4.3 Guvernanța

Strategia IRRBB a instituției, inclusiv apetitul la risc pentru IRRBB și diminuarea IRRBB, trebuie să facă parte din strategia globală, în special obiectivele strategice și obiectivele privind riscul pe care organul de conducere trebuie să le aprobe astfel cum este prevăzut la paragraful 2 litera

• (a) din articolul 88 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE.

Apetitul la risc al instituției pentru IRRBB trebuie exprimat în funcție de impactul acceptabil al ratelor dobânzii fluctuante asupra câștigurilor și a valorii economice și trebuie să se reflecte în limite. Instituțiile cu expuneri semnificative la riscul de discrepanță, riscul de bază sau riscul de opțiune trebuie să - și stabilească apetitul la risc în raport cu fiecare dintre aceste subtipuri de riscuri semnificative ale IRRBB.

S trategia globală privind IRRBB trebuie să includă, de asemenea, decizia privind măsura în care modelul de afaceri se bazează pe generarea de câștiguri prin „dominarea curbei randamentului”, și anume, finanțarea activelor cu o perioadă de reevaluare comparativ lungă cu datorii având o perioadă de reevaluare comparativ scurtă. În cazul în care modelul de afaceri depinde în mare măsură de această sursă de câștiguri, organul de conducere trebuie să - și explice strategia IRRBB și modul în care intenționează să supraviețuiască unor perioade caracterizate prin curbe ale randamentului plate sau inverse.

Instituțiile trebuie să evalueze în mod corespunzător propunerile de utilizare a unor produse noi sau să se implice în activități noi, în strategii de asumare a riscurilor sau de acoperire împotriva riscurilor, înainte de achiziție sau punere în aplicare pentru a se asigura că au fost identificate resursele necesare pentru a stabili o gestionare solidă și eficace, din punctul de vedere al IRRBB, a produsului sau activității, că activitățile propuse sunt în concordanță cu apetitul general la risc al instituției și că au fost stabilite procedurile de identificare, măsurare, monitorizare și controlare a riscurilor asociate produsului sau activității propuse. Trebuie să se garanteze că au fost bine înțelese caracteristicile IRRBB ale acestor noi produse și activități.

Instituțiile care utilizează instrumente derivate pentru diminuarea expunerilor la IRRBB trebuie să dețină cunoștințele și expertiza necesară în acest sens. Fiecare instituție trebuie să demonstreze că înțelege consecințele acoperirii cu instrumente derivate pe rata dobânzii.

Instituțiile care utilizează modele de comportament al clienților ca date de intrare pentru măsurarea IRRBB în cazul lor trebuie să dispună de cunoștințele și expertiza necesare. Fiecare instituție trebuie să poată demonstra că înțelege consecințele modelării comportamentului bazei lor de clienți.

Atunci când iau decizii cu privire la activități de acoperire, instituțiile trebuie să cunoască efectele politicilor de contabilitate, însă tratamentul contabil nu trebuie să stimuleze abordarea lor de gestionare a riscurilor. Prin urmare, gestionarea riscurilor economice trebuie să fie o prioritate, iar impacturile contabile gestionate ca preocupare secundară.

Instituțiile responsabile cu consolidarea trebuie să se asigure că mecanismele și procedurile de guvernanță internă pentru gestionarea IRRBB sunt consecvente și bine integrate la nivel consolidat și subconsolidat. 4.3.2 Cadrul de gestionare a riscurilor și responsabilități

Pentru a avea mecanisme de guvernanță internă în temeiul articolelor 74 și 88 din Directiva 2013/36/UE, instituțiile trebuie să asigure următoarele în legătură cu IRRBB:

• (a) Că organul lor de conducere deține responsabilitatea finală pentru supravegherea cadrului de gestionare a IRRBB, a cadrului instituției privind apetitul la risc, și a sumelor, tipurilor și distribuției capitalului intern pentru acoperirea în mod adecvat a riscurilor. Organul de conducere trebuie să stabilească strategia IRRBB globală a instituției și să aprobe politicile și procesele aferente. Cu toate acestea, organul de conducere poate să delege monitorizarea și gestionarea IRRBB personalului cu funcții de conducere, experților sau unui comitet de gestionare a activelor și datoriilor în condițiile prevăzute detaliat la punctul 41.
• (b) Că dispun de un cadru de gestionare a IRRBB, care stabilește responsabilități clare și care constă într - un sistem de limite, politici, procese și controale interne, care includ analize și evaluări periodice independente ale eficacității cadrului.

Organul de conducere trebuie, în mod special, să fie responsabil pentru următoarele:

• (a) Înțelegerea naturii și a nivelului de expunere la IRRBB. Organul de conducere trebuie să se asigure că există orientări clare privind apetitul la risc pentru IRRBB în ceea ce privește strategiile de af aceri ale instituției.
• (b) Stabilirea faptului că sunt luate măsuri adecvate pentru identificarea, măsurarea, monitorizarea și controlarea IRRBB, în concordanță cu strategiile și politicile aprobate. În acest sens, organul de conducere sau delegații acestuia sunt responsabili pentru stabilirea:
• i. limitelor adecvate ale IRRBB, inclusiv definirea procedurilor și aprobărilor specifice necesare pentru excepții, precum și asigurarea respectării acestor limite;
• ii. sistemelor și standardelor pentru măsurarea IRRBB, evaluarea pozițiilor și a performanței, inclusiv a procedurilor pentru actualizarea scenariilor de criză și de șoc cu privire la rata dobânzii, și a principalelor ipoteze aferente care determină analiza IRRBB a instituției;
• iii. un proces de raportare și de evaluare a IRRBB cuprinzător; și
• iv. măsuri de control intern și sisteme informatice de management (MIS) eficace.
• (c) Aprobarea inițiativelor majore de acoperire a riscurilor sau de asumare a riscurilor, înaintea etapei de punere în aplicare. Pozițiile legate de transferurile interne de risc între portofoliul bancar și portofoliul de tranzacționare trebuie documentate corespunzător.
• (d) Supravegherea aprobării, a punerii în aplicare și a evaluării politicilor, procedurilor și limitelor în gestionarea IRRBB. Nivelul și schimbările produse la nivelul expunerii la IRRBB a instituției trebuie prezentate în mod regulat organului de conducere (cel puțin trimestrial).
• (e) Garantarea faptului că validarea metodelor de măsurare a IRRBB și evaluarea riscului de model aferent sunt incluse într - un proces formal de politică ce trebuie evaluat și aprobat de organul de conducere sau delegații acestuia.
• (f) înțelegerea și evaluarea funcționării delegaților săi în ceea ce privește monitorizarea și controlul IRRBB în conformitate cu politicile aprobate de organul de conducere, pe baza unor evaluări periodice ale informațiilor furnizate în timp util și suficient de detaliate.
• (g) Înțelegerea implicațiilor strategiilor IRRBB ale instituției și a posibilelor legături ale acestora cu riscul de piață, de lichiditate, de credit și operațional, fără a solicita tuturor membrilor organului de conducere să fie experți în acest domeniu. Unii dintre membri trebuie să aibă suficiente cunoștințe tehnice pentru a pune sub semnul întrebării și a contesta rapoartele prezentate organului de conducere. Instituția trebuie să stabilească faptul că membrii organului de conducere au responsabilitatea de a se asigura că personalul de conducere de nivel superior are competența de a înțelege IRRBB și că gestionarea IRRBB este asigurată c u resurse suficiente.

Instituțiile trebuie să dispună de mecanisme și proceduri de delegare pentru orice delegare de către organul de conducere a sarcinii de monitorizare sau gestionare a IRRBB, inclusiv, printre altele:

• (a) Persoanele sau comitetele cărora le sunt delegate sarcini ale organului de conducere pentru elaborarea de politici și practici IRRBB, cum ar fi cadrele superioare de conducere, experți sau un comitet de gestionare a activelor și pasivelor (ALCO), trebuie să fie identificate și să aibă obiective clar stabilite de organul de conducere.
• (b) Organul de conducere trebuie să se asigure că există o separare adecvată a responsabilităților în procesul de gestionare a riscurilor pentru IRRBB. Funcțiile de identificare, măsurare, monitorizare și controlare a IRRBB trebuie să aibă responsabilități clar definite, să fie independente de funcțiile de asumare a riscurilor privind IRRBB și să raporteze expunerile IRRBB direct organului de conducere sau delegaților acestuia.
• (c) Instituția trebuie să se asigure că delegații organului de conducere au linii clare de autoritate asupra unităților responsabile pentru asumarea riscurilor privind IRRBB. Canalul de comunicare pentru transmiterea directivelor delegaților către aceste unități trebuie să fie clar.
• (d) Organul de cond ucere trebuie să stabilească faptul că structura instituției permite delegaților săi să - și îndeplinească responsabilitățile și facilitează un proces de decizie și o guvernanță eficace. În acest sens, un ALCO trebuie să se întrunească regulat, iar componența sa trebuie să reflecte fiecare departament important care are legătură cu IRRBB. Organul de conducere trebuie să încurajeze discuțiile referitoare la procesul de gestionare a IRRBB, atât între membrii și delegații săi, cât și între delegați și alte perso ane din cadrul instituției. De asemenea, organul de conducere trebuie să se asigure că prin comunicarea regulată între domeniile de gestionare a riscurilor și de planificare strategică se facilitează monitorizarea riscurilor care decurg din activitatea viitoare.

4.3.3 Apetitul la risc și limitele de politică

Instituțiile trebuie să - și exprime apetitul la risc pentru IRRBB sub aspectul riscului pentru valoarea economică și câștiguri, mai precis:

• (a) Instituțiile trebuie să dețină declarații privind apetitul la risc clar definite, aprobate de organul lor de conducere și puse în aplicare prin intermediul unor cadre cuprinzătoare de apetit la risc, și anume politici și proceduri de limitare și controlare a IRRBB.
• (b) Cadrele lor de apetit la risc trebuie să delimiteze competențele delegate, liniile de responsabilitate și răspunderea pentru deciziile de gestionare a IRRBB și trebuie să prezinte instrumentele, strategiile de acoperire împotriva riscurilor și oportunitățile de asumare a riscurilor autorizate pentru IRRBB.
• (c) Atunci când își stabilesc apetitul la risc, instituțiile trebuie să țină cont de riscurile asociate câștigurilor, care pot decurge ca urmare a tratării contabile a tranzacțiilor din afara portofoliului de tranzacționare. Este posibil ca riscul asociat câștigurilor să nu fie limitat la veniturile și cheltuielile din dobânzi: efectele modificărilor ratelor dobânzii asupra valorii de piață a instrumentelor care, în funcție de tratamentul contabil, se reflectă fie în contul de profit și pierderi, fie direct în capitalurile proprii (prin alte elemente ale rezultatului global) trebuie luate în considerare separat. Instituțiile trebuie să țină seama, în special, de impactul câștigurilor în legătură cu opțiuni încorporate în instrumentele cu valoare justă în cadrul unor scenarii de șoc și de criză continue privind rata dobânzii . Instituțiile trebuie, de as emenea, să țină cont de impactul potențial asupra conturilor de profit și pierdere al instrumentelor financiare derivate de acoperire pe rata dobânzii, dacă eficacitatea lor a fost afectată de fluctuațiile ratei dobânzii.

Instituțiile trebuie să aplice limite care să vizeze menținerea expunerilor la IRRBB în concordanță cu apetitul la risc și cu abordarea lor globală pentru măsurarea IRRBB, în special următoarele:

• (a) Trebuie aplicate limite de risc agregate care exprimă în mod clar valoarea IRRBB acceptată de organul de conducere pe bază consolidată și, după caz, la nivelul entităților afiliate individuale.
• (b) Limitele pot fi asociate unor scenarii specifice de fluctuații ale ratelor dobânzii și ale structurilor la termen , cum ar fi creșterea sau scăderea lor sau o modificare a formei curbei randamentului. Variațiile ratei dobânzii utilizate pentru dezvoltarea acestor limite trebuie să reprezinte situații de șoc și de criză suficient de nefavorabile, ținând seama de volatilitatea istorică a ratei dobânzii și de tim pul necesar conducerii pentru a reduce respectivele expuneri la risc.
• (c) Limitele de politică trebuie să fie adecvate pentru natura, dimensiunea, complexitatea și adecvarea capitalului instituției, precum și pentru capacitatea sa de a măsura și de a - și gestio na riscurile.
• (d) În funcție de natura activităților și de modelul de afaceri al unei instituții, pot fi identificate, de asemenea, sublimite pentru unități operaționale individuale, portofolii, tipuri de instrumente, instrumente specifice sau subtipuri semnificative de riscuri IRRBB, cum ar fi riscul de discrepanță, riscul de bază și riscul de opțiune.
• (e) Trebuie să existe sisteme care să asigure că pozițiile care depășesc sau sunt susceptibile de a depăși limitele stabilite de organul de conducere sau de delegații acestuia beneficiază de
• o atenție promptă în ceea ce privește gestionarea și sunt escaladate fără întârziere. Trebuie să existe o politică clară în ceea ce privește persoana care va fi informată, modul în care va avea loc comunicarea și măsurile care vor fi luate ca răspuns.
• (f) Raportarea măsurilor de risc la organul de conducere sau la delegații acestuia trebuie să aibă o frecvență cel puțin trimestrială și trebuie să compare expunerea actuală cu limitele de politică.

Trebuie instituit un cadru pentru a monitoriza evoluția strategiilor de acoperire împotriva riscurilor care se bazează pe instrumente precum instrumentele financiare derivate și pentru a controla riscurile asociate marcării la piață în cazul instrumentelor contabilizate la valoarea de piață.

4.3.4 P oliticile, procesele și măsurile de control privind riscurile

• a. Politici și procese în materie de riscuri

Organul de conducere trebuie să adopte, pe baza strategiei sale generale privind IRRBB, politici, procese și sisteme solide privind riscurile, care trebuie să asigure că:

• (a) sunt instituite proceduri de actualizare a scenariilor pentru măsurarea și evaluarea IRRBB;
• (b) metoda de măsurare și ipotezele aferente pentru măsurarea și evaluarea IRRBB, inclusiv alocarea capitalului intern pentru riscuri IRRBB, sunt adecvate și proporționale;
• (c) ipotezele modelelor utilizate sunt revizuite și, dacă este necesar, modificate în mod regulat;
• (d) sunt definite standarde pentru evaluarea pozițiilor și măsurarea performanței;
• (e) există o documentare și un control corespunzător al strate giilor ș i al instrumentelor de acoperire; și
• (f) s- au stabilit liniile de autoritate și responsabilitate pentru gestionarea expunerilor IRRBB.

Politicile trebuie să fie bine întemeiate, solide și documentate și trebuie să abordeze toate componentele IRRBB care sunt importante pentru circumstanțele individuale ale instituției. Fără a aduce atingere principiului proporționalității, politicile privind IRRBB trebuie să includă următoarele:

• (a) Aplicarea limitei între „portofoliul bancar” și „portofoliul de tranzacționare”. Transferurile interne de risc între portofoliul bancar și portofoliul de tranzacționare trebuie să fie documentate în mod corespunzător și monitorizate în cadrul mai amplu al monitorizării IRRBB generat de instrumentele financiare derivate pe rata dobânzii.
• (b) Definiția mai detaliată a valorii economice și concordanța acesteia cu metoda utilizată pentru evaluarea activelor și datoriilor (de exemplu, pe baza valorii actualizate a fluxurilor de trezorerie viitoare și a valorii actualizate a câștigurilor viitoare) adoptată pentru utilizarea internă.
• (c) Definiția mai detaliată a riscului asociat câștigurilor și concordanța acesteia cu abordarea instituției privind elaborarea de planuri și previziuni financiare , care a fost adoptată pentru utilizare internă.
• (d) Dimensiunea și forma diferitelor șocuri ale ratei dobânzii care vor fi utilizate pentru calcularea IRRBB intern.
• (e) Utilizarea metodelor de modelare a fluxurilor de trezorerie condiționa te sau necondiționate.
• (f) Tratamentul „tranzacțiilor în serie”⁷ (inclusiv a oricăror acoperiri aferente).
• (g) Agregarea expunerilor mai multor monede la rata dobânzii.
• (h) Măsurarea și gestionarea riscului de bază asociat indexărilor diferite ale ratei dobânzii.
• (i) Dacă activele și pasivele din afara portofoliului de tranzacționare nepurtătoare de dobândă (inclusiv capitalul și rezervele) sunt incluse în calculele de măsurare a IRRBB în ceea ce privește ICAAP.
• (j) Tratamentul comportamental al conturilor curente și al celor de economii (mai exact, scadența estimată pentru datorii cu scadență contractuală scurtă, dar cu scadență comportamentală mai mare).
• (k) Măsurarea IRRBB care decurge din opțiunile comportamentale și automate în cazul activelor sau al datoriilor , inclusiv a efectelor de convexitate și a profilurilor neliniare de randament;
• (l) Gradul de granularitate utilizat în calculele de măsurare (de exemplu, utilizarea tranșelor de timp).
• (m) Definirea internă a marjelor comerciale și a unei metodologii adecvate pentru tratamentul intern al marjelor comerciale.

⁷ Expunerile în serie (de exemplu, în cazul în care s - a convenit un împrumut și clientul poate alege tragerea) îi oferă clientului în mod eficace o opțiune care cel mai probabil va fi exercitată atunci când condițiile de piață sunt cel mai puțin convenabile pentru instituție (convexitate nefavorabilă). Gestionarea expunerilor în serie se bazează pe date exacte cu privire la cererile primite și pe modelarea tragerilor preconizate.

Toate politicile IRRBB trebuie analizate în mod regulat, cel puțin o dată pe an, și revizuite după caz.

Pentru ca politicile și procedurile de gestionare a IRRBB ale instituției să rămână adecvate și solide, organul de conducere sau delegații acestuia trebuie să analizeze politicile și procedurile de gestionare a IRRBB ținând seama de rezultatele rapoartelor periodice.

Organul de conducere sau delegații acestuia trebuie să se asigure că activitățile de analiză și gestionare a riscurilor legate de IRRBB sunt desfășurate de către un personal suficient și competent care posedă cunoștințe tehnice și experiență, în concordanță cu natura și domeniul de aplicare al activităților instituției.

• b. Controalele interne

În ceea ce privește politicile și procedurile de controlare a IRRBB, instituțiile trebuie să aibă procese de aprobare adecvate, limite de expunere, analize și alte mecanisme concepute pentru a oferi o asigurare rezonabilă cu privire la îndeplinirea obiectivelor de gestionare a riscurilor.

Instituțiile trebuie să efectueze analize și evaluări periodice ale sistemelor lor interne de control și ale proceselor lor de gestionare a riscurilor pentru a se asigura că personalul respectă politicile și procedurile instituite. Astfel de analize trebuie să abordeze, de asemenea, orice modificări semnificative care ar putea afecta eficacitatea controalelor, inclusiv modificări ale condițiilor de piață, ale personalului, ale tehnologiei și ale structurilor de conformitate cu limitele de expuner e, și să garanteze că există proceduri adecvate de escaladare pentru orice limite depășite. Analizele și evaluările trebuie efectuate în mod regulat de persoane sau unități independente de funcția supusă analizei. Atunci când se garantează revizuiri sau îmbunătățiri ale controalelor interne, trebuie să existe un mecanism de analiză internă care să garanteze că sunt aplicate cu promptitudine.

Instituțiile trebuie să asigure analiza regulată a proceselor lor de identificare, măsurare, monitorizare și controlare a IRRBB de către o funcție de audit independentă, care poate fi un auditor intern sau extern. În astfel de cazuri, rapoartele scrise de auditori interni sau externi sau de alte părți externe echivalente trebuie puse la dispoziția autorităților competente relevante.

• c. Sistemul informatic pentru IRRBB și calitatea datelor

Sistemele și aplicațiile informatice utilizate de instituție pentru a efectua, a prelucra și a înregistra operațiuni, pentru a identifica, a măsura și a agrega expunerile la IRRBB și pentru a genera rapoarte trebuie să fie capabile să sprijine gestionarea IRRBB cu promptitudine și cu precizie. În mod specific, sistemele trebuie:

• (a) Să captureze date privind riscul asociat ratei dobânzii pentru toate expunerile semnificative ale instituției la IRRBB, inclusiv expuneri la riscul de discrepanță, de bază și de opțiune. Prin aceasta trebuie să se sprijine sistemul de măsurare al instituției pentru a identifica, a măsura și a agrega sursele majore ale expunerilor la IRRBB.
• (b) Să poată înregistra integral și în mod clar toate tranzacțiile efectuate de instituție ținând cont de caracteristicile IRRBB.
• (c) Să fie adaptate la complexitatea și numărul de tranzacții care generează IRRBB.
• (d) Să ofere o flexibilitate suficientă pentru a cuprinde o serie rezonabilă de scenarii de criză și de șoc, precum și orice scenarii suplimentare.
• (e) Să permită instituțiilor să măsoare, să evalueze și să monitorizeze pe deplin contribuția tranzacțiilor individuale la expunerea lor globală.
• (f) Să aibă capacitatea de a calcula valoarea economică și măsurile bazate pe câștiguri ale IRRBB, precum și alte măsuri ale IRRBB prescrise de autoritățile lor competente, pe baza scenariilor de criză și de șoc pentru rata dobânzii, care sunt prezentate în secțiunile 4.4.3 și 4.4.4.
• (g) Să fie suficient de flexibile pentru a integra constrângerile impuse de supraveghere asupra ipotezelor privind parametrii de risc intern ale instituțiilor.

Sistemul informatic și sistemul de tranzacționare trebuie să aibă capacitatea de a înregistra profilul reevaluării, caracteristicile ratei dobânzii (inclusiv marja) și caracteristicile de opțiune ale produselor pentru a permite măsurarea riscului de discrepanță, a riscului de bază și a riscului de opțiune. În mod specific, sistemul de tranzacționare trebuie să aibă capacitate a de a culege informații detaliate cu privire la data/datele reevaluării unei anumite tranzacții, tipul sau indicele ratei dobânzii, orice opțiuni (inclusiv rambursarea sau răscumpărarea anticipată) și comisioanele aferente exercitării acestor opțiuni.

Sis temele utilizate pentru măsurarea IRRBB trebuie să aibă capacitatea de a cuprinde caracteristicile IRRBB ale tuturor produselor. Sistemele trebuie să permită totodată dezagregarea impactului instrumentelor și portofoliilor IRRBB individuale la nivelul de r isc al portofoliului bancar.

Pentru produse complexe , în mod specific cele structurate, sistemul de tranzacționare trebuie să aibă capacitatea de a culege informații despre componentele separate ale produsului și de a cuprinde caracteristicile IRRBB ale acestora (de exemplu, caracteristicile activelor și datoriilor grupate pe anumite caracteristici precum datele de reevaluare sau elementele opționalității). Instituția trebuie să se asigure că sistemul informatic se poate adapta la introducerea de produse noi.

Trebuie instituite controale organizaționale adecvate asupra sistemelor informatice pentru a preveni corupția datelor utilizate de sistemele și aplicațiile informatice IRRBB, precum și pentru a controla modificările aduse codificării utilizate în aceste aplicații, astfel încât să se asigure, în mod specific:

• (a) fiabilitatea datelor utilizate ca date de intrare și integritatea sistemelor de prelucrare pentru modelele IRRBB;
• (b) faptul că se reduce la minimum probabilitatea apariției de erori în sistemul informatic, inclusiv a celor care apar în timpul prelucrării și agregării datelor; și
• (c) luarea de măsuri adecvate în cazul întreruperii sau declinului pieței.

Metodele de măsurare a riscurilor trebuie să se bazeze pe date de piață și interne sigure. Instituțiile trebuie să monitorizeze calitatea surselor externe de informații utilizate pentru constituirea bazelor de date istorice cu rate ale dobânzii, precum și frecvența cu care sunt actualizate bazele de date.

Pentru a asigura calitatea superioară a datelor, instituțiile trebuie să pună în aplicare procese adecvate care să asigure corectitudinea datelor introduse în sistemul informatic. Datele de intrare trebuie să fie automatizate, pe cât posibil, pentru a reduce erorile administrative, iar cartografierea datelor trebuie analizată și testată periodic în raport cu o versiune aprobată a unui model. În plus, trebuie să existe o documentare suficientă a principalelor surse de date utilizate în procesul instituției de măsurare a riscului. Instituțiile trebuie, de asemenea, să instituie mecanisme adecvate pentru a verifica corectitudinea procesului de agregare și fiabilitatea rezultatelor modelului. Aceste mecanisme trebuie să confirme precizia și fiabilitatea datelor.

În cazul în care instituțiile încadrează fluxurile de trezorerie în diferite tranșe de timp (de exemplu, pentru analizele discrepanțelor) sau atribuie fluxuri de trezorerie unor puncte maxime diferite pentru a reflecta diferitele scadențe ale curbei ratei dobânzii, criteriile de încadrare trebuie să fie stabile în timp pentru a permite compararea semnificativă a cifrelor de risc pe perioade diferite.

Instituțiile trebuie să identifice posibilele motive ale discrepanțelor și neregulilor care ar putea apărea la momentul prelucrării datelor. Instituțiile trebuie să dispună de proceduri pentru a gestiona respectivele discrepanțe și nereguli, inclusiv proceduri pentru reconcilierea reciprocă a pozițiilor, pentru a permite eliminarea acestor discrepanțe și nereguli.

Instituțiile trebuie să dezvolte procese adecvate pentru a se asigura că datele utilizate pentru alimentarea modelelor care măsoară IRRBB la nivelul grupului, de exemplu, pentru simularea câștigurilor, sunt în concordanță cu datele utilizate pentru planificarea financiară.

• d. Raportarea internă

Sistemele int erne de raportare a riscurilor ale instituțiilor trebuie să furnizeze informații prompte, exacte și cuprinzătoare cu privire la expunerile lor la IRRBB. Frecvența rapoartelor interne trebuie să fie cel puțin trimestrială.

Rapoartele interne trebuie transmise organului de conducere sau delegaților acestuia cu informații la nivelurile relevante de agregare (pe nivel de consolidare și monedă) și analizate în mod regulat. Rapoartele trebuie să conțină un nivel de informații adaptat la nivelul de conducere speci fic (de exemplu, organul de conducere, personalul de conducere de nivel superior) și la situația specifică a instituției și a mediului economic.

Rapoartele IRRBB trebuie să ofere informații agregate și suficiente detalii justificative pentru a permite orga nului de conducere sau delegaților acestuia să evalueze sensibilitatea instituției la schimbările apărute în condițiile de piață și alți factori importanți de risc. Conținutul rapoartelor trebuie să reflecte modificările apărute în profilul de risc al instituției și în mediul economic și să compare expunerea actuală cu limitele de politică.

Rapoartele IRRBB trebuie să includă, în mod regulat, rezultatele analizelor și auditurilor asupra modelelor, precum și comparații ale previziunilor sau estimărilor de risc din trecut, cu rezultate concrete în vederea informării cu privire la eventualele deficiențe de modelare. În special, instituțiile trebuie să evalueze pierderile de plată anticipată modelate în raport cu pierderile istorice realizate. Trebuie identificate în mod clar portofoliile care pot face obiectul unor fluctuații semnificative ale marcării la piață, iar impactul trebuie să fie monitorizat în cadrul MIS al instituției și supus supravegherii în concordanță cu orice alte portofolii expuse la riscul de piață.

Chiar dacă tipurile de rapoarte elaborate pentru organul de conducere sau delegaț ii acestuia vor varia în funcție de componența portofoliului instituției, acestea trebuie să includă, ținând seama de punctul 65, următoarele:

• (a) Sinteze ale expunerilor agregate ale instituției la IRRBB, inclusiv informații privind expunerea la riscul de di screpanță, la riscul de bază și la riscul de opțiune. Trebuie identificate și explicate activele, datoriile, fluxurile de trezorerie și strategiile care determină nivelul și direcția IRRBB.
• (b) Rapoarte care demonstrează respectarea de către instituție a politicilor și limitelor.
• (c) Principalele ipoteze de modelare, cum ar fi caracteristicile depozitelor la vedere (NMD), plățile anticipate pentru creditele cu rată fixă, retrageri anticipate ale depozitelor la termen, tragerea angajamentelor, agregarea monetară și tratamentul marjelor comerciale.
• (d) Detalii privind impactul ipotezelor principale de modelare asupra măsurării IRRBB, atât în ceea ce privește măsurarea valorii economice, cât și în ceea ce privește măsurarea câștigurilor, inclusiv modificările ipotezelor aplicate în diferite scenarii privind rata dobânzii.
• (e) Detalii privind impactul instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii asupra măsurării IRRBB, atât în ceea ce privește măsurarea valorii economice, cât și măsurarea veniturilor.
• (f) Detalii privind impa ctul instrumentelor cu valoare justă, inclusiv al activelor și datoriilor de nivelul 3, asupra măsurării IRRBB, atât în ceea ce privește măsurarea valorii economice, cât și măsurarea câștigurilor.
• (g) Rezultatele simulărilor de criză menționate în secțiunea 4.4.4, șocurile menționate în secțiunea 4.4.3, testul pentru detectarea valorilor extreme pentru supraveghere menționat în secțiunea 4.5, precum și evaluările sensibilității la principalele ipoteze și parametri; și
• (h) Sintezele analizelor politicilor și procedurilor IRRBB și ale adecvării sistemelor de măsurare, inclusiv eventualele constatări ale auditorilor interni și externi sau ale altor părți externe echivalente (cum ar fi consultanți).

Pe baza acestor rapoarte, organul de conducere sau delegații acestuia trebuie să poată evalua sensibilitatea instituției la modificările condițiilor de piață și la alți factori de risc importanți, cu trimitere specială la portofoliile care pot face obiectul unor fluctuații ale marcării la piață.

Sistemul intern de măsurare trebuie să genereze rapoarte într - un format care să permită înțelegerea lor cu ușurință la diferite niveluri de conducere ale instituției și luarea cu promptitudine a unor decizii adecvate. Rapoartele trebuie să stea la baza monitorizării regulate a funcționării instituției în concordanță cu strategia sa și limitele riscului de rată a dobânzii pe care le- a adoptat.

• e. Model de guvernanță

Instituțiile trebuie să se asigure că validarea metodelor de măsurare a IRRBB, care trebuie evaluate și validate independent de dezvoltarea acestora, și a evaluării riscului de model aferent sunt incluse într - un proces formal de politică ce trebuie evaluat și aprobat de organul de conducere sau delegații acestuia. Această politică trebuie să fie integrată în procesele de guvernan ță pentru gestionarea riscurilor de model și trebuie să prevadă:

• (a) rolurile funcțiilor de conducere și să desemneze persoana responsabilă pentru dezvoltarea, validarea, documentarea, aplicarea și utilizarea modelelor; și
• (b) responsabilitățile de supraveghere a modelului, precum și politici care includ elaborarea unor proceduri de validare inițiale și permanente, evaluarea rezultatelor, aprobarea, controlul versiunii, excepția, escaladarea, modificarea și procesele de scoatere din uz.

Cadrul de validare trebuie să cuprindă următoarele patru elemente principale:

• (a) evaluarea solidității conceptuale și metodologice, inclusiv a evidenței privind dezvoltarea;
• (b) monitorizarea permanentă a modelelor, inclusiv verificarea proceselor și evaluarea comparativă;
• (c) analiza rezultatelor, inclusiv testarea ex -post a parametrilor interni- cheie (de exemplu, stabilitatea depozitelor, ratele de rambursare anticipată a împrumuturilor, răscumpărările anticipate de depozite, stabilirea prețului instrumentelor); și
• (d) o evaluare aprofundată a oricăror opinii de specialitate și aprecieri utilizate în modelele interne.

În ceea ce privește abordarea activităților de validare inițiale și permanente preconizate, politica trebuie să stabilească un proces ierarhic pentru stabilirea solidității riscului de model pe baza dimensiunilor cantitative și calitative, cum ar fi dimensiunea, impactul, performanțele anterioare și experiența personalului în ceea ce privește tehnica de modelare utilizată.

Gestionarea riscului de model pentru măsurile IRRBB trebuie să urmeze o abordare holistică care să înceapă cu motivarea, dezvoltarea și aplicarea de către proprietarii și utilizatori de modele. Înainte de a primi aprobarea internă pentru utilizare, procesul de stabilire a datelor de intrare pentru model, a ipotezelor, a metodologiilor de modelare și a rezultatelor modelării trebuie revizuit și validat independent de dezvoltarea modelelor IRRBB.

Rezultatele evaluării și validării, precum și orice recomandări privind utilizarea modelului trebuie prezentate și aprobate de organul de conducere sau delegații acestuia. După aprobare, modelul trebuie să facă obiectul unei evaluări permanente, al unei verificări și validări a procesului la o frecvență care să fie în concordanță cu nivelul riscului de model stabilit și aprobat de instituție.

Procesul de evaluare permanent trebuie să stabilească o serie de evenimente de declanșare a excepțiilor care să oblige evaluatorii modelului să anunțe în timp util organul de conducere sau delegații acestuia pentru a se stabili acțiuni corective și restricții la utilizarea modelului. Proprietarilor de modele trebuie să li se atribuie, dacă este cazul, autorizații clare de control al versiunii.

Pe baza observațiilor și a informațiilor noi obținute în timp, un model aprobat poate fi modificat sau retras. Instituțiile trebuie să definească politici pentru tranziția modelului, inclusiv autorizații și documente privind schimbarea și controlarea versiunii.

Instituțiile se pot baza pe modele IRRBB dezvoltate de părți terțe pentru gestionarea și con trolarea IRRBB, cu condiția ca aceste modele să fie adaptate în mod corespunzător pentru a reflecta în mod adecvat caracteristicile specifice ale instituției în cauză. Se așteaptă din partea instituțiilor să înțeleagă pe deplin analitica, ipotezele și metodologiile subiacente ale modelelor dezvoltate de părți terțe și să se asigure că acestea sunt integrate corespunzător în sistemele și procesele generale de gestionare a riscurilor ale instituțiilor. În cazul în care sunt furnizate date de intrare de către terți pentru date de piață, ipoteze comportamentale sau setări ale modelului, instituția trebuie să dispună de un proces pentru a stabili dacă acele date de intrare sunt rezonabile pentru activitatea sa, precum și caracteristicile de risc ale activităților sale. Instituțiile trebuie să se asigure că există o documentație adecvată cu privire la utilizarea de către acestea a modelelor dezvoltate de părți terțe, inclusiv la orice personalizare specifică.

Datele de intrare sau ipotezele despre model, indiferent dacă sunt generate de procesele interne ale modelului sau de către terți, trebuie incluse în procesul de validare. Instituția trebuie să documenteze și să explice opțiunile de specificare a modelului în cadrul procesului de validare.