9.4 Alte considerente privind estimarea fluxului de numerar generat de lichidarea garanției r eale

La estimarea fluxului de numerar generat de lichidarea garanțiilor reale, instituțiile de credit trebuie să folosească ipoteze adecvate și credibile. De asemenea, instituțiile de credit trebuie să acorde o atenție deosebită cerințelor privind evaluarea fluxului de numerar în conformitate cu IFRS 13 privind evaluarea la valoarea justă. Instituțiile financiare trebuie să respecte, în special, următoarele cerințe:

• a) Trebuie să stabilească momentul estimat al vânzării ținând seama de condițiile de piață actuale și anticipate, precum și cadrul legal național aplicabil referitor la vânzarea de bunuri ipotecate.
• b) Trebuie să se asigure că prețurile proprietăților folosite pentru stabilirea valorii de piață estimate a proprietăților constituite drept garanții reale la momentul lichidării nu se bazează pe proiecții/ipoteze macroeconomice mai optimiste decât proiecțiile realizate de autoritățile și organizațiile relevante, precum Fondul Monetar Internațional (FMI) și Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC)/Comitetul European pentru Risc Sistemic (CERS) și, prin urmare, nu presupun o îmbunătățire a condițiilor de piață actuale.
• c) Trebuie să se asigure că nu se estimează creșterea peste nivelul actual al venitului provenit din proprietățile constituite drept garanții reale, decât dacă există un acord contractual în vigoare care prevede o astfel de majorare. Mai mult decât atât, la calcularea fluxului de numerar, venitul actual generat de proprietăți trebuie ajustat astfel încât să reflecte condițiile economice estimate. Instituțiile de credit trebuie să analizeze oportunitatea de a proiecta un venit fix într - o perioadă de recesiune în care oferta de proprietăți vacante este în creștere și/sau cererea de transport este în scădere, exercitând o presiune descendentă asupra veniturilor.
• d) Strategia de păstrare a proprietăților constituite drept garanții reale nu este acceptabilă. Strategia de păstrare este definită ca reprezentând păstrarea activelor la o valoare mai mare decât valoarea de piață, preconizând vânzarea activului după redresarea pieței.

Atunci când se folosește valoarea garanției reale la evaluarea sumei din expunere ce poate fi recuperată, trebuie documentate cel puțin următoarele aspecte:

• a) modul în care s - a calculat valoarea, inclusiv folosirea de estimări, ipoteze și calcule de evaluare;
• b) motivele care stau la baza ajustărilor prin care s - au obținut valorile evaluate, dacă este cazul;
• c) calculul costurilor de vânzare, dacă este cazul;
• d) calendarul estimat pentru redresare;
• e) experiența și independența evaluatorului.

At unci când se folosește prețul de piață observabil pentru evaluarea sumei din expunere ce poate fi recuperată, trebuie documentate de asemenea valoarea, sursa și data prețului de piață observabil.

Instituțiile de credit trebuie să fie în măsură să justifice ipotezele folosite la evaluarea sumei ce poate fi recuperată, furnizând autorității competente, la cerere, detalii privind valoarea de piață a proprietății, reducerea prețului de piață, cheltuielile judiciare și de vânzare aplicate și termenul folosit pentru stabilirea duratei până la lichidare. Instituțiile de credit trebuie să fie în măsură să justifice integral ipotezele folosite, atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ, și să explice factorii determinanți ai așteptărilor lor, ținând seama de experiențele anterioare și actuale.