9.7 Evaluarea activelor executate silit

Instituțiile de credit trebuie să aibă în vedere în mod special clasificarea activelor executate silit drept active imobilizate deținute în vederea vânzării în conformitate cu IFRS 5. Acest tratament contabil presupune disponibilitatea activelor pentru vânzare imediată în starea în care se află (IFRS 5.7), aprobarea de către organul de conducere a unui plan individual pentru vânzarea activului într - un termen scurt (de obicei, un an) și respectarea unei politici de vânzare activă (IFRS 5.8); astfel, se favorizează recuperările.

Activele executate silit primite trebuie evaluate la cea mai mică dintre următoarele valori:

• a) valoarea aferentă activelor financiare, considerând activul executat silit sau primit ca plată a datoriei drept garanție reală;
• b) valoarea justă a activului recuperat, din care se scade costul vânzării.

Atunci când valoarea justă nu este obținută în raport cu o piață activă, ci pe baza unei tehnici de evaluare (de nivel 2 sau 3), sunt necesare unele ajustări, în special ca urmare a doi factori:

• a) Starea sau amplasarea activelor. Riscul și incertitudinea cu privire la activ trebuie incluse în estimarea valorii juste.
• b) Volumul sau nivelul de activitate al piețelor în legătură cu aceste active. Calculul trebuie să includă experiența anterioară a instituției de credit cu privire la obiectul valorificări i și cu privire la diferențele între sumele la care s - a ajuns folosindu - se tehnica de evaluare și sumele finale obținute din valorificări. Ipotezele emise pentru a măsura această ajustare pot fi documentate și trebuie să poată fi puse la dispoziția autorității de supraveghere, la cererea acesteia. Pot fi avute în vedere reduceri pentru lichiditate.

Atunci când activele executate silit ale instituțiilor de credit sunt încă în construcție și se decide finalizarea construcției înainte de vânzarea activului, acestea trebuie să demonstreze oportunitatea unei astfel de strategii, iar costurile nu trebuie să depășească valoarea justă din care se scad costurile aferente finalizării și vânzării activului, luând în calcul o reducere pentru lipsa de lichiditate.

Atunci când un activ executat silit a depășit perioada medie de păstrare pentru active asemănătoare pentru care există politici de vânzare activă, instituțiile de credit trebuie să revizuiască reducerea pentru lipsa de lichiditate aplicată în procesul de evaluare descris mai sus, crescând - o în mod corespunzător. În aceste situații, instituția de credit nu trebuie să recunoască reintroduceri în bilanț/reluări ale deprecierilor cumulate aferente activului, deoarece prezența prelungită a acestora în bilanț reprezintă o dovadă a faptului că instituția de credit nu poate vinde activul la o valoare mai mare.

Frecvența evaluărilor activelor executate silit și procedurile aplicabile trebuie să respecte tratamentul proprietăților imobiliare prevăzut în secțiunile 9.1.2 și 9.2.