4. Criterii privind simplitatea

În sensul articolului 20 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2017/2402 și pentru a consolida încrederea părților terțe, inclusiv a părților terțe care verifică respectarea cerințelor de simplitate, transparență și standardizare (STS) în conformitate cu articolul 28 din regulamentul respectiv, precum și a autorităților competente care îndeplinesc cerințele specificate în regulamentul respectiv, trebuie asigurate toate aspectele de mai jos:

• (a) confirmarea vânzării reale sau confirmarea că, în conformitate cu cadrul național aplicabil, cesiunea sau transferul segregă expunerile - suport de vânzător, creditorii și lichidatorii acestuia, inclusiv în caz de insolvență a vânzătorului, cu același efect juridic ca cel realizat prin vânzare reală;
• (b) confirmarea caracterului executoriu al vânzării reale, al cesiunii sau al transferului cu același efect juridic menționat la litera (a) în raport cu vânzătorul sau orice altă parte terță, în conformitate cu cadrul juridic național aplicabil;
• (c) evaluarea riscurilor de recuperare și a riscurilor de recalificare .

Confirmarea aspectelor menționate la punctul 10 trebuie efectuată prin furnizarea un ei opinii juridic e de către un consilier juridic extern calificat, cu excepția cazurilor de emisiuni repetate în structuri de securitizare independente sau fiducii („master trust”) care utilizează același mecanism juridic pentru transfer, inclusiv cazurile în care cadrul juridic este identic.

Opinia juridică menționată la punctul 11 trebuie să fie accesibilă și pusă la dispoziția oricărei părți terțe relevante care verifică respectarea cerințelor STS în conformitate cu articolul 28 din Regulamentul (UE) 2017/2402 și a oricărei autorități competente relevante dintre cele menționate la articolul 29 din regulamentul respectiv.

O deteriorare gravă a situației vânzătorului în ceea ce privește bonitatea

În sensul articolului 20 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/2402, documentele aferente tranzacției trebuie să identifice, în ceea ce privește evenimentul de declanșare a unei „deteriorări grave a situației vânzătorului în ceea ce privește bonitatea”, pragurile de bonitate care pot fi observate în mod obiectiv și legate de soliditatea financiară a vânzătorului. Insolvența vânzătorului

În sensul articolului 20 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/2402, evenimentul de declanșare a „insolvenței vânzătorului” trebuie să se refere cel puțin la evenimentele de insolvență juridică, așa cum sunt definite în cadrele juridice naționale.

4.2 Criterii de eligibilitate pentru expunerile - suport, administrarea activă a portofoliului [articolul 20 alineatul (7)]

Administrarea activă a portofoliului

În sensul articolului 20 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2017/2402, administrarea activă a portofoliului trebuie înțeleasă ca o administrare a portofoliului căreia i se aplică oricare dintre următoarele situații:

• (a) administrarea portofoliului face ca performanța securitizării să depindă atât de p erformanța expunerilor - suport, cât și de performanța administrării portofoliului de securitizare, împiedicând astfel investitorul să modereze riscul de credit al expunerilor - suport fără a lua în considerare strategia de administrare a portofoliului a admin istratorului de portofoliu;
• (b) administrarea portofoliului se realizează în scopuri speculative, cu scopul de a obține performanțe mai bune, un randament sporit, câștiguri financiare globale sau alte beneficii pur financiare sau economice.

Tehnicile de admini strare a portofoliului care nu trebuie considerate administrare activă a portofoliului sunt:

• (a) substituirea sau răscumpărarea expunerilor - suport care încalcă declarațiile sau garanțiile;
• (b) substituirea sau răscumpărarea expunerilor - suport care fac obiectul unu i litigiu de reglementare sau al unei investigații în vederea facilitării soluționării litigiului sau a încheierii investigației;
• (c) completarea expunerilor- suport prin adăugarea de expuneri -suport ca înlocuitori pentru expunerile amortizate sau aflate în stare de nerambursare în cursul perioadei de reînnoire;
• (d) achiziționarea de noi expuneri - suport în cursul perioadei „de început” pentru a alinia valoarea expunerilor- suport la valoarea obligațiilor de securitizare;
• (e) răscumpărarea expunerilor - suport în contextul exercitării opțiunilor de solicitare a stingerii securitizării, în conformitate cu articolul 244 alineatul (3) litera (g) din Regulamentul (UE) 2017/2401;
• (f) răscumpărarea expunerilor aflate în stare de nerambursare pentru a facilita procesul de recuperare și de lichidare pentru expunerile respective;
• (g) răscumpărarea expunerilor - suport în cadrul obligației de răscumpărare în conformitate cu articolul 20 alineatul (13) din Regulamentul (UE) 2017/2402.

Criterii de eligibilitate clare

În sensul articolului 20 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2017/2402, criteriile trebuie înțelese ca fiind „clare” dacă este posibil ca respectarea lor să fie stabilită de o instanță sau un tribunal, de drept sau de fapt sau și de drept, și de fapt.

Criterii de eligibilitate care tre buie îndeplinite pentru expunerile transferate către SSPE după încheierea tranzacției

În sensul articolului 20 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2017/2402, „îndeplinirea criteriilor de eligibilitate aplicate expunerilor- suport inițiale” trebuie înțeleasă ca însemnând criteriile de eligibilitate care respectă oricare dintre următoarele aspecte:

• (a) în ceea ce privește securitizările normale, acestea nu sunt mai puțin stricte decât criteriile de eligibilitate aplicate expunerilor- suport inițiale la încheierea tranzacției;
• (b) în ceea ce privește securitizările care emit serii multiple de titluri de valoare, inclusiv fiducii („master trust”), acestea nu sunt mai puțin stricte decât criteriile de eligibilitate aplicate expunerilor- suport inițiale la cea mai recentă emisiune, cu rezultatul că aceste criterii de eligibilitate pot varia de la închidere la închidere, cu acordul părților din securitizare și în conformitate cu documentele aferente tranzacției.

Criteriile de eligibilitate aplicabile expunerilor- suport în conf ormitate cu punctul 18 trebuie specificate în documentele aferente tranzacției și trebuie să se refere la criteriile de eligibilitate aplicate la nivelul expunerii.

4.3 Omogenitate, obligațiile aferente expunerilor - suport, fluxurile de plăți periodice, fără valori mobiliare [articolul 20 alineatul (8)]

Cerințe contractuale cu caracter obligatoriu și executoriu

În sensul articolului 20 alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2017/2402, „cerințele contractuale cu caracter obligatoriu și opozabil , cu drept de regres deplin împotriva debitorilor și, după caz, a garanților” trebuie înțelese ca referindu - se la toate obligațiile cuprinse în specificațiile contractuale ale expunerilor-suport care sunt relevante pentru investitori, deoarece acestea afectează orice obligație a debitorului și, după caz, a garantului, de a efectua plăți sau de a aduce o garanție. Expuneri cu fluxuri de plăți periodice

În sensul articolului 20 alineatul (8) din Regulamentul (UE) 2017/2402, expunerile cu fluxuri de plăți periodice definite trebuie să includă:

• (a) expunerile care se plătesc într - o singură tranșă în cazul securitizării reînnoibile, după cum se menționează la articolul 20 alineatul (12) din Regulamentul (UE) 2017/2402;
• (b) expunerile aferente facilităților de tip carduri de credit;
• (c) expunerile cu rate care constau în dobândă și în cazul cărora principalul este rambursat la scadență, inclusiv ipotecile numai cu componentă de dobândă;
• (d) expunerile cu rate ca re constau în dobândă și rambursarea unei părți din principal, dacă este îndeplinită una dintre condițiile următoare:
• (i) restul din principal este rambursat la scadență;
• (ii) rambursarea principalului depinde de vânzarea activelor care garantează expunerea, în conformitate cu articolul 20 alineatul (13) din Regulamentul (UE) 2017/2402 și cu punctele 48-50 ;
• (e) expunerile cu perioade fără plăți temporare convenite prin contract între debitor și creditor.

4.4 Standarde de subscriere, expertiza inițiatorului [articolul 20 alineatul (10)]

Expuneri similare

În sensul articolului 20 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2017/2402, expunerile trebuie considerate similare dacă este îndeplinită una dintre condițiile următoare:

• (a) expunerile aparțin uneia dintre următoarele categorii de active menționate în regulament ul delegat care detaliază care sunt expunerile -suport considerate omogene în conformitate cu articolul 20 alineatul (8) și cu articolul 24 alineatul (15) din Regulamentul (UE) 2017/2402:
• (i) împrumuturi locative garantate cu una sau mai multe ipoteci asupra bu nurilor imobile rezidențiale sau împrumuturi locative garantate integral de un furnizor de protecție eligibil dintre cei menționați la articolul 201 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 care se califică pentru nivelul 2 de calitate a creditului sau superior , în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 din același regulament;
• (ii) împrumuturi comerciale garantate cu una sau mai multe ipoteci asupra bunurilor imobile comerciale sau a altor sedii comerciale;
• (iii) facilități de creditare acordate persoanelor fizice în scopuri de consum personale, legate de familie sau de gospodărie;
• (iv) credite auto și contracte de leasing auto;
• (v) creanțe din operațiunile cu carduri de credit;
• (vi) creanțe comerciale;
• (b) expunerile se încadrează în categoria de active a facilităț ilor de creditare acordate microîntreprinderilor, întreprinderilor mici și mijlocii și altor tipuri de întreprinderi și societăți, inclusiv împrumuturi și contracte de leasing, astfel cum se menționează la articolul 2 litera (d) din regulamentul delegat c are detaliază care sunt expunerile - suport considerate ca fiind omogene în conformitate cu articolul 20 alineatul (8) și cu articolul 24 alineatul (15) din Regulamentul (UE) 2017/2402, ca expuneri-suport pentru un anumit tip de debitor;
• (c) în cazul în care nu fac parte din niciuna dintre categoriile de active menționate la prezentul punct literele (a) și (b) și astfel cum se menționează în regulamentul delegat care detaliază care sunt expunerile - suport considerate ca fiind omogene în conformitate cu articolul 20 alineatul (8) și cu articolul 24 alineatul (15) din Regulamentul (UE) 2017/2402, expunerile- suport au caracteristici similare în ceea ce privește tipul de debitor, clasificarea drepturilor de garantare, tipul de bunuri imobile și/sau jurisdicția.

Standar de de subscriere care nu sunt mai puțin stricte

În sensul articolului 20 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2017/2402, standardele de subscriere aplicate expunerilor securitizate trebuie comparate cu standardele de subscriere aplicate expunerilor similar e la momentul inițierii expunerilor securitizate.

Respectarea acestei cerințe nu trebuie să impună inițiatorului sau creditorului inițial să dețină expuneri similare în bilanțul său la momentul selectării expunerilor securitizate sau la momentul exact al s ecuritizării lor și nici să impună ca expunerile similare să fi fost inițiate efectiv la momentul inițierii expunerilor securitizate.

Divulgarea modificărilor semnificative față de standardele anterioare de subscriere

În sensul articolului 20 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2017/2402, modificările semnificative aduse standardelor de subscriere care trebuie comunicate integral trebuie înțelese ca fiind acele modificări semnificative aduse standardelor de subscriere care sunt aplicate expune rilor transferate către sau atribuite de către SSPE după închiderea securitizării în contextul administrării portofoliului, după cum se menționează la punctele 15 și 16.

Modi ficările aduse unor astfel de standarde de subscriere trebuie considerate semnificative atunci când se referă la oricare dintre următoarele tipuri de modificări aduse standardelor de subscriere:

• (a) modificări care afectează cerința de similaritate a standarde lor de subscriere specificate în detaliu în regulamentul delegat care detaliază care sunt expunerile - suport considerate ca fiind omogene în conformitate cu articolul 20 alineatul (8) și cu articolul 24 alineatul (15) din Regulamentul (UE) 2017/2402;
• (b) modificările care afectează în mod semnificativ riscul de credit global sau performanța medie preconizată a portofoliului de expuneri - suport, fără a avea drept rezultat abordări semnificativ diferite cu privire la evaluarea riscului de credit asociat expunerilor-suport.

Divulgarea tuturor modificărilor aduse standardelor de subscriere trebuie să includă o explicație a scopului acestor modificări.

În ceea ce privește creanțele comerciale care nu sunt inițiate sub forma unui împrumut, trimiterea la standardele de subscriere de la articolul 20 alineatul (10) trebuie înțeleasă ca referindu - se la standardele de creditare aplicate de vânzător creditului pe termen scurt, în general, de tipul celui care determină expunerile securitizate și propus clienților săi în ceea ce privește vânzările produselor și serviciilor sale.

Împrumuturi locative

În sensul articolului 20 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2017/2402, portofoliul de expuneri- suport nu trebuie să includă împrumuturi locative care au fost comercializate și subsc rise pe baza premisei că s - a adus la cunoștința solicitantului împrumutului sau intermediarilor că este posibil ca informațiile furnizate să nu fi fost verificate de creditor.

Nu sunt incluse în această cerință împrumuturile locative care au fost subscrise , dar care nu au fost comercializate pe baza premisei că s - a adus la cunoștința solicitantului împrumutului sau intermediarilor că este posibil ca informațiile furnizate să nu fi fost verificate de creditor sau că aceștia au luat cunoștință de așa ceva după ce împrumutul a fost subscris.

În sensul articolului 20 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2017/2402, „informațiile” furnizate trebuie considerate doar informații relevante. Relevanța informațiilor trebuie să se bazeze pe măsura în care informațiile sunt un indicator de subscriere relevant, precum informațiile considerate relevante pentru evaluarea bonității debitorului, pentru evaluarea accesului la garanțiile reale și pentru reducerea riscului de fraudă.

Informațiile relevante pentru ipotecile locative care nu generează venituri trebuie în mod normal considerate venituri, iar informațiile relevante pentru ipotecile locative care generează venituri trebuie în mod normal considerate venituri din închirieri. Informațiile care nu sunt utile ca indicator de subscriere, de exemplu numerele de telefon mobil, nu trebuie considerate informații relevante.

Cerințe echivalente în vigoare în țări terțe

În sensul articolului 20 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2017/2402, evaluarea bonității debitorilor din țările terțe trebuie efectuată pe baza următoarelor principii, după caz, așa cum se specifică în Directivele 2008/48/CE și 2014/17/CE:

• (a) înainte de încheierea unui contract de credit, pe baza unor informații suficiente, creditorul evaluează bonitatea debitorului pe baza unor informații suficiente, obținute după caz de la debitor și, dacă este necesar, pe baza consultării bazei de date relevante;
• (b) Dacă părțile convin să modifice valoarea totală a creditului după încheierea contractului de credit, creditorul trebuie s ă actualizeze informațiile financiare aflate la dispoziția sa referitoare la debitor și să evalueze bonitatea debitorului înainte de orice majorare semnificativă a valorii totale a creditului;
• (c) creditorul trebuie să facă o evaluare amănunțită a bonității debitorului înainte de încheierea unui contract de credit, ținând seama în mod adecvat de factorii care sunt relevanți pentru a verifica probabilitatea îndeplinirii de către debitor a obligațiilor care îi revin în temeiul contractului de credit;
• (d) procedurile și informațiile pe care se bazează evaluarea trebuie documentate și păstrate;
• (e) evaluarea bonității nu trebuie să se bazeze în mod predominant pe valoarea bunului imobil rezidențial care depășește valoarea creditului sau pe ipoteza că valoarea bunului imobil rezidențial va crește, cu excepția cazului în care scopul contractului de credit este de a construi sau a renova bunul imobil rezidențial;
• (f) creditorul trebuie să nu poată să anuleze sau să modifice contractul de credit, odată încheiat, în detrimentul debitorului, pe motiv că evaluarea bonității a fost efectuată incorect;
• (g) creditorul trebuie să pună creditul la dispoziția debitorului doar în cazul în care rezultatul evaluării bonității indică faptul că obligațiile care decurg din contractul de credit pot fi îndeplinite în modul prevăzut de acordul respectiv;
• (h) bonitatea debitorului trebuie reevaluată pe baza informațiilor actualizate înainte să fie acordată orice majorare semnificativă a valorii totale a creditului după încheierea contractului de credit, cu exce pția cazului în care respectivul credit suplimentar a fost prevăzut și inclus în evaluarea inițială a bonității. Criterii pentru stabilirea expertizei inițiatorului sau a creditorului inițial

Pentru a stabili dacă un inițiator sau un creditor inițial are expertiză în ceea ce privește inițierea unor expuneri similare celor securitizate, în conformitate cu articolul 20 alineatul (10) din Regulamentul (UE) 2017/2402, trebuie aplicate următoarele două cerințe:

• (a) membrii organului de conducere al inițiatorului sau al creditorului inițial și cadrele superioare, altele decât membrii organului de conducere, responsabile cu gestionarea inițierii unor expuneri similare celor securitizate trebuie să aibă cunoștințe și competențe adecvate în ceea ce privește inițierea un or expuneri similare celor securitizate;
• (b) trebuie să se țină seama de oricare dintre următoarele principii privind calitatea expertizei:
• (i) rolul și sarcinile membrilor organului de conducere și ale cadrelor superioare, precum și capacitățile necesare trebuie să fie adecvate;
• (ii) experiența membrilor organului de conducere și a cadrelor superioare dobândită în posturile anterioare, studiile și formarea trebuie să fie suficiente;
• (iii) implicarea membrilor organului de conducere și a cadrelor superioare în structura de gu vernanță a funcției de inițiere a expunerilor trebuie să fie adecvată;
• (iv) în cazul unei entități reglementate din punct de vedere prudențial, autorizațiile sau aprobările reglementate deținute de entitate trebuie considerate relevante pentru inițierea unor ex puneri similare celor securitizate.

Trebuie considerat că un inițiator sau un creditor inițial are expertiza necesară în cazul în care:

• (a) activitatea entității sau a grupului consolidat din care face parte entitatea în scopuri contabile sau prudențiale include de cel puțin cinci ani inițierea unor expuneri similare celor securitizate;
• (b) în cazul în care cerința menționată la litera (a) nu este îndeplinită, trebuie considerat că inițiatorul sau creditorul inițial are expertiza necesară în cazul în care respectă următoarele două cerințe:
• (i) cel puțin doi dintre membrii organului de conducere au experiență profesională personală relevantă de cel puțin cinci ani în ceea ce privește inițierea unor expuneri similare celor securitizate;
• (ii) cadrele superioare, altele decât me mbrii organului de conducere, care sunt responsabile cu gestionarea inițierii de către entitate a unor expuneri similare celor securitizate au experiență profesională personală relevantă de cel puțin cinci ani în ceea ce privește inițierea unor expuneri si milare celor securitizate.

Pentru a demonstra numărul de ani de experiență profesională, expertiza relevantă trebuie comunicată cu suficiente detalii și în conformitate cu cerințele de confidențialitate aplicabile pentru a permite investitorilor să - și îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul articolului 5 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/2402.

4.5 Fără expuneri în stare de nerambursare și față de debitori/garanți aflați în dificultate în materie de credit [articolul 20 alineatul (11)]

Expuneri în stare de nerambursare

În sensul articolului 20 alineatul (11) primul paragraf din Regulamentul (UE) 2017/2402, expunerile în stare de nerambursare trebuie interpretate în sensul articolului 178 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575 /2013, după cum se specifică în detaliu în regulamentul delegat privind pragul de semnificație pentru obligațiile de credit restante, elaborat în conformitate cu articolul 178 din regulamentul respectiv, și în Ghidul ABE privind aplicarea definiției stării de nerambursare, elaborat în conformitate cu articolul 178 alineatul (7) din același regulament.

În cazul în care un inițiator sau un creditor inițial nu este o instituție și, prin urmare, nu face obiectul Regulamentului (UE) nr. 575/2013, inițiatorul sau creditorul inițial trebuie să respecte indicațiile prevăzute la punctul anterior în măsura în care o astfel de aplicare nu este considerată excesiv de împovărătoare. În acest caz, inițiatorul sau creditorul inițial trebuie să aplice procesele stabilite și informațiile obținute de la debitori cu privire la inițierea expunerilor, informațiile obținute de la inițiator în cadrul administrării de către acesta a expunerilor sau pe parcursul procedurii sale de gestionare a riscurilor sau informațiile notificate inițiatorului de către o parte terță.

Expuneri față de un debitor sau garant aflat în dificultate în materie de credit

În sensul articolului 20 alineatul (11) din Regulamentul (UE) 2017/2402, circumstanțele specificate la alineatul respectiv literele (a)- (c) trebuie înțelese ca fiind definiții ale deprecierii în materie de credit. Alte eventuale circumstanțe de dificultății în materie de credit care nu sunt incluse la literele (a)- (c) trebuie considerate ca fiind excluse de la această cerință.

Interzicerea selecției și a transferului către SSPE a expunerilor - suport „față de un debitor sau garant aflat în dificultate”, astfel cum este menționat la articolul 20 alineatul (11) din Regulamentul (UE) 2017/2402, trebuie înțeleasă ca o cerință conform căreia, la momentul selecției, trebuie să existe un drept de regres pentru valoarea integrală a expunerii securitizate împotriva a cel puțin o parte care nu se află în dificultate, indiferent dacă acea parte este un debitor sau un garant. Prin urmare, expunerile- suport nu trebuie să includă niciuna dintre următoarele:

• (a) expuneri față de un debitor aflat în dificultate, în cazul în care nu există niciun garant pentru valoarea integrală a expunerii securitizate;
• (b) expuneri față de un debitor aflat în dificultate care are un garant aflat în dificultate.

Potrivit informațiilor deținute de inițiator sau de creditorul inițial

În sensul articolului 20 alineatul (11) din Regulamentul (UE) 2017/2402, standardul „informațiilor deținute” trebuie considerat îndeplinit pe baza informațiilor obținute numai din oricare dintre următoarele combinații de surse și circumstanțe:

• (a) debitori cu privire l a inițierea expunerilor;
• (b) inițiatorul în cadrul administrării de către acesta a expunerilor sau pe parcursul procedurii sale de gestionare a riscurilor;
• (c) informații notificate inițiatorului de o parte terță;
• (d) informații disponibile public sau informații cu privire la orice înregistrare efectuată într - unul sau mai multe registre de credite ale persoanelor cu istoric negativ în materie de credite la momentul inițierii unei expuneri - suport, numai în măsura în care aceste informații au fost deja luate în considerare în temeiul literelor (a), (b) și (c) și în conformitate cu cerințele de reglementare și de supraveghere aplicabile, inclusiv în ceea ce privește criteriile solide pentru acordarea creditelor, astfel cum se prevede la articolul 9 din Regulamentul (UE) 20 17/2402. Sunt exceptate creanțele comerciale care nu sunt inițiate sub forma unui împrumut, față de care nu trebuie îndeplinite criterii pentru acordarea creditelor.

Expuneri față de debitori sau garanți aflați în dificultate care au fost supuși unui proce s de restructurare a datoriei

În sensul articolului 20 alineatul (11) litera (a) din Regulamentul (UE) 2017/2402, cerința de a exclude expunerile față de debitori sau garanți aflați în dificultate care au fost supuși unui proces de restructurare a datoriei pentru expunerile lor neperformante trebuie înțeleasă ca referindu - se atât la expunerile restructurate ale debitorului sau ale garantului respectiv, cât și la cele din expunerile lor care nu au fost în sine supuse restructurării. În sensul acestui articol , expunerile restructurate care îndeplinesc condițiile de la articolul respectiv punctele (i) și (ii) nu trebuie să ducă la desemnarea unui debitor sau a unui garant ca fiind în dificultate.

Registru al creditelor

Cerința menționată la articolul 20 alineatul (11) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/2402 trebuie să se limiteze la expunerile față de debitori sau garanți cărora li se aplică ambele cerințe de mai jos la momentul inițierii expunerii - suport:

• (a) debitorul sau garantul este semnalat în mod explicit într -un registru al creditelor ca entitate cu istoric negativ în materie de credite ca urmare a unui statut negativ sau a unor informații negative stocate în registrul creditelor;
• (b) debitorul sau garantul se află în registrul creditelor din motive care sunt relevante pentru evaluarea riscului de credit.

Riscul ca plățile convenite prin contract să nu fie efectuate este semnificativ mai mare decât în cazul expunerilor comparabile

În sensul articolului 20 alineatul (11) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/2402, nu trebuie considerat că expunerile au o „evaluare a creditului sau un punctaj de bonitate care indică faptul că riscul ca plățile convenite prin contract să nu fie efectuate este semnificativ mai mare decât în cazul expunerilor comparabile deținute de inițiator care nu sunt securitizate” atunci când se aplică următoarele condiții:

• (a) factorii cei mai relevanți care determină performanța preconizată a expunerilor -suport sunt similari;
• (b) ca urmare a similitudinii menționate la litera (a), s- ar fi putut preconiza în mod rezonabil, pe baza unor indicii precum performanțele anterioare sau modelele aplicabile, că, pe durata tranzacției sau pe o perioadă de maximum patru ani, în cazul în care durata tranzacției este mai mare de patru ani, performanța lor nu ar fi s emnificativ diferită.

Cerința de la punctul precedent trebuie considerată îndeplinită în cazul în care se aplică una dintre următoarele condiții:

• (a) expunerile- suport nu includ expuneri clasificate ca îndoielnice , depreciate, neperformante sau clasificate în mod similar conform principiilor contabile relevante;
• (b) expunerile- suport nu includ expuneri a căror calitate a creditului, bazată pe ratinguri de credit sau alte praguri de calitate a creditului, diferă semnificativ de calitatea creditului expunerilor compa rabile pe care inițiatorul le inițiază în cadrul operațiunilor sale standard de creditare și al strategiei sale de risc de credit.

4.6 Cel puțin o plată efectuată [articolul 20 alineatul (12)]

Domeniul de aplicare al criteriului

În sensul articolului 20 alineatul (12) din Regulamentul (UE) 2017/2402, avansurile suplimentare în ceea ce privește o expunere față de un anumit debitor nu trebuie considerate ca declanșând o nouă cerință de „cel puțin o plată” în ceea ce privește o astfel de expunere. Cel puțin o plată

În sensul articolului 20 alineatul (12) din Regulamentul (UE) 2017/2402, plata menționată în această cerință, conform căreia „cel puțin o plată” ar fi trebuit efectuată la momentul transferului, trebuie să fie o plată a chiriei, a principalului sau a dobânzilor sau orice alt tip de plată.

4.7 Fără dependență predominantă de vânzarea de active [articolul 20 alineatul (13)]

Dependență predominantă de vânzarea de active

În sensul articolului 20 alineatul (13) din Regulamentul (UE) 2017/2402, tranzacțiile în cazul cărora se aplică toate condițiile de mai jos, la momentul inițierii securitizării în cazul amortizării securitizării sau pe parcursul perioadei de reînnoire în cazul securitizării reînnoibile, trebuie să nu fie considerate predominant dependente de vânzarea activelor care garantează expunerile - suport și, prin urmare, trebuie permise:

• (a) soldul principalului rămas de rambursat convenit prin contract, la scadența contractuală a expunerilor - suport care depind de vânzarea activelor care garantează respectivele expuneri-suport pentru a rambursa soldul principalului, corespunde cu maximum 50 % din valoarea inițială totală a expunerii pentru toate pozițiile din securitizare ale securitizării;
• (b) scadențele expunerilor - suport menționate la litera (a) nu fac obiectul unor concentrări semnificative și sunt suficient de distribuite pe durata tranzacției;
• (c) valoarea agregată a expunerilor- suport menționate la litera (a) față de un singur debitor nu depășește 2 % din cuantumul valorii agregate a tuturor expunerilor-suport din securitizare.

În cazul în care nu există nicio expunere - suport în securitizare care depinde de vânzarea activelor pentru a rambursa soldul principalului rămas de rambursat la scadența contractuală, cerințele de la punctul 48 nu trebuie să se aplice.

Derogarea prevăzută la articolul 20 alineatul (13) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2017/2402

Pentru derogarea menționată la articolul 20 alineatul (13) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) 2017/2402 în ceea ce privește rambursarea deținătorilor de poziții din securitizare ale căror expuneri - suport sunt garantate prin active a căror valoare este garantată sau ale căror riscuri sunt compl et reduse printr- o obligație de răscumpărare a activelor prin care se garantează expunerile -suport sau a expunerilor- suport în sine de către altă parte terță sau de către alte părți terțe, vânzătorul sau părțile terțe trebuie să îndeplinească cumulativ urm ătoarele două condiții:

• (a) nu sunt în stare de insolvență;
• (b) nu există niciun motiv să se considere că entitatea nu ar putea să - și îndeplinească obligațiile care îi revin în temeiul garanției sau al obligației de răscumpărare.