trebuie să includă o evaluare a datoriei existente și a sensibilității debitorilor la factorii externi, cum ar fi volatilitatea cursului de schimb, dacă este cazul, care poate afecta dimensiunea datoriei și capacitatea de rambursare, în conformitate, de asemenea, cu cerințele analizei de sensibilitate, așa cum se specifică în secțiunea 5.2.6 .

Instituțiile trebuie să evalueze riscurile legate de refinanțarea datoriei existente, să monitorizeze în mod regulat creditele cu condiții de rambursare a principalului într - o singură tranșă la scadența creditului/cu plată reziduală separat de alte credite. Acestea trebuie să analizeze efectele potențiale asupra incapacității debitorului de a reînnoi/refinanța datoria existentă și să includă, printre altele, o perspectivă macroeconomică și accesul la piețele de capital, precum și la alte tipuri de structuri de datorii. Instituțiile trebuie să monitorizeze îndeaproape capacitatea debitorilor de a rambursa sau de a - și refinanța datoriile pe parcursul ciclului de viață al unui credit, și nu doar atunci când debitorul se apropie de sfârșitul duratei creditului.

O analiză periodică a riscului de credit trebuie să ia în considerare atât profilul de risc individual, cât și profilul de risc general al expunerii, inclusiv factorii macroeconomici relevanți și sectoarele sau activitățile economice specifice și modul în care acești factori pot afecta capacitatea de rambursare.

De asemenea, instituțiile trebuie să evalueze, după caz, garanțiile din contractul de facilitate de credit. Pe lângă evaluarea bonității continue a garantului, analiza eficacității unei garanții trebuie să țină cont și de caracterul executoriu al garanției și de timpul necesar pentru realizarea acesteia.

Pe lângă monitorizarea indicatorilor financiari și de credit, instituțiile trebuie să ia în considerare informațiile legate de factorii calitativi care ar putea avea o influență relevantă asupra rambursării unui credit. Acești factori ar putea include informații privind calitatea administrării, acordurile/dezacordurile dintre proprietari, angajamentul proprietarului față de debitor, creșterea preconizată a pieței, capacitatea unei societăți de a stabili prețuri, o structură a costurilor și flexibilitatea costurilor, tendința, dimensiunea și natura cheltuielilor de capital și a cheltuielilor de cercetare și dezvoltare, precum și repartizarea între deținătorii de datorii și administratorii de credite în cadrul grupului consolidat de instituții.