8.1 Dispoziții generale pentru cadrul de monitorizare a riscului de credit

Instituțiile trebuie să dispună de un cadru de monitorizare solid și eficace, susținut de o infrastructură de date adecvată, pentru a asigura că informațiile privind expunerile lor la riscul de credit, debitorii și garanțiile reale sunt relevante și actualizate și că raportarea externă este fiabilă, completă, actualizată și promptă.

Cadrul de monitorizare trebuie să permită instituțiilor să își administreze și să își monitorizeze expunerile la riscul de credit în conformitate cu apetitul la riscul de credit, cu strategia de risc de credit, cu politicile și procedurile lor privind riscul de credit la nivel de portofoliu și, atunci când este relevant și semnificativ, la nivelul fiecărei expuneri.

Instituțiile trebuie să se asigure că există un cadru de monitorizare a riscului de credit bine definit și documentat, integrat în cadrele de control și de administrare a riscurilor ale instituțiilor și care permite ca toate expunerile la riscul de credit să fie respectate pe parcursul întregului lor ciclu de viață.

Instituțiile trebuie să aibă în vedere următoarele elemente, atunci când își concep și pun în aplicare cadrul de monitorizare a riscului de credit:

• a. cadrul și infrastructura de date asigură capacitatea de a colecta și compila în mod automat datele privind riscul de credit, fără întârzieri nejustificate și fără a se baza prea mult pe procese manuale;
• b. cadrul și infrastructura de date permit generarea de date cu caracter granular cu privire la riscuri, care sunt compatibile și utilizate în scopuri de administrare a riscurilor proprii instituției, dar pot, de asemenea, să satisfacă cerințele autorităților competente în ceea ce privește raportarea prudențială și statistică periodică, precum și în scopuri de supraveghere a simulărilor de criză și de administrare a crizelor;
• c. cadrul și infrastructura de date asigură monitorizarea eficace a tuturor expunerilor la riscul de credit și a garanțiilor reale și permit urmarea procesului decizional în materie de credite;
• d. cadrul și infrastructura de date asigură faptul că instituțiile mențin o serie cronologică adecvată pentru raportarea expunerilor existente, a noilor tipuri de credite și a indicatorilor de avertizare timpurie (EWI) în orizontul de planificare a riscului de credit.

Procesul de monitorizare trebuie să se bazeze pe principiul măsurilor ulterioare de sprijin și să aibă ca rezultat un circuit periodic și informat de răspuns, pentru a contribui la stabilirea/revizuirea apetitului la riscul de credit, a politicilor privind riscul de credit și a limitelor de risc de credit.

Cadrul de monitorizare a riscului de credit trebuie să cuprindă următoarele:

• a. comportamentul de plată al debitorilor, inclusiv orice abatere de la cerințele din contractele de credit, inclusiv plățile întârziate, neefectuate sau parțiale;
• b. riscul de credit asociat debitorului și tranzacției în legătură cu:
• i. fiecare expunere la riscul de credit și pierderile în caz de nerambursare, dacă este cazul;
• ii. fiecare debitor, inclusiv valoarea expunerii, probabilitatea de nerambursare (PD) și ratingul de credit, după caz;
• iii. grupul de clienți aflați în legătură;
• iv. portofoliul;
• c. riscul de credit în funcție de localizarea geografică și de sectorul economic al ultimei expuneri, dacă este cazul;
• d. deprecierile, reluările deprecierilor, scoaterile în afara bilanțului și alte decizii referitoare la ajustările de valoare pentru o expunere la riscul de credit.

Cadrul de monitorizare și infrastructura de date trebuie să permită instituțiilor să urmeze procesul decizional în materie de credite, inclusiv monitorizarea și raportarea tuturor deciziilor cu privire la credite, excepțiile de la politicile de creditare și escaladarea la factorii de decizie în materie de credite de nivel superior. În acest scop, prin cadrul de monitorizare, instituțiile trebuie să asigure implementarea și aplicarea unor indicatori - cheie de risc relevanți, specifici tipului de active sau nivelului de portofoliu, pentru a determina evoluția continuă a profilului de risc de credit la nivelul portofoliilor și al instituției.

Instituțiile trebuie să se asigure că, prin cadrul de monitorizare a riscului de credit și prin infrastructura de date, se poate obține o imagine unică a clientului.

În cadrul monitorizării și raportării riscului de credit, instituțiile trebuie să identifice factorii relevanți ai riscului lor de credit agregat, precum și riscul de credit din portofoliile și subportofoliile lor, luând în considerare factorii macroeconomici (inclusiv demografici) și faptul că factorii de risc de credit se pot modifica în timp. Factorii de risc de credit trebuie măsurați, analizați și monitorizați, iar funcția de administrare a riscului de credit trebuie să raporteze periodic organului de conducere rezultatul analizei.

Atunci când monitorizează riscul de credit, instituțiile trebuie să dispună de metodologii și practici adecvate care să permită agregarea expunerilor la riscul de credit din liniile de activitate, portofoliile, subportofoliile, produsele, industriile și segmentele geografice și să sprijine identificarea concentrărilor de risc de credit. Instituțiile trebuie să asigure că datele privind riscul de credit și infrastructura de date îndeplinesc următoarele cerințe:

• a. profunzimea și amploarea astfel încât să acopere toți factorii de risc semnificativi – acest lucru trebuie să permită, printre altele, gruparea expunerilor pe baza unor caracteristici de risc de credit comune, cum ar fi sectorul instituțional de care aparține debitorul, scopul tranzacției și localizarea geografică a debitorului/garanției reale, astfel încât să permită o analiză globală care să facă posibilă identificarea expunerii entității la acești factori de risc semnificativi;
• b. exactitatea, integritatea, fiabilitatea și promptitudinea datelor;
• c. consecvența, bazată pe surse comune de informații și definiții uniforme ale conceptelor utilizate pentru administrarea riscului de credit și, atunci când este posibil, pentru contabilitate;
• d. trasabilitatea, astfel încât să poată fi identificată sursa informațiilor.

Instituțiile trebuie să se asigure că indicatorii operaționali referitori la cadrul de administrare asociat riscului de credit sunt adecvați pentru profilul lor de credit și sunt aplicați în mod proporțional. Aceasta include orice modificări ale definițiilor indicatorilor de creditare de bază, modificările semnificative aduse scalelor sau sistemelor de rating sau politicilor/cadrelor privind riscul de credit care contribuie la definirea/măsurarea riscului de credit și modificarea condițiilor produselor, pentru a evita încălcarea politicii sau a excepțiilor.