6.3 Evaluarea riscului pentru client

Autoritățile competente trebuie să evalueze riscul pentru client rezultat din toate tipurile de expuneri, inclusiv expunerile extrabilanțiere: activele administrate, fondurile clienților deținute, activele protejate și administrate și ordinele clienților tratate. De asemenea, acestea trebuie să ia în considerare legislația națională care reglementează segregarea aplicabilă fondurilor clienților și disponibilitatea pentru firma de investiții a unei

54 asigurări de răspundere civilă profesională ca fiind un instrument eficace în gestionarea riscurilor, în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/2034.

La evaluarea riscului pentru client, autoritățile competente trebuie să țină cont de diferitele tipuri de clienți, precum și de natura și complexitatea activităților firmei de investiții cu privire la acești clienți .

6.3.2 Evaluarea riscului inerent pentru client

Prin evaluarea riscului inerent pentru client, autoritățile competente trebuie să determine principalii factori determinanți ai valorilor factorilor K aferenți riscului pentru client și să evalueze importanța impactului prudențial al acestui risc pentru firma de investiții. Prin urmare, evaluarea riscului inerent pentru client trebuie structurată în jurul următoarelor etape principale:

• a. evaluarea preliminară;
• b. evaluarea naturii și a amplorii serviciilor și activităților de gestionare a activelor clienților, de deținere de fonduri ale clienților, de protejare a activelor clienților și de gestionare a ordinelor clienților; și
• c. evaluarea sistemelor și a proceselor legate de aceste activități.

Autoritățile competente trebuie să evalueze riscul pentru client atât în termeni actuali, cât și în termeni prospectivi.

După caz, autoritățile competente trebuie, de asemenea, să efectueze o evaluare mai detaliată, eventual la nivelul clienților individuali.

Evaluare preliminară

Pentru a stabili domeniul de aplicare al evaluării riscului pentru client, autoritățile competente trebuie să identifice mai întâi sursele riscului pentru client la care firma de investiții este sau poate fi expusă.

Ca o condiție minimă, autoritățile competente trebuie să ia în considerare următoarele:

• a. apetitul pentru risc în ceea ce privește riscul pentru client, având în vedere modelul de afaceri al firmei de investiții;
• b. ponderea valorii factorului K pentru riscul pentru client în comparație cu valoarea totală a factorului K;
• c. previziuni ale valorii factorului K pentru riscul pentru client, dacă sunt disponibile;
• d. natura, dimensiunea și compoziția elementelor bilanțiere și extrabilanțiere legate de client ale firmei de investiții;
• e. dacă sunt disponibile, costul pierderilor operaționale din conturile clienților în raport cu comisioanele.

55

Autoritățile competente trebuie să efectueze analiza preliminară având în vedere modificarea indicatorilor de mai sus de - a lungul timpului pentru a forma o imagine în cunoștință de cauză a principalilor factori determinanți ai riscului pentru client al firmei de investiții.

Active administrate (AUM)

Autoritățile competente trebuie să evalueze riscul de a suporta o pierdere pentru clienți din cauza proastei gestionări a activelor clienților aflate în administra r e. Activele administrate includ atât activele care fac obiectul administrării discreționare de portofoliu, cât și activele care fac obiectul unor mecanisme nediscreționare de consultanță cu caracter continuu . Ac est risc poate apărea, printre alte surse, ca urmare a încălcării termenilor mandatului, a efectului de levier excesiv, a concentrării excesive, a activelor supuse comprimării lichidităților sau a complexității inadecvate a produselor în raport cu mandatul .

Autoritățile competente trebuie să se concentreze asupra acestor surse de risc inerent, după caz:

• a. complexitatea mandatelor, a declarației privind politica de investiții (IPS) sau a strategiilor puse în aplicare;
• b. profilurile clienților (fonduri suverane, investitori instituționali, întreprinderi sau persoane fizice) și toleranța la risc;
• c. clasele de active ale portofoliului - suport;
• d. valoarea activelor administrate.

Fondurile clienților deținute (CMH)

Autoritățile competente trebuie să evalueze riscul de a pierde bani ai clienților și de a trebui să îi despăgubească pe clienți din cauza proastei administrări a conturilor clienților de către firma de investiții.

Autoritățile competente trebuie să evalueze dacă fondurile clienților sunt deținute în conformitate cu legislația națională privind protecția fondurilor clienților și pot fi diferențiate în mod clar de numerarul propriu al firmei de investiții.

Autoritățile competente trebuie să se concentreze asupra acestor surse de risc inerent, după caz:

• a. tipul de cont (depozit bancar comercial);
• b. acordul privind accesul firmelor de investiții la fondurile clienților;
• c. politica de investiții autorizată pentru fondurile clienților;
• d. omnibus sau conturi separate individuale;
• e. trasabilitatea banilor clienților;

56

• f. valoarea fondurilor clienților deținute și numărul de clienți;
• g. monede utilizate pentru denumirea conturilor clienților.

Active protejate și administrate (ASA)

Autoritățile competente trebuie să evalueze riscul de a suporta o pierdere pentru clienți și de a fi necesar să fie compensați din cauza proastei administrări a activelor protejate și administrate de firma de investiții.

Autoritățile competente trebuie să se concentreze asupra acestor surse de risc inerent, dacă este cazul:

• a. reutilizarea garanțiilor reale deținute;
• b. drepturile de lichidare a activelor;
• c. amortizarea garanțiilor reale;
• d. delegații primite de la alte entități financiare și trimise acestora;
• e. tipuri de active;
• f. operațiuni sau neexecutarea operațiunilor privind evenimente legate de active (vot pentru adunarea generală, plata cupoanelor, emisiuni de drepturi).

Ordinele clienților tratate (COH)

Autoritățile competente trebuie să evalueze riscul de pierdere operațională la tratarea ordinelor clienților. Acest risc poate apărea ca urmare a erorilor de sistem sau umane cauzate de complexitatea proceselor, procedurilor și sistemelor informatice (inclusiv utilizarea noilor tehnologii), în măsura în care acestea pot duce la erori, inclusiv întârzieri, specificații greșite sau încălcări ale securității.

Autoritățile competente trebuie să se concentreze asupra acestor surse de risc inerent, după caz:

• a. cantitatea și valoarea ordinelor clienților tratate;
• b. natura activelor - suport (OTC, mai mult sau mai puțin lichide...);
• c. tipurile și caracteristicile ordinelor (pe blocuri, preț fix...);
• d. caracteristicile de transmitere sau executare (tranzacționare electronică sau vocală...);
• e. procese și organizare de transmitere sau de executare (birouri specializate în funcție de clasa de active, vânzări – traderi, tranzacționare pe cont propriu, acces pe piață...).

57 6.3.3 Evaluarea gestionării și controalelor riscurilor pentru clienți

Pentru a obține o înțelegere cuprinzătoare a profilului de risc pentru client al firmei de investiții, autoritățile competente trebuie să revizuiască și cadrul de gestionare a riscurilor care stă la baza activităților sale. În acest scop, autoritățile competente trebuie să evalueze următoarele elemente, după caz:

• a. firma de investiții dispune de o strategie de risc solidă, formulată în mod clar ș i documentată, care este validată în mod corespunzător de consiliul de administrație și acoperă gestionarea activelor, gestionarea fluxurilor de numerar în cadrul firmei și administrarea activelor protejate și administrate;
• b. firma de investiții dispune de un cadru organizațional adecvat pentru a asigura furnizarea eficace de servicii clienților, cu resurse umane și tehnice suficiente (atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ) (ghișee și servicii administrative, sisteme informatice);
• c. firma de investiții dispune de un cadru de control solid și cuprinzător (eficacitatea și independența funcțiilor de control) și de garanții solide pentru a - și atenua riscurile pentru clienți, în conformitate cu strategia de administrare și cu apetitul pentru risc;
• d. fi rma de investiții dispune de politici și proceduri clar definite pentru identificarea, gestionarea, măsurarea și controlul riscurilor operaționale pentru clienți;
• e. drepturile de acces ale firmei la conturile clienților sunt conforme cu reglementările aplicabile.

6.3.4 Sinteza constatărilor și atribuirea punctajului

În urma evaluării de mai sus, autoritățile competente trebuie să - și formeze o opinie cu privire la riscul pentru client al firmei de investiții. Această opinie trebuie să se reflecte într - un rezumat al constatărilor, însoțit de un punctaj de risc bazat pe considerațiile specificate în tabelul 5. Dacă, pe baza importanței semnificative a anumitor factori de risc, autoritățile competente decid să îi evalueze și să le acorde un punctaj individual, orientările furnizate în acest tabel trebuie aplicate, în măsura posibilului, prin analogie.