8.5 Utilizarea indicatorilor de avertizare timpurie/a listelor de supraveghere la monitorizarea creditelor

Ca parte a cadrului lor de monitorizare, instituțiile trebuie să elaboreze, să mențină și să evalueze periodic indicatorii relevanți cantitativi și calitativi de avertizare timpurie, care trebuie susținuți de o infrastructură informatică și de date adecvată, permițând identificarea la timp a riscului de credit crescut din portofoliul lor agregat, precum și din portofolii, subportofolii, industrii, segmente geografice și expuneri individuale.

Indicatorii de avertizare timpurie (EWI) trebuie să aibă definite niveluri de declanșare, stabilite în funcție de nivelurile specificate în apetitul la riscul de credit, în strategia de risc de credit și în politicile privind riscul de credit, precum și proceduri de escaladare, care definesc inclusiv responsabilitățile pentru măsurile ulterioare. Aceste proceduri de escaladare trebuie să includă, de asemenea, lista expunerilor sau a debitorilor care fac obiectul unei monitorizări speciale – o listă de supraveghere.

Cadrul EWI trebuie să conțină descrierea relevanței indicatorilor în raport cu caracteristicile tranzacțiilor și ale tipurilor de debitori sau pentru grupurile omogene de portofolii, atunci când este cazul.

La identificarea unui eveniment EWI declanșat, la nivelul unei expuneri individuale, al unui portofoliu, al unui subportofoliu sau al unui grup de debitori, instituțiile trebuie să pună în aplicare o monitorizare mai frecventă și, atunci când este necesar, să aibă în vedere introducerea acestora pe o listă de supraveghere și luarea de măsuri predefinite, precum și de măsuri de diminuare. Monitorizarea acestei liste de supraveghere trebuie să conducă la rapoarte specifice care sunt revizuite periodic de șeful funcției de administrare a riscurilor, de șefii funcțiilor implicate în acordarea creditelor și de organul de conducere.

Atunci când măsurile includ interacțiunea cu debitorii, instituțiile trebuie să țină cont de situația lor personală. Nivelul de contact și de comunicare cu debitorul atunci când întâmpină dificultăți de plată trebuie să fie proporțional cu cerințele de informare, așa cum sunt definite în Ghidul ABE privind arieratele și executarea silită.

În cadrul monitorizării continue a riscului de credit, instituțiile trebuie să aibă în vedere următoarele semnale de deteriorare a calității creditului:

• a. evenimente macroeconomice negative (inclusiv, dar fără a se limita la dezvoltarea economică, modificări ale legislației și amenințări tehnologice la adresa unei industrii) care afectează rentabilitatea viitoare a unei industrii, a unui segment geografic, a unui grup de debitori sau a unei societăți debitoare individuale, precum și un risc crescut de șomaj pentru grupuri de persoane;
• b. modificări defavorabile cunoscute ale poziției financiare a debitorilor, cum ar fi o creștere semnificativă a nivelului datoriei sau creșteri semnificative ale ponderii serviciului datoriei;
• c. scăderea semnificativă a cifrei de afaceri sau, în general, a fluxurilor de numerar recurente (inclusiv pierderea unui contract/client/chiriaș important);
• d. reducerea semnificativă a marjelor de exploatare sau a veniturilor;
• e. abaterea semnificativă a veniturilor reale față de previziuni sau întârzierea semnificativă în ceea ce privește planul de afaceri al unui proiect sau al unei investiții;
• f. modificări ale riscului de credit aferent unei tranzacții care ar face ca termenii și condițiile să fie semnificativ diferite dacă tranzacția ar fi nou - inițiată sau emisă la data raportării (cum ar fi valori mai mari ale garanțiilor reale sau ale garanțiilor necesare sau
• o mai mare acoperire a veniturilor recurente în cazul debitorului);
• g. scăderea semnificativă, efectivă sau preconizată, a ratingului de credit extern al tranzacției principale sau a altor indicatori externi de piață ai riscului de credit pentru
• o anumită tranzacție sau pentru o tranzacție similară cu aceeași durată de viață preconizată;
• h. modificări ale condițiilor de acces la piețe, o înrăutățire a condițiilor de finanțare sau reduceri cunoscute ale sprijinului financiar acordat debitorului de către terți;
• i. încetinirea activității sau tendințe negative în ceea ce privește operațiunile debitorului, care pot cauza o modificare semnificativă a capacității debitorului de a - și îndeplini obligațiile de plată a datoriilor;
• j. creșterea semnificativă a volatilității economice sau a pieței, care poate avea un impact negativ asupra debitorului;
• k. pentru tranzacțiile garantate cu garanții reale, deteriorarea semnificativă a raportului dintre valoarea lor și valoarea garanției reale, ca urmare a evoluțiilor nefavorabile ale valorii garanției reale, sau nemodificarea sau creșterea sumei restante ca urmare a condițiilor de plată stabilite (cum ar fi perioade extinse de grație pentru plata principalului, rate în creștere sau flexibile, termene extinse);
• l. creșterea semnificativă a riscului de credit pentru alte tranzacții ale aceluiași debitor sau modificări semnificative ale comportamentului de plată preconizat al debitorului, atunci când sunt cunoscute;
• m. creșterea semnificativă a riscului de credit ca urmare a creșterii dificultăților grupului din care face parte debitorul, cum ar fi rezidenții dintr - o anumită zonă geografică, sau evoluții nefavorabile semnificative în ceea ce privește performanța sectorului de activitate economică al debitorului sau dificultăți sporite în grupul de debitori din care face parte debitorul;
• n. acțiune în justiție cunoscută care poate afecta în mod semnificativ poziția financiară a debitorului;
• o. livrarea cu întârziere a unui certificat de adeziune, a unei cereri de renunțare sau a unei încălcări a angajamentelor, cel puțin în ceea ce privește angajamentele financiare, dacă este cazul;
• p. migrații negative ale ratingului de credit intern/clasei de risc a instituției în portofoliul de credite agregat sau în portofolii/segmente specifice;
• q. reducerea efectivă sau preconizată a ratingului de credit intern/clasei de risc pentru tranzacție sau debitor sau reducerea evaluării comportamentale utilizate pentru a evalua riscul de credit la nivel intern;
• r. rezerve exprimate în rapoarte de către auditorii externi ai instituției sau ai debitorului;
• s. una sau mai multe facilități asociate debitorului înregistrează întârzieri la plată de 30 de zile.

8.5.1 Procesul de urmărire și de escaladare cu privire la indicatorii de avertizare timpurie (EWI) declanșați

Atunci când a fost declanșat un indicator de avertizare timpurie (EWI) în scopul unei monitorizări mai atente și al unor investigații suplimentare, trebuie luate măsuri imediate, în conformitate cu politicile și procedurile instituției, așa cum se prevede în secțiunea 4.3 din prezentul ghid. Funcțiile desemnate trebuie să efectueze o analiză pentru a evalua gravitatea evenimentului declanșat și să propună măsuri adecvate și ulterioare. Această analiză trebuie prezentată, fără întârzieri nejustificate, factorilor de decizie în materie de credite desemnați în cadrul politicilor și procedurilor.

În funcție de analiza menționată anterior și de alte informații relevante accesibile, factorii decizionali în materie de credite trebuie să decidă cu privire la următoarele etape adecvate. Decizia trebuie să fie documentată și comunicată părților relevante ale instituției în vederea luării de măsuri și monitorizării.

Declanșarea EWI trebuie să conducă la o frecvență mai mare a analizelor, inclusiv a discuțiilor și deciziilor luate de factorii decizionali în materie de credite, precum și la o colectare mai activă a informațiilor de la debitor. Informațiile colectate trebuie să fie suficiente pentru a susține analizele de credit mai frecvente ale debitorilor.