5.3 Executarea proceselor secundare

Vânzarea perimetrului de transfer va necesita măsuri suplimentare, pe lângă pregătirea procesului de vânzare, și/sau va genera efecte secundare, care ar trebui gestionate și pregătite pentru a asigura un transfer fără probleme atât de către instituție, cât și de către autoritatea de rezoluție.

Aspecte specifice relevante pentru executarea transferului pentru instituție

Inst ituțiile trebuie să elaboreze procese interne și măsuri pregătitoare pentru ca executarea transferului să devină credibilă și fezabilă. Procesele menționate trebuie să includă un cadru de administrare a activității, cu indicarea clară a responsabilităților, a liniilor de raportare și a rolurilor comitetelor, precum și definirea etapelor procedurale și de validare, organizarea comunicării și descrierea sistemelor informatice de gestiune relevante care comandă procesele și a informațiilor suplimentare necesare din partea terților. Aceste procese trebuie să fie cuprinse, la cererea autorităților de rezoluție, în protocoale dedicate și trebuie să facă obiectul unor simulări, pentru a se asigura că procesele sunt operaționale. Elementele prezentate în continuare trebuie integrate în lista proceselor care urmează să fie acoperite.

[Ajustarea bilanțieră] Transferul va fi combinat cu aplicarea reducerii valorii contabile și a conversiei instrumentelor de capital și ar putea fi combinat cu recapitalizarea internă. Pentru vânzarea activității trebuie să existe posibilitatea scoaterii pe piață a activității. Instituțiile trebuie să elaboreze proceduri de punere în aplicare a ajustărilor contabile, și anume recunoașterea pierderilor în timp util, înainte de transfer, pentru ca acestea să nu fie transferate entității continuatoare.

În cazul în care instituțiile care fac obiectul rezoluției vor continua să funcționeze, acestea trebuie să fie în măsură să sprijine întocmirea unui bilanț în perioada ulterioară rezoluției, care să reflecte derecunoașterea perimetrului de transfer și veniturile obținute din acesta conform standardelor de contabilitate convenite în prealabil. Nu este necesar ca aceste bilanțuri să fie permanent actualizate în etapa premergătoare rezoluției, dar instituțiile trebuie să demonstreze că pot pune rapid la dispoziția autorităților de rezoluție bilanțuri întocmite în perioada ulterioară rezoluției, care să corespundă perimetrului de transfer identificat de autoritățile de rezoluție cu sprijinul instituțiilor.

[Controlul legalității] Instituțiile trebuie să efectueze un control al legalității contractelor încadrate în perimetrul de transfer și să sprijine evaluarea menționată la punctul 40 . Controlul legalității contractelor trebuie să scoată în evidență:

• - clauzele contractuale care împiedică transferul, care ar putea fi modificate sau nu de autoritatea de rezoluție în temeiul articolului 64 din Directiva 2014/59/UE și care constituie
• o obligație legală (inclusiv o comunicare specifică către clienți sau autorități, o aprobare sau cerințe privind înregistrarea) în caz de transfer sau pentru a fi transferate;
• - garanțiile multiple existente (atunci când un client a constituit aceeași garanție reală pentru contracte diferite);
• - reglementările naționale specifice aplicabile, cum ar fi reglementările privind obligațiunile garantate, care ar putea impune anumite condiții pentru transfer (a se vedea secțiunea 4.3 din prezentul ghid);
• - litigiile existente și dispozițiile contractuale care ar putea da naștere unor litigii în cadrul rezoluției sau după aceasta.

[Punerea în aplicare a perimetrului de transfer] Instituțiile trebuie să elaboreze un proces de punere în aplicare a metodologiei de definire a perimetrului de transfer definită de autoritatea de rezoluție, să identifice și să pună în aplicare obligațiile sale administrative și juridice (cum ar fi, de exemplu, înregistrarea).

[Identificarea implicațiilor fiscale] Instituția trebuie să identifice și să estimeze toate implicațiile fiscale ale transferului și să informeze în consecință autoritatea de rezoluție. Transferul de acțiuni sau de active poate da naștere unor probleme legate de impozitare.

[Continuitatea serviciilor] Instituțiile trebuie să includă în protocoalele lor de transfer planuri de tranziție care să prevadă, printre alte mecanisme, procese de elaborare a unor acorduri tranzitorii de servicii sau a unor acorduri privind furnizarea de servicii la cerere, în con formitate cu punctul 22 din Ghidul ABE privind posibilitatea de rezoluție, pentru a pune în aplicare mecanisme care să asigure continuitatea serviciilor IPF și mecanisme de tranziție care să fie aplicate fostei entității conform așteptărilor autorităților de rezoluție.

[Planul de afaceri] Instituțiile trebuie să întocmească și să prezinte în timp util planuri de afaceri sau planuri similare, dacă autoritățile de rezoluție solicită acest lucru. În cazul unei vânzări a activității prin intermediul unei tranzacții cu acțiuni, este probabil ca scoaterea pe piață a perimetrului de transfer să necesite, pe lângă o gamă largă de date, un plan de afaceri. Așteptările cu privire la conținutul planului de afaceri menționat trebuie definite împreună cu autoritatea de rezoluție. Aspecte specifice relevante pentru executarea transferului pentru autoritate

Autoritățile de rezoluție trebuie să definească procese de punere în aplicare, fără probleme, a transferului în cadrul rezoluției, în special:

• - modalitățile și procesul decizional de utilizare a competențelor prevăzute la articolele 63 și 64 din Directiva 2014/59/UE;
• - ajustarea perimetrului de transfer, în special în urma raportului final de evaluare, pentru a asigura posibilul transfer înapoi la instituția aflată în rezoluț ie;
• - orice alte obligații specifice fiecărei țări.