8.5. Sinteza constatărilor, atribuirea scorului și măsurile de supraveghere

În urma evaluării menționate mai sus, autoritățile competente trebuie să își formeze o opinie cu privire la riscurile de lichiditate și de finanțare ale instituției, precum și la capacitatea resurselor de lichiditate ale acesteia de a acoperi sau atenua aceste riscuri. Acest punct de vedere trebuie să se reflecte într-o sinteză a constatărilor, însoțită de un scor pentru adecvarea lichidității și a finanțării bazat pe considerațiile specificate în tabelul 17. Scorul pentru adecvarea lichidității și a finanțării trebuie să reflecte opinia autorităților competente cu privire la măsura în care resursele de lichiditate existente asigură o acoperire adecvată a riscurilor de lichiditate și de finanțare. Autoritățile competente pot lua în considerare utilizarea unor scoruri intermediare pentru riscul de lichiditate și de finanțare, dacă se consideră relevant.

La stabilirea scorului pentru adecvarea lichidității și a finanțării, autoritățile competente trebuie, după caz, să ia în considerare scorul capacității generale de redresare pentru lichiditate în planificarea redresării (slab, adecvat cu posibilitatea de îmbunătățire, satisfăcător), astfel cum se specifică la punctele 41-43 din Ghidul ABE privind capacitatea generală de redresare în planificarea redresării⁴⁸ . Luarea în considerare a scorului general al capacității de redresare în contextul adecvării lichidității este relevantă în special în cazul unui scor general „slab” al capacității de redresare pentru lichiditate.

Tabelul 17. Considerații de supraveghere privind atribuirea unui scor pentru adecvarea lichidității și a finanțării

Scor de Opinia de Considerații privind riscul inerent Considerații privind procedurile risc supraveghere adecvate de administrare și control

prudențial semnificativ Scor de Opinia de Considerații privind riscul inerent Considerații privind procedurile risc supraveghere adecvate de administrare și control

⁴⁸ EBA/GL/2023/06

În urma atribuirii scorului pentru adecvarea lichidității și a finanțării menționat în secțiunea 8.5, autoritățile competente trebuie să stabilească dacă este necesar să precizeze cerințe specifice de lichiditate și finanțare pentru a acoperi riscurile pentru lichidități și finanțare la care este sau ar putea fi expusă o instituție.

Tabelul următor prezintă o listă neexhaustivă de măsuri de supraveghere calitative și cantitative pe care autoritățile competente le pot utiliza în cazul identificării unei deficiențe specifice. Autoritățile competente pot aplica măsuri de supraveghere suplimentare [inclusiv măsuri cantitative în conformitate cu articolul 104 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2014/36/UE] sau o combinație a acestora, dacă sunt considerate mai adecvate pentru remedierea deficiențelor identificate.

În cazul în care autoritățile competente stabilesc că ar putea fi necesare măsuri cantitative, ele trebuie să consulte orientările suplimentare din secțiunea următoare privind analiza comparativă și stabilirea măsurilor cantitative de lichiditate și finanțare.

Este important de menționat că o parte dintre măsurile menționate în tabelul 18 sunt de natură calitativă. Atunci când apar deficiențe fundamentale, în special în ceea ce privește gestionarea lichidităților și a finanțării, trebuie să se acorde prioritate măsurilor calitative, acolo unde este posibil.

Tabelul 18. Măsuri de supraveghere potențiale și neexhaustive pentru riscul de lichiditate și de finanțare

Măsuri de supraveghere potențiale pe care autoritățile competente le pot adopta în conformitate cu articolul 102, articolul 104 alineatul (1) literele (b), (e), (f), (j), (k), (i) și (n) și articolul 105 din Directiva 2013/36/UE, articolul 8 din Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei și articolul 428b alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 A. să impună instituțiilor să dețină un indicator LCR mai mare decât nivelul minim reglementat care să fie suficient de mare încât să se atenueze suficient de mult deficiențele identificate; B. să impună instituțiilor să aplice o perioadă minimă de supraviețuire suficient de lungă încât deficiențele identificate să fie atenuate în mod corespunzător; C. să impună instituțiilor să dețină o valoare totală minimă de active lichide sau de capacitate de contrabalansare, astfel încât să permită atenuarea în mod suficient a deficiențelor identificate; D. să impună instituțiilor să dețină un NSFR mai mare decât minimul de reglementare, care să fie suficient de mare încât să se atenueze suficient de mult deficiențele identificate; E. să impună instituțiilor să dețină o sumă totală minimă de finanțare stabilă disponibilă, de o valoare care să permită atenuarea în mod suficient a deficiențelor identificate; F. să impună cerințe de lichiditate specifice, inclusiv restricții cu privire la neconcordanța de scadențe dintre active și datorii; G. să impună sancțiuni administrative sau alte măsuri administrative, inclusiv taxe prudențiale; H. să impună cerințe privind concentrarea activelor lichide deținute, inclusiv:

• - cerințe privind componența profilului de active lichide al instituției față de contrapărți, monedă; și/sau
• - plafoane, limite sau restricții privind concentrările de finanțare. I. să impună restricții privind neconcordanța contractuală sau comportamentală de scadențe pe termen scurt dintre active și datorii, inclusiv:
• - limite privind neconcordanța de scadențe (pe anumite perioade de timp) dintre active și datorii;
• - limite ale perioadelor minime de supraviețuire; și/sau
• - limite privind dependența de anumite surse de finanțare pe termen scurt, cum ar fi finanțarea de pe piața monetară. J. să impună cerințe de raportare suplimentare sau mai frecvente cu privire la pozițiile de lichiditate, inclusiv:
• - frecvența raportării în scopuri de reglementare cu privire la LCR și/sau
• - frecvența și nivelul de detaliu altor rapoarte de lichiditate, cum ar fi „indicatorii suplimentari de monitorizare”.

K. să ia măsuri pentru a aborda deficiențele identificate în ceea ce privește capacitatea instituției de a identifica, a cuantifica, a monitoriza și a controla riscul de lichiditate, inclusiv prin:

• - creșterea capacității de simulare de criză pentru îmbunătățirea capacității acesteia de a identifica și de a cuantifica sursele materiale ale riscului de lichiditate pentru instituție;
• - sporirea capacității sale de a-și monetiza activele lichide; Măsuri de supraveghere potențiale pe care autoritățile competente le pot adopta în conformitate cu articolul 102, articolul 104 alineatul (1) literele (b), (e), (f), (j), (k), (i) și (n) și articolul 105 din Directiva 2013/36/UE, articolul 8 din Regulamentul delegat (UE) 2015/61 al Comisiei și articolul 428b alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013
• - consolidarea planului de urgență de lichiditate și a cadrului de indicatori de avertizare timpurie pentru lichiditate; și/sau
• - sporirea raportării către organul de conducere și conducerea superioară a instituției a informațiilor privind administrarea lichidității.

L. să solicite luarea de măsuri pentru modificarea profilului de finanțare al instituției, inclusiv:

• - reducerea dependenței sale de anumite piețe de finanțare (potențial volatile), cum ar fi finanțarea interbancară;
• - reducerea concentrării profilului său de finanțare în privința contrapărților, a vârfurilor din profilul de scadențe pe termen lung, (a neconcordanțelor) de monede etc.; și/sau
• - reducerea valorii activelor grevate cu sarcini, cu o posibilă diferențiere între grevarea totală și supragarantarea reală (de exemplu, pentru obligațiuni acoperite, apeluri în marjă). M. să solicite o raportare suplimentară sau mai frecventă cu privire la pozițiile de finanțare ale instituției, inclusiv:
• - frecvența crescută a raportării relevante în scopuri de reglementare pentru monitorizarea profilului de finanțare (cum ar fi raportul NSFR și „indicatorii de monitorizare suplimentari”) și/sau
• - frecvența crescută a raportării asupra planului de finanțare al instituției către supraveghetori. N. să solicite luarea de măsuri pentru abordarea deficiențelor identificate în privința controlului riscului de finanțare exercitat de către instituție, inclusiv:
• - îmbunătățirea raportării cu privire la riscul de finanțare către organul de conducere și conducerea superioară;
• - restabilirea sau consolidarea planului de finanțare; și/sau
• - stabilirea de limite pentru apetitul acesteia la risc;
• - sporirea capacităților de simulare de criză ale instituției, printre altele, prin solicitarea la adresa instituției de a acoperi o perioadă de criză mai mare.

Atunci când stabilesc cerințe de supraveghere structurale pe termen lung, autoritățile competente trebuie să ia în considerare necesitatea unor cerințe suplimentare de lichidități și/sau de fonduri proprii pe termen scurt/mediu ca soluție provizorie pentru diminuarea riscurilor persistente până când cerințele structurale produc efectele dorite.

Atunci când ajung la concluzia că există un risc ridicat să crească semnificativ costul finanțării instituției, autoritățile competente trebuie să ia în considerare să solicite modificări ale structurii de finanțare pentru a atenua riscul legat de costul finanțării sau chiar adoptarea unor măsuri privind fondurile proprii (așa cum se prevede la Titlul 7) pentru a compensa impactul asupra contului de profit și pierdere, dacă instituția nu poate transfera costurile crescute de finanțare către clienții săi.