5.1 Pregătirea vânzării

Autoritățile de rezoluție trebuie să prevadă în planurile de rezoluție sau în documentele justificative modul în care pot pune în aplicare fără probleme procesul de vânzare menționat la punctul 50 litera (a) într - un mod cât mai transparent posibil.

Pentru a asigura fezabilitatea/credibilitatea vânzării activității ca instrument de rezoluție, autoritatea de rezoluție trebuie să definească în prealabil, cu sprijinul instituțiilor, o listă de criterii pe care cumpărătorii potențiali ar trebui să le îndeplinească pe baza caracteristicilor perimetrului de transfer și având în vedere caracteristicile actorilor existenți de pe piață, precum și factorii externi (cum ar fi considerentele de reglementare privind concentrarea pieței, necesitatea obținerii de licențe și autorizații și orice bariere la intrarea pe piață). Autoritățile de rezoluție trebuie să fie în măsură să valorifice informațiile aflate la dispoziția autorităților de supraveghere și în planurile de redresare.

Deși strategia de vânzare va depinde de definirea perimetrului de transfer (în funcție de instituție și situație), autoritățile de rezoluție trebuie să elaboreze un proces de vânzare care să ia în considerare cel puțin următoarele elemente:

• - calendarul procesului de vânzare: un calendar cu obiectivele de etapă și elementele livrabile;
• - definirea subproceselor operaționale cu repartizarea clară a sarcinilor între diferitele echipe și experți, care acoperă autoritățile de rezoluție, instituțiile, autoritățile competente și toți actorii relevanți, în conformitate cu punctele 56 și 57;
• - componența și rolurile echipelor și organismelor;
• - documentația care stă la baza cadrului de vânzare și a procesului de scoatere pe piață (inclusiv, dar fără a se limita la listele de termeni și condiții, acordurile de confidențialitate și alte documente juridice, formularele puse la dispoziția ofertanților, fișele de evaluare a ofertelor, lista de criterii, documentele de achiziție și mandatele pentru consultanții externi și formularele pentru comunicarea cu mass -med ia);
• - canalul (canalele) de comunicare confidențial(e), planul (planurile) de comunicare și informațiile, datele și rapoartele confidențiale.

La definirea unui calendar în conformitate cu articolul 10 alineatul (7) literele (d) și (j) din Directiva 2014/59/UE, autoritățile de rezoluție trebuie să ia în considerare diferitele obiective de etapă relevante pentru transferuri și, în special, data de referință a planificării rezoluției¹¹ , data evaluării¹² , data rezoluției¹³ și data (datele) transferului.

¹¹ În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1624 al Comisiei din 23 octombrie 2018 de stabilire a unor standarde tehnice de punere în aplicare cu privire la procedurile și formularele și machetele standard care trebuie utilizate pentru furnizarea informațiilor necesare în scopul planurilor de rezoluție pentru instituțiil e de credit și firmele de investiții în temeiul Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/1066 al Comisiei (JO L 277, 7.11.2018, p. 1- 6).

¹² Astfel cum reiese din Manualul ABE privind evaluarea în scopul rezoluției (Manualul ABE privind evaluarea).

¹³ Astfel cum este definită la articolul 1 litera (j) din Regulamentul delegat 2018/345 al Comisiei.

Autoritățile de rezoluție trebuie să identifice aprobările sau consimțămintele care nu ar intra sub incidența derogărilor menționate la articolul 63 alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE și să se asigure că sunt luate în considerare în procesul de vânzare. Acestea pot include aprobarea Comisiei Europene cu privire la concentrarea de dimensiune europeană, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (normele UE privind controlul concentrărilor economice -RUEC- )¹⁴ . Autoritățile de rezoluție trebuie să ia în considerare interacțiunile cu autoritățile pieței și cu orice alte autorități care ar trebui să intervină în procesul de vânzare. Aceste interacțiuni cu alte autorități trebuie să aibă loc în timp util și nu trebuie să afecteze calendarul vânzării în ceea ce privește posibilitatea de soluționare.

¹⁴ Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (JO L 24, 29.1.2004, p. 1 - 22).

În cazul grupurilor transfrontaliere, al perimetrului de transfer transfrontalier sau al tranzacțiilor transfrontaliere, autoritățile de rezoluție trebuie să discute, după caz, cadrul lor de vânzare cu alte autorități de rezoluție și autorități competente, pentru a conveni asupra repartizării sarcinilor, a schimbului de informații și a calendarului, pentru a actualiza periodic cadrul de vânzare și pentru a asigura existența unor linii de comunicare confidențiale. Discuțiile pot avea loc, de exemplu, în cadrul colegiilor de rezoluție, în cazul în care acestea există, sau în cadrul grupurilor de gestionare a crizelor (GGC), în cazul în care acestea există (pentru G - SII), sau, în caz contrar, într - un mod ad - hoc și mai puțin formal.

Autoritățile de rezoluție trebuie să se asigure că procesul lor de vânzare este aplicabil în cel puțin două scenarii: vânzarea care urmează unui proces de scoatere pe piață, în conformitate cu articolul 39 din Directiva 2014/59/UE (care poate fi calificată drept vânzare strategică a activității), și vânzarea fără proces de scoatere pe piață, astfel cum se prevede la articolul 39 alineatul (3) din Directiva 2014/59/UE (care poate fi calificată drept vânzare accelerată a activității).

Autoritatea de rezoluție trebuie să fie pregătită să efectueze, cât mai curând posibil și înainte de declararea faptului că instituția este în curs de a intra în dificultate sau susceptibilă de a intra în dificultate (FOLTF), evaluarea fezabilității procesului de scoatere pe piață în conformitate cu Ghidul ABE privind eficacitatea instrumentului de vânzare a activității¹⁵ .

¹⁵ Ghidul ABE privind circumstanțele de facto care constituie o amenințare gravă la adresa stabilității financiare și a elementelor legate de eficacitatea instrumentului de vânzare a activității conform articolului 39 alineatul (4) din Directiva 2014/59/UE (EBA/GL/2015/04).

Procesul de vânzare trebuie să asigure o executare fără probleme, în weekendul rezoluției, a unei vânzări accelerate a activității. În acest sens, autoritatea de rezoluție trebuie să fie în măsură să actualizeze (de exemplu, prin desfășurarea de activități de monitorizare a pieței, prin accesul existent la date de piață relevante actualizate sau prin procesele existente de solicitare de asistență de specialitate în domeniu), în conformitate cu condițiile de piață și cu perimetrul de transfer la data FOLTF, lista de criterii pe care trebuie să le îndeplinească cumpărătorii potențiali și lista predefinită de cumpărători potențiali în temeiul punctului 19 din prezentul ghid. Autoritatea de rezoluție trebuie să evalueze cât mai rapid posibilele implicații ale unei vânzări accelerate a activității din perspectiva normelor privind ajutoarele de stat și să asigure

• o executare a vânzării accelerate care să reducă la minimum aceste implicații¹⁶ .

¹⁶ În conformitate cu documentul final ABE de întrebări și răspunsuri 2015_2339.

În cazul unei vânzări strategice a activității, autoritățile de rezoluție trebuie să fie în măsură să actualizeze lista criteriilor pe care cumpărătorii potențiali trebuie să le îndeplinească în temeiul secțiunii 4.1 și al punctului 19 din prezentul ghid. Procesul de vânzare trebuie să asigure o executare fără probleme a unei vânzări strategice a activității, asigurând un proces de scoatere pe piață deschis, transparent și nediscriminatoriu (cerințe de scoatere pe piață), cu scopul de a maximiza prețul de vânzare și de a identifica eventualele conflicte de interese. Aceste criterii trebuie să includă o varietate de indicatori referitori la puterea financiară, juridică și operațională a cumpărătorilor potențiali, care ar trebui să se raporteze la perimetrul de transfer și să nu fie concepuți pentru a avantaja cumpărătorii potențiali identificați ex ante. Autoritatea de rezoluție poate solicita planuri care să stabilească procesul de integrare a perimetrului de transfer de către cumpărătorul potențial și care să evidențieze capacitățile necesare.

Autoritățile de rezoluție trebuie să se pregătească pentru solicitarea de asistență externă (inclusiv cu consultanți, consilieri juridici sau auditori) în cadrul procesului de vânzare sau pentru delegarea procesului de scoatere pe piață. Responsabilitatea care revine autorității de rezoluție nu trebuie delegată, iar autoritatea de rezoluție ar fi trebuit să instituie un proces de selectare și de numire a consultanților externi pe baza unor criterii predefinite în cadrul unui mandat definit, de control al acestora și de revizuire a contribuțiilor acestora, de asigurare a absenței conflictelor de interese și de respectare a confidențialității. Mandatul trebuie să definească în mod clar, printre altele, obiectivele și elementele livrabile, expertiza și resursele preconizate, calendarul sau taxele.

5.1.2 Separarea internă

Evaluarea posibilității de soluționare menționate în secțiunea C din anexa la Directiva 20 14/59/UE trebuie să se bazeze pe evaluarea structurilor juridice și corporative ale instituției [secțiunea C punctul 2 din anexa la Directiva 2014/59/UE], pe complexitatea acestei structuri și pe dificultatea alinierii liniilor de activitate la entitățile din grup [secțiunea C punctul 16 din anexa la Directiva 2014/59/UE], precum și pe compatibilitatea acestei structuri cu instrumentul (instrumentele) de rezoluție ales(e) [secțiunea C punctul 21 din anexa la Directiva 2014/59/UE]. Prin urmare, autoritățile de rezoluție trebuie să analizeze cele mai bune modalități de pregătire pentru instrumentul de separare a activelor, având în vedere că multe dintre componentele perimetrului de transfer ar putea să nu se afle în cadrul unei singure entități juridice sau al unei singure linii de activitate, și trebuie, atunci când este necesar și fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 17 din Directiva 2014/59/UE, să promoveze separarea portofoliilor:

• a. solicitând ca instituțiile să aibă protocoale (vezi punctul 75 ) care să stabilească modul în care ar putea separa activele nep erformante¹⁷ într- o singură linie de activitate sau într -o singură entitate juridică atunci când instrumentul de separare a activelor este luat în considerare în strategia de rezoluție și când portofoliile eligibile pentru instrumentul de separare a active lor sunt dispersate în jurul grupului;
• b. evaluând modul în care opțiunile de redresare din secțiunea A punctul 14 din anexa la Directiva 2014/59/UE ar putea sprijini separarea activelor neperformante de restul grupului.

¹⁷ În prezentul ghid, activele neperformante au sensul de active slab performante sau toxice, astfel cum se menționează în considerentul 59 din Directiva 2014/59/UE.

Atunci când li se solicită să demonstreze modul în care pot separa activele neperformante, instituțiile trebuie să evidențieze modul în care acțiunile lor vor:

• - facilita orice exercițiu de diagnosticare, astfel cum este menționat în Ghidul ABE privind tipurile de simulări, evaluări sau exerciții care pot conduce la măsuri de sprijin¹⁸ , întrucât majoritatea activelor neperformante ar fi centralizate într - o singură unitate operațională dedicată;
• - permite identificarea corespunzătoare a obstacolelor contractuale, a cerințelor legale aferente activelor neperformante și a altor tipuri de obstacole în calea transferului;
• - asigura o evaluare mai ușoară a activelor neperformante (și, prin urmare, a liniilor de activitate performante care sprijină alegerea instrumentului de rezoluție complementar);
• - crea un nivel înalt de expertiză în cadrul unității operaționale în ceea ce privește gestionarea activelor neperformante;
• - conduce la elaborarea unui set de date specifice care să acopere garanțiile reale și aspectele legate de drepturile aferente activelor neperformante;
• - evidenția serviciile specifice necesare pentru aceste elemente și vor începe să pună în aplicare mecanismele de gestionare a acestora;
• - conduce la separarea resurselor necesare (inclusiv financiare sau umane) care ar putea fi apoi transferat e mai ușor la momentul rezoluției, în special cu ajutorul unor acorduri de servicii.

¹⁸ Ghidul ABE privind tipurile de simulări, evaluări sau exerciții care pot conduce la măsuri de sprijin în temeiul articolului 32 alineatul (4) litera (d) (iii) din Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare (EBA/GL/2014/09).

Dacă este cazul, instituțiile trebuie, de asemenea, să își demonstreze capacitatea de a crea entități juridice în conformitate cu punctul 48 din prezentul ghid.