4.4 Domeniul de aplicare și acoperirea simulărilor de criză

Simulările de criză trebuie să ia în considerare toate tipurile de riscuri semnificative ținând cont atât de activele, cât și de datoriile bilanțiere și extrabilanțiere ale unei instituții, inclusiv ale unor entități structurate relevante.

Simulările de criză trebuie să acopere riscuri la diferite niveluri în cadrul unei instituții. În acest sens, conform principiului proporționalității, domeniul de aplicare al simulărilor de criză poate varia de la analize simple de senzitivitate la nivel de portofoliu sau analize individuale la nivel de risc până la scenarii de simulări de criză complete la nivelul instituției.

Simulările de criză trebuie să țină cont de modificările produse la nivelul corelațiilor dintre tipurile de risc și factorii de risc la nivelul entităților individuale și la nivel de grup. Acestea trebuie, de asemenea, să țină cont de faptul că există o tendință de creștere a corelărilor în perioadele de dificultate economică sau financiară și că se impun analize de la caz la caz pentru a se observa cum se comportă anumite corelări în anumite scenarii.

4.4.2 Simularea de criză la nivel de portofoliu și la nivelul de risc individual

Instituțiile trebuie să efectueze simulări de criză pentru fiecare portofoliu în parte, acoperind toate tipurile de risc care afectează portofoliile respective, utilizând atât analize de sensibilitate, cât și analize de scenariu. De asemenea, instituțiile trebuie să identifice factorii de risc și nivelul adecvat de criză al acestora, de câte ori este posibil, la nivelul fiecărui portofoliu.

Instituțiile trebuie să se asigure că supun simulării de criză portofolii și linii de activitate sau unități operaționale pentru identificarea concentrărilor în cadrul riscurilor și între riscuri, de exemplu, a concentrărilor de factori de risc comuni în cadrul și între diferitele tipuri de risc (inclusiv efectele de contagiune).

În mod specific, la examinarea concentrărilor dintre riscuri, instituțiile trebuie să agrege între tipurile de risc, în special riscul de piață și riscul de credit, pentru a înțelege mai bine potențialele concentrări de riscuri într - o situație de criză. Instituțiile trebuie să identifice posibile legături între expuneri care pot fi riscante în perioade de dificultate economică sau financiară și să pună la îndoială ipotezele privind relațiile și corelațiile între tipuri de riscuri într -

• o situație de criză. 4.4.3 Simularea de criză la nivelul instituției

Pentru a prezenta o imagine completă și holistică a riscurilor instituției, pe lângă simulările de criză la nivelul entităților individuale, trebuie efectuate simulări de criză și la nivel de grup și între portofolii și tipuri individuale de risc.

Trebuie ținut cont de faptul că:

• a) s - ar putea ca riscurile de la nivelul instituției să nu fie bine reflectate printr - o simplă agregare a simulărilor de criză pe portofolii, zone de risc individuale sau unități operaționale ale grupului;
• b) corelările, compensarea expunerilor individuale și a concentrărilor pot duce fie la dubla contabilizare a riscurilor, fie la subestimarea impactului factorilor de risc supuși simulării de criză; și
• c) este posibil să apară riscuri specifice de grup la nivelul instituției și, prin urmare, instituțiile trebuie să se asigure că toate riscurile semnificative și factorii de risc aferenți sunt identificați și la nivelul întregii instituții; în ceea ce privește riscurile la nivelul instituției, trebuie să se acorde o atenție deosebită concentrărilor de riscuri la nivel global.

Un grup sau o instituție care este activă pe plan internațional trebuie, să efectueze simulări de criză și la nivelul unităților operaționale din anumite regiuni geografice sau sectoare de activitate ori linii de activitate pentru ține cont de diferiți factori de risc din diferite societăți și regiuni.