2.4. Proporționalitatea și angajamentul de supraveghere

Autoritățile competente trebuie să adapteze domeniul de aplicare, frecvența, nivelul de detaliu și intensitatea angajamentului de supraveghere față de o instituție, în funcție de categoria acesteia și ținând seama de principiul proporționalității. Atunci când planifică activitățile SREP, autoritățile competente trebuie să se bazeze pe modelul de angajament minim SREP prezentat în tabelul 1. Modelul corelează intensitatea angajamentului de supraveghere cu categoria instituției. Modelul nu trebuie interpretat ca un obstacol în alocarea de resurse pentru prioritățile de supraveghere identificate. Prin urmare, autoritățile competente pot, indiferent de clasificarea instituției, să stabilească obiectivul și nivelul de detaliu al evaluării lor pentru a reflecta profilul de risc al instituției, importanța diferitelor riscuri, tendințe și riscuri emergente identificate prin monitorizarea indicatorilor-cheie, astfel cum sunt prezentați la Titlul 3, simularea de criză, astfel cum este descrisă la Titlul 11, sau rezultatul evaluărilor SREP anterioare.

În cadrul acestui model, autoritățile competente trebuie să își formeze o opinie cu privire la toate elementele SREP (analiza modelului de afaceri, cadrul de administrare/controalele interne, riscurile pentru capital și riscurile pentru lichidități și finanțare) în conformitate cu frecvența minimă stabilită în tabelul 1, rămânând totodată capabile să realizeze o evaluare anuală semnificativă și cuprinzătoare a viabilității unei instituții (sinteza evaluării generale SREP).

Acest punct de vedere trebuie să se bazeze pe informațiile colectate prin intermediul întregii game de activități de supraveghere enumerate la punctul 13. În special, informațiile din anii anteriori pot servi, de asemenea, drept scenariu de bază pentru evaluarea și sinteza evaluării generale SREP, cu condiția ca autoritatea competentă să fi stabilit – ținând cont totodată de monitorizarea trimestrială a indicatorilor – că profilul de risc al instituției nu s-a schimbat semnificativ.

Autoritățile competente trebuie să colaboreze cu organul de conducere și cu conducerea superioară a instituțiilor¹⁴ , respectând frecvența minimă indicată în tabelul 1. Indiferent de categoria instituției, autoritățile competente trebuie să își intensifice angajamentul pentru a da curs constatărilor evaluărilor SREP anterioare sau pentru a monitoriza instituțiile cu profiluri de risc mai ridicate sau care se modifică rapid, respectiv cele cu un scor general SREP scăzut, care reflectă probleme grave de supraveghere.

¹⁴ Astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) punctul 9 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2013/36/2026-01-11).

În cazul în care instituțiile fac parte din grupuri transfrontaliere, autoritățile competente trebuie să discute modul în care intenționează să efectueze evaluarea SREP în cadrul colegiilor de supraveghetori, pentru a identifica din timp problemele și pentru a adapta și coordona abordarea între autorități, astfel cum se specifică la Titlul 10.

Tabelul 1. Aplicarea SREP pentru diferite categorii de instituții

*Cu obiectivul și nivelul de detaliu al evaluării adaptate astfel încât să reflecte profilul de risc al instituției, importanța diferitelor riscuri, precum și tendințele și riscurile emergente identificate prin activitățile de supraveghere. Acest lucru se poate baza pe evaluările anterioare, dacă nu au intervenit schimbări semnificative, conform informațiilor disponibile (de exemplu, monitorizarea indicatorilor și raportarea), indiferent de clasificarea instituției.

**Frecvența minimă de evaluare a tuturor elementelor SREP poate fi extinsă de la 3 la 5 ani pentru instituțiile din categoria 4, cu condiția ca: (i) acestea să aibă un profil de risc scăzut stabil, indicatori financiari stabili și marje solide; și

• (ii) monitorizarea trimestrială a indicatorilor cheie de risc să nu dea naștere la îngrijorări.

În cazul în care stabilesc că instituțiile au profiluri de risc similare sau pot fi expuse la riscuri emergente similare, autoritățile competente pot efectua evaluări tematice SREP pentru mai multe instituții în cadrul unei evaluări unice (de exemplu, se poate efectua o AMA pentru toți creditorii ipotecari mici, dat fiind faptul că este posibil să se identifice aceleași probleme de viabilitate a activității la toate aceste instituții). De asemenea, autoritățile competente pot utiliza metodologii adaptate pentru aplicarea SREP în cazul instituțiilor cu profiluri de risc similare, cum ar fi modele de afaceri similare sau localizare geografică similară a expunerilor, în conformitate cu articolul 97 alineatul (4a) din Directiva 2013/36/UE.

În cazul instituțiilor cuprinse în programul de supraveghere prudențială menționat la articolul 99 din Directiva 2013/36/UE, autoritățile competente trebuie să se asigure că nivelul de angajament și de aplicare a SREP este stabilit prin programul respectiv.

Atunci când planifică activitățile de supraveghere, autoritățile competente trebuie să își coordoneze activitățile la nivel intern pentru a asigura o evaluare coerentă, precum și cu alte părți implicate direct sau indirect în evaluare, în special atunci când este necesară contribuția lor.