4.1 Evaluarea semnificației

Ca parte a metodologiei de referință pentru identificarea și măsurarea de către instituții a riscurilor E SG care urmează să fie incluse în strategiile și procedurile lor interne, instituțiile trebuie să prevadă efectuarea regulată a unei evaluări a semnificației riscurilor E SG. Această evaluare trebuie efectuată cel puțin o dată pe an sau, în cazul instituțiilor mici și cu un grad mic de complexitate, o dată la doi ani. Cu toate acestea, instituțiile, inclusiv instituțiile mici și cu un grad redus de complexitate, trebuie să - și actualizeze evaluarea mai frecvent în cazul unei schimbări semnificative a mediului lor de afaceri în legătură cu factorii E SG, de exemplu noi politici publice semnificative sau schimbări semnificative ale modelului de afaceri, ale portofoliilor sau ale operațiunilor instituției.

Evaluarea importanței riscurilor E SG trebuie efectuată ca evaluare specifică instituției, care oferă instituției o perspectivă asupra semnificației financiare a riscurilor ESG pentru modelul său de afaceri și profilul său de risc, susținută de punerea în corespondență a factorilor E SG și a canalelor de transmitere cu categoriile tradiționale de risc financiar. Evaluarea semnificației riscurilor E SG trebuie să fie în concordanță cu alte evaluări ale semnificației efectuate de instituție, în special cele efectuate în scopul publicării riscurilor semnificative legate de durabilitate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE⁶ și cu Regulamentul delegat (UE) 2023/2772 al Comisiei⁷ , după caz, și trebuie să fie integrată în evaluarea semnificației procesului de evaluare a adecvării capitalului intern (ICAAP).

⁶ Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Par lamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

⁷ Regulamentul delegat (UE) 2023/2772 al Comisiei din 31 iulie 2023 de completare a Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele de raportare privind durabilitatea (JO L, 2023/2772, 22.12.2023).

Evaluarea semnificației riscurilor E SG trebuie să utilizeze o abordare bazată pe riscuri care să țină seama de probabilitatea apariției și de amploarea potențială a efectelor financiare ale riscurilor E SG pe termen scurt și mediu și pe un orizont de timp lung de cel puțin 10 ani.

În vederea evaluării cuprinzătoare a semnificației riscurilor E SG, instituțiile trebuie să se asigure că aria evaluării semnificației reflectă în mod suficient natura, mărimea și complexitatea activităților, a portofoliilor, a serviciilor și a produselor lor. Instituțiile trebuie să ia în considerare impactul riscuril or E SG asupra tuturor categoriilor tradiționale de risc financiar la care sunt expuse, inclusiv riscurile de credit, de piață, de lichiditate, operaționale (inclusiv de litigiu), reputaționale, de model de afaceri și de concentrare. La stabilirea riscurilor E SG semnificative trebuie să se ia în considerare atât impactul lor asupra categoriilor de risc financiar, cât și cuantumul și/sau cotele expunerilor, ale veniturilor și ale profiturilor expuse riscurilor.

În ce privește evaluarea semnificației riscurilor de mediu, instituțiile trebuie să utilizeze atât informații calitative, cât și cantitative. Instituțiile trebuie să ia în considerare o gamă suficient de largă de factori de mediu care să includă cel puțin factorii legați de climă, degradarea ecosistemelor și pierderea biodiversității. Instituțiile trebuie să evalueze atât factorii determinanți ai riscurilor de tranziție, cât și factorii determinanți ai riscurilor fizice, ținând seama cel puțin de următoarele elemente:

• a) pentru riscurile de tranziție:
• i. principalele sectoare economice pe care activele finanțate le sprijină sau în care contrapartea instituției își desfășoară activitățile principale;
• ii. schimbările semnificative actuale și potențiale viitoare ale politicilor publice, ale tehnologiilor și ale preferințelor pieței (de exemplu, noi reglementări de mediu sau stimulente fiscale, dezvoltarea de tehnologii inovatoare cu emisii mici de dioxid de carbon, schimbări în cererea consumatorilor sau a investitorilor);
• iii. în ceea ce privește riscurile legate de climă:

exemplu, locurile de producție) și, în special pentru expunerile imobiliare, garanțiile reale corporale;

• ii. nivelul de vulnerabilitate la pericolele de mediu (de exemplu, pericole legate de temperatură, vânt, apă, masă solidă) asociat cu diferite scenarii climatice și căi de tranziție sau, în cazul instituțiilor mici și cu un grad redus de complexitate și al altor instituții care nu sunt mari, asociat cu cel puțin un scenariu negativ.

⁸ Regulamentul delegat (UE) 2020/1818 al Comisiei din 17 iulie 2020 de completare a Regulamentului (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește standardele minime pentru indicii UE de referință pentru activitățile de tranziție climatică și indicii UE de referință aliniați la Acordul de la Paris (JO L 406, 3.12.2020, p. 17) – Regulamentul privind standardele pentru indicii de referință pentru activitățile climatice – considerentul 6: Sectoarele enumerate în secțiunile A - H și în secțiunea L din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1893/2006.

Instituțiile trebuie să justifice și să documenteze, ca parte a ICAAP, evaluările importanței riscurilor E SG, și anume metodologiile și pragurile folosite, datele și factorii luați în considerare, precum și principalele rezultate și concluzii la care s - a ajuns, inclusiv concluziile privind lipsa semnificației.

Instituțiile trebuie să elaboreze și să aplice metode de măsurare, mecanisme de administrare a riscurilor și procese de planificare a tranziției, în conformitate cu secțiunea 4.2, secțiunea 5 și secțiunea 6, care să fie proporționale cu rezultatele evaluării semnificației și să se bazeze pe acestea. În acest scop, instituțiile trebuie să dispună de mecanisme mai extinse și mai sofisticate pentru riscurile E SG identificate ca semnificative. La rândul lor, metodologiile de măsurare a riscurilor E SG și paramet rii de monitorizare a riscurilor E SG folosiți de instituții trebuie să sprijine actualizările regulate ale evaluării semnificației și să stea la baza lor. Instituțiile mai mici, cu activități mai puțin complexe, pot aplica mecanisme mai puțin extinse și mai puțin sofisticate, care trebuie să fie însă proporționale cu rezultatele evaluării semnificației riscurilor ESG.