23. Key criteria for determining the relevant liquidity horizon

Instituţiile trebuie să documenteze criteriile utilizate în stabilirea orizontului de lichiditate relevant pentru o poziţie sau un set de poziţii. Metodologia de convertire a acestor criterii într-un orizont de lichiditate definit trebuie, de asemenea, documentată şi aplicată în mod unitar pentru toate poziţiile.

Există o varietate de criterii care pot indica lichiditatea unei poziţii, în funcţie de experienţele anterioare, de structura pieţei şi de calitatea sau complexitatea produsului. Instituţiile trebuie să stabilească un set de criterii pe care le consideră a defini în mod semnificativ orizontul de lichiditate al portofoliilor acestora. Printre aceste criterii se numără:

• i. activitatea pieţei, reflectată în numărul şi volumul tranzacţiilor pentru un instrument sau o entitate, sau în dimensiunea marjelor istorice dintre preţurile de cumpărare şi cele de vânzare;
• ii. structura pieţei, precum numărul şi distribuţia formatorilor de piaţă şi a cotaţiilor;
• iii. dimensiunea poziţiei (în raport cu volumele de tranzacţionare medii/dimensiunea globală a pieţei);
• iv. calitatea investiţiilor (de exemplu, ratingul de credit);
• v. amplasarea geografică a emitentului;
• vi. scadenţa.

Cel puţin unul din criteriile luate în considerare în stabilirea unui orizont de lichiditate trebuie să fie asociat în mod direct caracterului concentrat al poziţiilor (de exemplu, prin dimensiunea poziţiilor în raport cu dimensiunea pieţei sau cu volumele de tranzacţionare medii), având în vedere că se preconizează ca orizontul de lichiditate să fie mai mare pentru poziţiile concentrate, reflectând perioada mai lungă necesară pentru lichidarea acestor poziţii.

Poziţiile trebuie evaluate sistematic, în raport cu criteriile alese şi alocate orizonturilor de lichiditate în mod corespunzător (cu o limit ă minim ă de 3 luni). În cazul în care sunt disponibile date limitate privind o poziţie sau un set de poziţii, instituţiile trebuie să stabilească în mod prudent orizontul de lichiditate relevant.

Abordarea aplicată pentru a asocia un criteriu unui orizont de lichiditate mai lung sau mai scurt trebuie să fie documentată şi susţinută de dovezi istorice, inclusiv dovezi bazate pe experienţa lichidării poziţiilor similare în perioade de criză, pentru ca ipotezele care teoretic par logice, dar în practică nu sunt reale să nu fie utilizate, în mod eronat, în analiză – de exemplu, se poate să nu fie întotdeauna adevărat că un rating de credit mai redus implică un orizont de lichiditate mai lung dacă există o piaţă activă pentru anumite tipuri de poziţii cu ratinguri de credit reduse. De exemplu, în cazul utilizării marjelor istorice aferente preţurilor de cump ă rare şi de v â nzare, instituţiile pot stabili praguri care să determine cărui orizont de lichiditate îi este alocată o poziţie - alegerea acestor praguri trebuie să fie justificată.

24. Monitorizarea orizonturilor de lichiditate - indicatori principali ai necesităţii de revizuire