8.6. Evaluarea comparativă și stabilirea cerințelor cantitative de lichiditate și finanțare

Pentru a sprijini atribuirea scorului pentru adecvarea lichidității și a finanțării și pentru a calibra cerințele cantitative specifice acolo unde se consideră că este necesar (de exemplu, oricare dintre măsurile menționate în tabelul 18 de mai sus care sunt cantitative), autoritățile competente trebuie să ia în considerare sistemele de referință de supraveghere privind lichiditatea și finanțarea ca instrumente cantitative. Acestea trebuie să fie utilizate pentru a asigura un sistem de referință prudent, coerent, transparent și comparabil cu care să se calculeze și să se compare cerințe de lichiditate cantitative specifice pentru instituții cu modele de afaceri și profiluri de risc similare. La elaborarea sistemelor de referință de supraveghere, autoritățile competente trebuie să se bazeze pe evaluarea de supraveghere privind riscurile pentru lichidități și finanțare, precum și pe rezultatele simulărilor de criză pentru lichiditate în scopuri de supraveghere.

Autoritățile competente trebuie să utilizeze sistemul de referință cel mai adecvat pentru modelul de afaceri al instituției, analizând cu atenție rezultatul obținut în urma comparării cu acest sistem pentru a ține seama, acolo unde este necesar, de aspectele specifice modelului de afaceri. Atunci când iau în considerare sistemele de referință de supraveghere pentru stabilirea de cerințe specifice de lichiditate, autoritățile competente trebuie să explice instituției raționamentul și principiile generale care stau la baza sistemelor de referință.

Autoritățile competente trebuie să evalueze caracterul adecvat al oricăror sisteme de referință aplicate instituțiilor și să le revizuiască și să le actualizeze în permanență prin prisma experienței de aplicare a acestora.

Unele dintre datele-cheie introduse în sistemele de referință ale autorității competente pentru cuantificarea cerințelor cantitative specifice de lichiditate sau de finanțare vor fi datele colectate în urma raportării de supraveghere conform articolului 415 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, acoperind lichiditatea și finanțarea stabilă individuală și consolidată și indicatorii suplimentari de monitorizare a lichidității.

Mai jos sunt date unele exemple de posibile abordări:

• a. Exemplul 1: Instituția cu o rezervă inițială de lichidități de 1 200 milioane EUR. Intrările și ieșirile cumulative estimate în condiții de criză sunt previzionate pentru un orizont de timp de cinci luni. Pe acest orizont de timp, instituția recurge la rezerva de lichidități de fiecare dată când intrările scad sub nivelul ieșirilor. Rezultatul este că, în condițiile de criză prevăzute, instituția ar putea supraviețui timp de 4,5 luni, ceea ce înseamnă o perioadă mai mare decât perioada de supraviețuire minimă stabilită de supraveghetori (în acest exemplu, trei luni). Tabelul 19. Exemplu care ilustrează sistemul de referință pentru cuantificarea lichidității

Orizont de intrări ieșiri poziția de lichiditate netă Lichiditate timp în luni ieșiri cumulative cumulative cumulative nete (rezervă – ieșiri nete) cumulative disponibilă 0 în ziua Figura 4. Exemplu care ilustrează stabilirea cerinței cantitative specifice de lichiditate

perioada de supraviețuire minimă = R trei luni U E poziția de lichiditate netă (rezervă – e n ieșiri cumulative nete)

a

• o ieșiri cumulative

În cazul în care autoritățile competente nu și-au elaborat propriul sistem de referință pentru cuantificarea cerințelor cantitative specifice de lichiditate, acestea pot aplica un sistem de referință utilizând etapele următoare, în special în cazul riscului de lichiditate:

• a. efectuarea unei analize comparative, în condiții de criză, a ieșirilor nete de numerar și a activelor lichide eligibile pe o serie de orizonturi de timp: până la o lună (inclusiv peste noapte), de la o lună la trei luni și de la trei luni la un an; în acest scop, autoritățile competente trebuie să realizeze proiecții privind ieșirile nete (ieșiri și intrări brute);
• b. capacitatea de contrabalansare pe diferite tranșe de scadență în condiții de criză (de exemplu, evaluarea prudentă în condițiile unor ipoteze de criză pentru active lichide comparativ cu evaluarea actuală în condiții normale și după o ajustare a valorii), elaborând
• o bandă de scadență în condiții de criză pentru anul următor;
• c. estimarea perioadei de supraviețuire a instituției, pe baza evaluării scării de scadențe în situații de criză;
• d. stabilirea perioadei de supraviețuire minime dorite/de supraveghere, ținând cont de profilul de risc al instituției și de condițiile comerciale și macroeconomice;
• e. dacă perioada de supraviețuire minimă dorită/de supraveghere depășește perioada de supraviețuire actuală a instituției, autoritățile competente pot estima cantități suplimentare de active lichide (rezerve de lichidități suplimentare) care să fie deținute de către instituție pentru a-și extinde perioada de supraviețuire la limita minimă impusă.

Exprimarea cerințelor de lichiditate și de finanțare cantitative specifice

Pentru a exprima cerințele cantitative specifice de lichiditate, autoritățile competente trebuie să recurgă la următoarele abordări, cu excepția cazului în care o altă abordare este considerată mai adecvată în circumstanțe specifice:

• a. Abordarea 1 – presupune un indicator LCR mai mare decât nivelul minim reglementat care să fie suficient de mare încât să se atenueze suficient de mult deficiențele identificate.
• b. Abordarea 2 – presupune o perioadă de supraviețuire minimă, care să fie suficient de lungă încât să se atenueze suficient de mult deficiențele identificate; perioada de supraviețuire poate fi stabilită direct, ca cerință, sau indirect, prin stabilirea unui plafon pentru volumul ieșirilor pe perioadele de timp relevante luate în calcul; autoritățile competente pot solicita diferite tipuri de active lichide (de exemplu, active eligibile pentru bănci centrale) pentru a acoperi riscurile neacoperite (în mod corespunzător) de indicatorul LCR.
• c. Abordarea 3 – presupune o valoare totală minimă de active lichide sau capacitate de contrabalansare, fie ca valoare totală minimă, fie ca valoare minimă în plus față de nivelul minim reglementat aplicabil, care să fie suficient de mare încât să se atenueze suficient de mult deficiențele identificate; autoritățile competente pot stabili cerințe pentru componența activelor lichide, inclusiv cerințe operaționale (de exemplu, convertibilitatea directă în numerar sau depozite de active lichide la banca centrală).

Pentru a articula în mod corespunzător cerințele cantitative specifice de finanțare stabilă, autoritățile competente trebuie să utilizeze una dintre următoarele abordări, cu excepția cazului în care o altă abordare este considerată mai adecvată în circumstanțe specifice:

• a. Abordarea 4 – necesită un NSFR mai mare decât minimul de reglementare, care să fie suficient de mare încât să se atenueze suficient de mult deficiențele identificate.
• b. Abordarea 5 – necesită un cuantum total minim al finanțării stabile disponibile, fie ca valoare totală minimă, fie ca valoare minimă peste minimul reglementat aplicabil, care să fie suficient de mare încât să se atenueze suficient de mult deficiențele identificate.

Autoritățile competente trebuie să structureze cerințele cantitative de lichiditate sau de finanțare astfel încât să se obțină rezultate prudențiale coerente la nivel general în rândul instituțiilor, ținând cont de faptul că tipurile de cerințe pot fi diferite de la o instituție la alta datorită împrejurărilor individuale ale acestora. Pe lângă cantitate, structura trebuie să indice componența și natura prevăzută a cerinței. În toate cazurile, aceasta trebuie să indice cerința de supraveghere și orice cerințe aplicabile din Directiva 2013/36/UE. Rezervele de lichidități și capacitatea de contrabalansare deținută de instituție pentru respectarea cerințelor de supraveghere trebuie să fie la dispoziția instituției pentru a fi utilizate în perioade de criză.

Autoritățile competente trebuie să se asigure că instituția le notifică imediat dacă nu îndeplinește cerințele sau dacă nu se așteaptă să îndeplinească cerințele pe termen scurt. Notificarea trebuie să fie însoțită de un plan elaborat de instituție pentru restabilirea în timp util a conformității cu cerințele. Autoritățile competente trebuie să evalueze fezabilitatea planului și să ia măsuri de supraveghere adecvate dacă planul nu este considerat fezabil. În cazul în care planul este considerat fezabil, autoritățile competente trebuie: să stabilească orice măsuri de supraveghere provizorii necesare în funcție de împrejurările instituției; să monitorizeze implementarea planului de restabilire a conformității și să monitorizeze cu atenție poziția de lichiditate a instituției, solicitând instituției să crească frecvența de raportare, dacă este necesar.

Fără a aduce atingere celor de mai sus, autoritățile competente pot stabili și cerințe calitative sub forma restricțiilor/plafoanelor/limitelor pentru neconcordanțe, concentrări, apetitul la risc, restricții cantitative pentru emiterea de credite garantate etc. în conformitate cu criteriile prevăzute la Titlul 9 din Ghid.

Mai jos sunt date unele exemple de diferite abordări pentru structura cerințelor cantitative specifice de lichiditate:

M

• b. Exemplul 2: Perioada de supraviețuire minimă de supraveghere este stabilită la trei luni. Ca măsură alternativă pentru stabilirea unei perioade de supraviețuire minime, care poate să abordeze și problema de supraveghere privind diferența inacceptabil de mare dintre intrări și ieșiri, se stabilește un plafon pentru ieșiri. În figura de mai jos, mecanismul de stabilire a unui plafon pentru ieșiri este ilustrat prin bara orizontală de culoare neagră. Se impune reducerea de către instituție a ieșirilor acesteia la un nivel inferior plafonului. Plafonul poate fi stabilit pentru una sau mai multe perioade de timp și pentru ieșiri nete (în urma corectării intrărilor) sau ieșiri brute. În a treia coloană se prezintă alternativa adăugării unei cerințe privind amortizorul.

Figura 5. Exemplu care ilustrează stabilirea cerințelor cantitative specifice