4. Orientări privind politicile și practicile de remunerare

1.1. Instituțiile trebuie să conceapă și să implementeze politici și practici de remunerare, care țin seama de drepturile și interesele consumatorilor. În mod special, instituțiile trebuie să se asigure că formele monetare și/sau nemonetare de remunerație nu introduc stimulente prin care persoanele relevante să-și favorizeze interesele personale sau pe cele ale instituției, în detrimentul intereselor consumatorilor.

1.2. La conceperea politicilor și practicilor de remunerare, instituțiile trebuie să ia în considerare dacă aceste politici și practici introduc vreun risc de a prejudicia consumatorii și trebuie să ia măsuri pentru a preveni apariția acestor riscuri.

1.3. Funcția de resurse umane a instituțiilor trebuie să participe la conceperea politicilor și practicilor de remunerare și să furnizeze informații cu privire la acestea. În plus, atunci când se stabilește astfel, funcțiile de administrare a riscurilor și de conformitate trebuie să contribuie la proiectarea politicilor și practicilor de remunerare în mod practic. 1.4. În scopul evaluării performanței unei persoane relevante, instituțiile trebuie să definească, în politicile și practicile de remunerare, criteriile corespunzătoare care trebuie folosite pentru evaluarea performanței, ținând cont de drepturile și interesele consumatorilor.

1.5. La conceperea politicilor și practicilor de remunerare, instituțiile trebuie să ia în considerare atât criteriile calitative, cât și pe cele cantitative pentru a determina nivelul remunerației variabile, asigurându-se astfel că se ține cont în mod adecvat de drepturile și interesele consumatorilor.

1.6. Instituțiile nu trebuie să conceapă politici și practici de remunerare care:

• a. corelează exclusiv nivelul remunerației cu un obiectiv cantitativ pentru oferirea sau furnizarea de produse și servicii bancare sau
• b. promovează oferirea sau furnizarea unui produs anume sau a unei anumite categorii de produse în locul altor produse, precum produse care sunt mai profitabile pentru instituții sau pentru o persoană relevantă, în detrimentul consumatorului.

1.7. În situațiile în care politicile și practicile de remunerare permit acordarea de remunerații variabile, instituțiile trebuie să se asigure că raportul dintre componentele fixă și variabilă ale remunerației este echilibrat în mod corespunzător și că ține cont de drepturile și interesele consumatorilor. De asemenea, politicile și practicile de remunerare instituite trebuie să permită aplicarea unei politici flexibile privind remunerația variabilă, incluzând posibilitatea de a nu plăti nicio remunerație variabilă, atunci când este cazul.

1.8. Instituțiile trebuie să evite politicile și practicile inutil de complexe și combinațiile neclare de politici și practici diferite.

2.1. Instituțiile ar trebui să formalizeze politicile și practicile de remunerare, să le păstreze, în scopul auditării, timp de cel puțin cinci ani de la ultima dată de la care au fost aplicate, și să le pună la dispoziția autorităților competente, la cerere. Documentația trebuie să includă, fără a se limita la:

• a) obiectivele politicilor și practicilor de remunerare ale instituțiilor;
• b) persoanele relevante care intră în sfera de aplicare a acestor politici și practici;
• c) modul în care au fost implementate în practică politicile de remunerare, incluzând, în special, criteriile pentru remunerația variabilă, în cazurile în care se acordă remunerație variabilă. 2.2. Înainte de a se permite oferirea de produse sau servicii bancare consumatorilor, persoanele relevante trebuie informate într-o manieră clară, simplă și transparentă, cu privire la politicile și practicile de remunerare care li se aplică.

2.3. Politicile și practicile de remunerare trebuie să fie ușor accesibile tuturor persoanelor relevante din cadrul instituției.

3.1. Organul de conducere aprobă și își asumă responsabilitatea finală pentru politicile și practicile de remunerare ale instituției.

3.2. Organul de conducere trebuie să solicite sfatul comitetului de remunerare, atunci când acesta există, cu privire la politicile și practicile de remunerare ale instituției în legătură cu respectarea acestui ghid.

3.3. În cazul în care este înființată, funcția de conformitate trebuie să confirme faptul că politicile și practicile de remunerare respectă acest ghid.

3.4. Modificările aduse politicilor și practicilor de remunerare trebuie efectuate doar cu aprobarea organului de conducere.

4.1 Instituțiile trebuie să-și revizuiască, cel puțin anual, politicile și practicile de remunerare, pentru a asigura conformarea cu acest ghid. În special, în cazul în care o instituție identifică posibilitatea apariției unui risc rezidual de a prejudicia consumatorii, ca urmare a conceperii politicilor și practicilor de remunerare, astfel cum se menționează la punctul 1.2 din acest ghid, instituția ar trebui să evalueze, în cadrul revizuirii, dacă oricare dintre aceste riscuri reziduale se materializează și îi afectează pe consumatori.

4.2 În cazul în care revizuirea relevă faptul că politicile și practicile de remunerare ale unei instituții nu funcționează în modul vizat sau prescris, instituția trebuie să-și modifice politicile și practicile de remunerare, în conformitate cu acest ghid.

4.3 Instituțiile trebuie să stabilească mecanisme de verificare eficace, pentru a se asigura că politicile și practicile lor de remunerare sunt respectate și pentru a identifica și soluționa cazurile de neconformitate cu acest ghid.