5.7 Monitorizare

Instituțiile trebuie să monitorizeze riscurile E SG prin cadre de raportare internă eficace care să furnizeze informații și date agregate adecvate personalului de conducere de nivel superior și organului de conducere, de exemplu integrând riscurile E SG în rapoartele regulate de risc sau sub formă de tablouri de bord care conțin indicatori care sprijină o supraveghere eficace.

Instituțiile trebuie să monitorizeze riscurile E SG în mod continuu și să se asigure că mențin o viziune la nivel de instituție, care să acopere în mod adecvat natura, mărimea și complexitatea activităților lor, precum și, pentru cele mai importante portofolii stabilite pe baza evaluării semnificației, o imagine de portofoliu asupra vulnerabilității lor la riscurile ESG. În plus, instituțiile trebuie să pună în aplicare monitorizarea granulară și frecventă a contrapărților, a expunerilor și a portofoliilor evaluate ca fiind expuse semnificativ la riscuri E SG, și anume prin încorporarea considerațiilor privind riscurile E SG în procesul de monitorizare a riscului de credit al contrapărților de retail și în evaluările periodice ale creditului pentru contrapărțile mijlocii și mari și/sau mărind frecvența și granularitatea acestor evaluări din cauza riscurilor ESG.

Instituțiile trebuie să stabilească indicatori și praguri de alertă timpurie și trebuie să dispună de proceduri pentru escaladarea alertelor, a abaterilor și a încălcărilor și pentru luarea de măsuri corective și/sau de atenuare în caz de depășire a limitelor, inclusiv prin adaptări ale strategiei de afaceri și ale instrumentelor de administrare a riscurilor.

Instituțiile trebuie să monitorizeze o serie de criterii și indicatori de riscuri E SG retrospectivi și prospectivi. Instituțiile mari trebuie să monitorizeze cel puțin următorii indicatori:

• a) cuantumul și ponderea expunerilor și veniturilor (dobânzi, taxe și comisioane) care decurg din relațiile de afaceri cu contrapărțile care își desfășoară activitatea în sectoare care contribuie în mare măsură la schimbările climatice, în conformitate cu con siderentul 6 al Regulamentului delegat (UE) 2020/1818 al Comisiei, și anume sectoarele enumerate în secțiunile A - H și în secțiunea L din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1893/2006.

Instituțiile trebuie să utilizeze o diferențiere sectorială cât mai detaliată. În special, gradul de granularitate trebuie să permită instituțiilor să monitorizeze cuantumul și ponderea expunerilor și a veniturilor care decurg din relațiile cu anumite contrapărți, cum ar fi entitățile din sectorul combustibililor fosili și/sau întreprinderile excluse din indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris¹⁷ ;

• b) indicatori de aliniere a portofoliului care arată, la nivel sectorial, măsura în care expunerile și capacitățile de producție operate de clienți sunt sau se preconizează că vor fi aliniate (corect sau greșit) la o traiectorie coerentă cu obiectivul juridic și de reglementare aplicabil în materie de climă, cum ar fi atingerea unui nivel net al emisiilor de GES egal cu zero până în 2050, pe baza indicatorilor de aliniere relevanți pentru sectoarele selectate și utilizând metodele descrise în secțiunea 4.2.3 litera (b).

Instituțiile trebuie să completeze acești indicatori cu informații referitoare la evaluarea impactului potențial al riscului financiar care rezultă din alinieri greșite;

• c) emisiile de GES finanțate, defalcate pe emisii din categoriile 1, 2 și 3, în valoare absolută și, după caz, intensitate în raport cu unitățile de producție sau veniturile, defalcate pe sectoare, folosind o diferențiere sectorială cât mai detaliată și cel puțin pentru sectoarele selectate determinate pe baza evaluării importanței semnificative.

Instituțiile trebuie să completeze acești indicatori cu informații și criterii calitative sau cantitative care să sprijine interpretarea evoluției lor în timp, inclusiv, de exemplu, o creștere temporară ca urmare a furnizării de finanțare pentru tranziție contrapărților care folosesc intens GES și care să identifice factorii determinanți care stau la baza schimbării emisiilor.

Printre exemplele de metodologii sau baze de date care pot sprijini instituțiile la calcularea acestor indicatori se numără Standardul global de contabilizare și raportare a GES pentru industria financiară, elaborat de Partnership for Carbon Accounting Fin ancials (Parteneriatul pentru elementele financiare ale contabilității carbonului), și Proiectul de informare privind emisiile de carbon;

• d) nivelul progreselor înregistrate în punerea în aplicare a principalelor strategii de finanțare stabilite de instituție pentru a asigura reziliența sa la riscurile E SG și pregătirea pentru tranziția la o economie mai durabilă, de exemplu prin monitorizarea fluxurilor financiare către active financiare sau contrapărți care au un set comun de caracteristici relevante pentru țintele instituției sau pentru apetitul pentru risc al acesteia în ceea ce privește riscurile E SG;
• e) indicatori de colaborare cu clienții care furnizează informații cu privire la:
• i. procentul contrapărților pentru care a fost efectuată o evaluare a riscurilor E SG, inclusiv în ceea ce privește strategiile lor de tranziție și, dacă există, planurile de tranziție și coerența lor cu obiectivele instituției, specificând domeniul de aplicare al sectoarelor, produselor și liniilor de activitate selectate care fac obiectul acestor evaluări;
• ii. rezultatele și efectele acestei colaborări, cum ar fi evaluările pozitive (sau orice subclasificare în cadrul categoriei respective) sau negative (sau orice subclasificare din categoria respectivă) ale adaptabilității și rezilienței acestor contrapărți la tranziția către o economie durabilă, progresele în materie de aliniere în raport cu țintele și obiectivele instituției și acțiunile subsecvente întreprinse de instituție;
• f) o defalcare a portofoliilor garantate cu bunuri imobile în funcție de nivelul de eficiență energetică al garanției reale;
• g) raportul dintre finanțarea tehnologiilor cu emisii mici de dioxid de carbon și finanțarea tehnologiilor cu energie pe bază de combustibili fosili;
• h) raportul dintre activitățile de finanțare a expunerilor durabile din punctul de vedere al mediului care contribuie la obiectivul de mediu de atenuare a schimbărilor climatice menționat la articolul 9 litera (a) din Regulamentul (UE) 2020/852¹⁸ sau care permit îndeplinirea lui și expunerile cu emisii mari de gaze cu efect de seră;
• i) nivelurile de risc fizic la care este expusă instituția și impactul acestora asupra riscurilor financiare, luând în considerare mai multe scenarii și toate pericolele relevante pentru activitatea instituției, completate cu informații privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a măsurilor de diminuare a riscurilor;
• j) măsurări ale riscului de concentrare legate de factorii de risc fizic (de exemplu, măsurarea expunerilor și/sau a garanțiilor reale în zonele cu risc mare de inundații, de stres hidric sau de incendii de vegetație) și de factorii de risc de tranziție (de exemplu, expuneri la sectoare cu riscuri de tranziție mari), folosind o împărțire geografică suficient de detaliată a expunerilor;
• k) cuantumul pierderilor istorice legate de riscurile E SG și, pe baza metodelor bazate pe tipuri de scenarii, estimarea (estimările) prospectivă (prospective) a(le) expunerii la risc și a(le) pierderilor financiare viitoare potențiale legate de riscurile E SG;
• l) măsurarea riscului reputațional legat de E SG prin care să se urmărească modul în care reglementarea, comunicarea, angajamentele sau controversele publice cu privire la activitățile actuale și viitoare legate de întreprinderi au un impact direct sau indirect asupra instituției, luând în considerare interacțiunile cu riscul operațional și cu riscul strategic și de model de afaceri, cum ar fi pierderea de oportunități de afaceri sau de parteneriate strategice;
• m) orice acțiuni în justiție legate de E SG în care instituția a fost, este sau poate fi implicată, pe baza informațiilor disponibile;
• n) statutul consolidării capacităților legate de riscurile E SG, cum ar fi procentul de personal care a beneficiat de formare specifică;
• o) indicatori referitori la factori care nu sunt legați de climă, cum ar fi dependențele la nivel de portofoliu și impactul asupra serviciilor ecosistemice, sau expunerile față de contrapărți cu dependențe semnificative sau cu impact negativ asupra biodiversității, ținând seama atât de informațiile privind localizarea sectorială, cât și de cea geografică;
• p) progresele înregistrate în raport cu toate țintele instituției stabilite în legătură cu riscurile E SG și obiectivele E SG, inclusiv ca parte a planului instituției menționat în secțiunea 6 sau ca parte a altor angajamente în materie de durabilitate asumate de instituție.

¹⁷ În conformitate cu articolul 12 alineatul (1) literele (d) - (g) și cu articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul privind standardele de referință în domeniul climei.

¹⁸ Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13).

Instituțiile mici și cu un grad redus de complexitate și alte instituții care nu sunt mari trebuie să monitorizeze o serie de indicatori incluși la punctul 81, selectați pe baza rezultatelor evaluării semnificației, și trebuie să ia măsuri pentru a extinde în timp lista indicatorilor monitorizați.

Instituțiile trebuie să dispună de metodologii clare și bine documentate referitoare la criteriile și indicatorii de monitorizare. Când lipsesc inițial datele necesare pentru calcularea indicatorilor, instituțiile trebuie să urmeze etapele prevăzute la punctele 26, 27 și 29.