Obiectul și domeniul de aplicare

Acest ghid specifică cerințele de concepere și implementare a politicilor și practicilor de remunerare în raport cu oferirea sau furnizarea de produse și servicii bancare consumatorilor, de către instituțiile definite la punctul 17, în vederea protejării consumatorilor împotriva efectelor negative nedorite, rezultate din remunerarea personalului de vânzări.

Acest ghid oferă detalii privind modul în care instituțiile financiare ar trebui să pună în aplicare prevederile specifice incluse în directivele UE aplicabile, cum sunt (i) articolul 74 alineatul (3) și articolul 75 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE² , care conferă ABE mandatul pentru dezvoltarea unui ghid privind cadrul de guvernanță al instituțiilor de credit, inclusiv politicile și practicile de remunerare, (ii) articolul 7 alineatul (2) din Directiva 2014/17/UE³ , care impune statelor membre să se asigure că maniera în care creditorii și intermediarii de credite își remunerează personalul nu îi împiedică să acționeze în mod onest, echitabil, transparent și profesional, ținând cont de drepturile și interesele consumatorilor și (iii) articolul 11 alineatul (4) din Directiva (UE) 2015/2366⁴ și articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2009/110/CE⁵ , care impun instituțiilor de plată, respectiv instituțiilor emitente de monedă electronică să aibă în vigoare aranjamente robuste de guvernanță, în măsura în care sunt legate de politicile și practicile de remunerare.

² Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE. 3 Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, 28.2.2014, p. 34). 4 Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35). 5 Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE(JO L 267, 10.10.2009, p. 7). 6 Directiva 2014/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L 60, 28.2.2014, p. 34).

Acest ghid nu acoperă remunerația achitată de instituții către intermediarii de credite (denumite deseori și „comisioane”) și nu aduce atingere reglementărilor referitoare la remunerație prevăzute în Directiva 2014/17/UE⁶ , în special la articolul 7 alineatul (2) din directiva respectivă, care impune ca, în cazul în care creditorii îi remunerează pe intermediarii de credite, aceștia să procedeze într-un mod care să nu împiedice creditorul, intermediarul de credite sau reprezentantul desemnat să acționeze în mod onest, echitabil, transparent și profesional, ținând cont de drepturile și interesele consumatorilor.

Produsele și serviciile bancare relevante sunt cele care intră în domeniul de aplicare al actelor legislative în temeiul cărora instituțiile sunt autorizate sau li se permite să-și desfășoare activitățile, conform definițiilor de la punctul 17.

De asemenea, acest ghid nu aduce atingere aplicării unor cerințe mai stricte specificate în legislația sectorială aplicabilă, și în special în temeiul articolului 7 alineatul (4) din Directiva 2014/17/UE, în legătură cu oferirea serviciilor de consiliere pentru contractele de credit, conform definiției de la articolul 4 punctul 21 din directiva respectivă.

Autoritățile competente pot lua în considerare aplicarea acestui ghid și în cazul altor entități decât instituțiile definite la punctul 17, în special pentru:

• a. alți intermediari decât intermediarii de credite definiți la articolul 4 punctul 5 din Directiva 2014/17/UE.
• b. „reprezentanții desemnați”, definiții la articolul 4 punctul 8 din Directiva 2014/17/UE.

Autoritățile competente pot lua în considerare aplicarea acestui ghid în cazul altor persoane decât consumatorii definiți la punctul 17, precum microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri).

În cele din urmă, autoritățile competente pot lua în considerare extinderea cerințelor privind remunerarea, prevăzute în acest ghid, și în cazul remunerației plătite de instituțiile financiare intermediarilor de credite (denumită și „comision”).

Atunci când ghidul indică un rezultat, acesta poate fi realizat prin diferite mijloace. Autoritățile competente pot evalua caracterul adecvat al mijloacelor folosite de o instituție financiară, luând în considerare modelul de afaceri, mărimea și complexitatea acesteia.

Implementarea acestui ghid nu aduce atingere obligației care le revine instituțiilor de credit de a respecta Ghidul ABE privind politicile solide de remunerare conform articolului 74 alineatul (3) și articolului 75 alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE și informațiile publicate, conform articolului 450 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.