9.3.1 Plățile compensatorii

162. Politicile de remunerare ale instituțiilor trebuie să specifice posibila utilizare a plăților compensatorii, inclusiv valoarea maximă sau criteriile pentru determinarea acestor valori ce pot fi acordate personalului identificat ca plată compensatorie.

163.Inst ituțiile trebuie să dispună de un cadru în care plata compensatorie este determinată și aprobată în contextul rezilierii anticipate a unui contract de către instituție, incluzând o alocare clară a responsabilităților și a competențelor decizionale și implicarea procedurală a funcțiilor de control.

164. Plățile compensatorii nu trebuie să ofere o recompensare disproporționată, ci o compensare adecvată a membrului personalului în cazurile de încetare anticipată a contractului. În conformitate cu articolul 94 alineatul (1) litera (h) din Directiva 2013/36/UE, plățile compensatorii trebuie să reflecte performanțele obținute în timp și nu trebuie să recompenseze nereușitele sau conduita neprofesională.

165.Plata compensatorie nu trebuie acordată atunci când există o nereușită evidentă care permite încetarea imediată a contractului sau concedierea personalului.

166. Plata compensatorie nu trebuie acordată atunci când un membru al personalului își dă demisia pentru a ocupa o funcție în altă entitate juridică, decât dacă legislația națională a muncii prevede

• o plată compensatorie.

167.Plățile compensatorii includ plăți suplimentare pe lângă remunerația obișnuită în următoarele situații specifice:

• a. indemnizație de disponibilizare pentru pierderea poziției în cazul încetării anticipate a contractului de către instituție sau de către filiala sa;
• b. remunerația acordată pentru o perioadă limitată de timp care este convenită pentru a introduce o perioadă de reflecție după încetarea contractului și care face obiectul unei clauze de neconcurență;
• c. instituția încetează contractele personalului din cauza unei incapacități a instituției sau a măsurilor de intervenție timpurie;
• d. instituția dorește să înceteze contra ctul ca urmare a unei reduceri majore a activităților instituției în care membrul personalului a fost activ sau în cazul în care domeniile de activitate sunt dobândite de alte instituții fără opțiunea ca personalul să rămână angajat în instituția achizitoa re;
• e. instituția și un membru al personalului convin asupra unei soluționări în cazul unui conflict de muncă real care, altfel, ar putea duce în mod realist la o acțiune în fața unei instanțe.

168.În cazul în care instituțiile acordă o plată compensatorie, instituțiile trebuie să poată demonstra autorității competente motivele de acordare a plății compensatorii, caracterul adecvat al cuantumului acordat și criteriile folosite pentru a stabili cuantumul, inclusiv faptul că este legat de performanțele obținute în timp și că nu recompensează nereușitele sau conduita neprofesională.

169. La stabilirea valorii plăților compensatorii care urmează a fi atribuite, instituția trebuie să ia în considerare performanța obținută în timp și să evalueze, după caz, gravitatea oricărei nereușite. Nereușitele identificate trebuie diferențiate ca nereușite ale instituției sau eșecuri ale personalului identificat, după cum urmează:

• a. nereușitele trebuie considerate ca fiind ale instituției atunci când valoarea totală a plăților compensatorii pentru personal este determinată, ținând cont de baza de capital a instituției; aceste plăți compensatorii nu trebuie să fie mai mari decât reducerea de costuri obținută prin încetarea anticipată a contractelor;
• b. nereușitele trebuie considerate ca fiind ale personalului identificat atunci când duc la o ajustare în minus a cuantumului plăților compensatorii care altfel s -ar acorda când numai performanța în timp ar fi luată în considerare la estimarea plății compensatorii, inclusiv posibilitatea unei reduceri a cuantumului până la zero.

170.Nereușitele instituțiilor cuprind următoarele situații:

• a. în cazul în care instituția beneficiază de intervenția statului sau este supusă unor măsuri de intervenție timpurie sau unor măsuri de rezoluție în conformitate cu Directi va 2014/59/UE³² ;
• b. când s- a solicitat începerea procedurii de insolvență normale a instituției, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul (47) din Directiva 2014/59/UE;
• c. când anumite pierderi importante duc la situația că instituția nu mai are o bază solidă de capital și, din acest motiv, domeniul de activitate este vândut sau activitatea comercială este redusă. 171.Nereușitele personalului identificat trebuie evaluate de la caz la caz și cuprind următoarele situații:
• a. când un membru al organului de conducere nu mai este considerat că întrunește standardele de competență și conformitate adecvate;
• b. când membrul personalului identificat a participat sau este răspunzător de conduita ce a determinat pierderi importante pentru institu ție, așa cum sunt definite de politica de remunerare a instituției;
• c. când un membru al personalului identificat acționează contrar regulilor, valorilor sau procedurilor interne intenționat sau prin neglijență gravă.

172.Plățile compensatorii trebuie considerate remunerație variabilă și, prin urmare, dacă sunt acordate personalului identificat, se aplică toate cerințele prevăzute la articolul 94 din Directiva 2013/36/UE. Cu toate acestea, în următoarele circumstanțe plățile compensatorii nu trebuie luate în consi derare în vederea calculării respectivului raport, nici pentru aplicarea amânării și pentru plata sub formă de instrumente:

• a. plățile compensatorii obligatorii în temeiul legislației naționale a muncii sau obligatorii în urma pronunțării unei hotărâri judecătorești;
• b. plățile compensatorii prevăzute la punctele (i) și (ii), în cazul în care instituția este în măsură să demonstreze motivele și caracterul adecvat al cuantumului plății compensatorii:
• (i) plățile compensatorii calculate pe baza unei formule generice predefinite adecvate (de exemplu, suspendare din funcție cu păstrarea salarizării), stabilite în cadrul politicii de remunerare în cazurile menționate la punctul 167;
• (ii) plățile compensatorii corespunzătoare sumei suplimentare datorate în temeiul unei clauze de neconcurență prevăzute în contract și plătite în perioade viitoare până la valoarea remunerației fixe ce ar fi fost plătită pentru perioada de neconcurență dacă personalul ar mai fi fost încă angajat;
• c. plățile compensatorii conform punctului 167 care nu îndeplinesc condiția de la punctul (172) litera (b) subpunctul (i), în cazul în care instituția i - a demonstrat autorității competente motivele și caracterul adecvat al cuantumului plății compensatorii.

173.Atunci când se calculează suma care nu se ia în consider are la calcularea raportului dintre componenta variabilă și cea fixă ale remunerației, faptul că o clauză de neconcurență este inclusă în contract nu implică în mod necesar că întreaga sumă plătită pentru încetarea anticipată a contractului este plătită pentru a compensa personalul identificat pentru angajamentul de a nu concura pentru o anumită perioadă de timp. Numai cuantumurile din înțelegere identificate în mod specific în contract drept compensație pentru clauza de neconcurență ar fi conforme cu punctul 172. În cazul în care legislația națională limitează durata clauzelor de neconcurență, orice plată efectuată dincolo de aceste termene nu poate fi considerată o „înțelegere efectuată pentru o clauză de neconcurență” și, prin urmare, nu poate fi exclusă din raportul dintre componenta variabilă și cea fixă a remunerației.

174.La calcularea raportului dintre componenta variabilă și cea fixă a remunerației totale, trebuie luate în considerare următoarele cuantumuri ale plății compensatorii ca remunerație variabilă în vederea calculării respectivului raport pentru ultima perioadă de performanță:

• a. suma eventualelor cuantumuri mai mari decât remunerația fixă pentru perioadele viitoare menționate la punctul 172 litera (b) subpunctul (ii);
• b. orice altă plată compensatorie neenumerată în punctul 172.

³² Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

1. Prezentare generală

1.1 Referințe

1.2 Cerințe identificate

1.3 Standarde asociate

2. Cerințe identificate

3. Standarde asociate

• EBA - Published by the European Banking Authority at https://www.eba.europa.eu/