1. Obiect

Conform articolului 48 alineatul (6) din Directiva 2014/59/UE, prezentul ghid abordează interacțiunea dintre Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și Directiva 2013/36/UE cu Directiva 2014/59/UE în sensul ordinii reducerii valorii contabile și a conversiei. Ghidul clarifică această interacțiune în sensul articolului 48 din Directiva 2014/59/UE, care reglementează ordinea reducerii valorii contabile și a conversiei la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă. De asemenea, acesta este relevant pentru articolul 60 din Directiva 2014/59/UE privind ordinea reducerii valorii contabile și a conversiei instrumentelor de capital în punctul de neviabilitate. În sensul prezentului ghid, „instrumente de capital” înseamnă instrumente care se califică drept instrumente CET1, AT1 sau T2 în sensul Regulamentului (UE) nr. 575/2013.

Articolul 48 din Directiva 2014/59/UE prevede că statele membre se asigură că, la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă, autoritățile de rezoluție exercită competențele de reducere a valorii contabile și de conversie, sub rezerva oricăror excluderi menționate la articolul 44 alineatele (2) și (3) din Directiva 2014/59/UE, în următoarea ordine: instrumentele CET1; apoi instrumentele AT1; apoi instrumentele T2; apoi alte datorii subordonate ce nu sunt instrumente AT1 sau T2 în conformitate cu ierarhia creanțelor din legislația obișnuită privind insolvența; apoi celelalte datorii eligibile în conformitate cu ierarhia creanțelor din legislația obișnuită privind insolvența.

Articolul 48 alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE prevede că autoritățile de rezoluție alocă în mod egal pierderile între acțiuni sau alte instrumente de proprietate și datorii eligibile de același rang, cu excepția cazului în care excluderile discreționare de la aplicarea instrumentului de recapitalizare int ernă conform articolului 44 alineatul (3) din Directiva 2014/59/UE determină o repartiție diferită a pierderilor între datorii le de același rang. În acest caz, nivelul de reducere a valorii contabile sau de conversie aplicat altor datorii eligibile poate f i crescut conform articolului 44 alineatul (3), cu condiția ca nivelul de reducere a valorii contabile și conversie să respecte principiul potrivit căruia niciun creditor nu va fi dezavantajat, menționat la articolul 34 alineatul (1) litera (g) din directivă.

Conform articolului 48 alineatul (3) din Directiva 2014/59/UE, înainte de aplicarea competenței de reducere a valorii contabile sau de conversie în cazul altor datorii eligibile sau datorii de același rang, autoritățile de rezoluție convertesc sau redu c principalul instrumentelor AT1 și T2 și al altor datorii subordonate dacă aceste datorii nu au fost deja convertite, iar clauzele lor prevăd următoarele: (a) reducerea principalului instrumentului la apariția oricărui eveniment care se referă la situația financiară, solvabilitatea sau nivelul fondurilor proprii ale instituției; sau (b) conversia instrumentelor în acțiuni sau alte instrumente de proprietate la apariția oricărui astfel de eveniment.

Articolul 48 alineatul (4) din Directiva 2014/59/UE prevede că în cazul în care autoritățile de rezoluție reduc, dar nu până la zero, principalul unui instrument conform alineatul (3) al aceluiași articol, acestea vor respecta ierarhia creditorilor și vor aplica competențele de reducere a valorii contabile și de conversie în cazul valorii reziduale a principalului în conformitate cu regimul prevăzut la alineatul (1). Mai mult, articolul 48 alineatul (5) prevede că, atunci când decid dacă datorii le trebuie reduse sau convertite în titluri de capital, autoritățile de rezoluție nu convertesc o categorie de datorii, în timp ce o altă categorie de datorii, care este subordonată primei, rămâne în esență neconvertită în titluri de capital sau fără reducerea valorii, cu excepția situațiilor permise în temeiul articolului 44 alineatele (2) și (3) din Directiva 2014/59/UE.

Dispozițiile articolului 48, în special alineatul (1), creează o serie de interacțiuni cu regimul prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Directiva 2014/59/UE, care necesită clarificare. În special, interacțiunea se referă la instrumentele de capital (în special categoriile AT1 și T2) în sensul ordinii reducerii valorii contabile și a conversiei. Punctele 69, 73 și 74 ale articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE definesc aceste instrumen te ca fiind cele care întrunesc condițiile stipulate la articolele 52 și 63 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, dar nu precizează tratamentul aplicabil instrumentelor din aceeași categorie sau emisiune, dar care se supun unui regim diferit pentru scopul determinării fondurilor proprii ale instituției.

2. Domeniu și nivel de aplicare

Prezentul ghid se adresează autorităților de rezoluție la aplicarea instrumentului de recapitalizare internă sau a competenței de a reduce valoarea contabilă sau de a converti instrumentele de capital în punctul de neviabilitate al unei instituții sau entități menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din Directiva 2014/59/UE.