18. Constant level of risk assumption over the one-year capital horizon

În cazul modelării unui nivel constant al riscului pe un orizont de capital de un an, instituţiile trebuie să reechilibreze sau să reia poziţiile la sfârşitul fiecărui orizont de lichiditate, astfel încât să asigure acelaşi nivel iniţial de risc ca la începutul orizontului de lichiditate.

În cazul în care se porneşte de la ipoteza unei poziţii constante înregistrate pe parcursul unui an, care implică neadoptarea orizonturilor de lichiditate, instituţiile trebuie să aplice sistematic, tuturor poziţiilor IRC, un şoc instantaneu pe orizontul de capital de un an (denumit în continuare „ipoteză de poziţie constantă de un an”).

Din perspectiva modelării, nivelul constant al riscului poate fi reflectat ca înlocuirea poziţiilor, dacă o migrare sau o nerambursare a survenit în cursul orizontului de lichiditate, cu poziţii care au caracteristici de risc echivalente celor ale poziţiilor iniţiale înregistrate la începutul orizontului de lichiditate.

Modelarea unui nivel constant al riscului pe un orizont de capital de un an poate fi obţinută, de exemplu, pe baza abordării descrise în continuare. În ceea ce priveşte calcularea pierderilor din cursul orizonturilor de lichiditate, o instituţie poate alege să prezume aplicarea unor şocuri instantanee ratingurilor (sau marjelor). Aceasta implică faptul că, în acest caz, instituţia nu trebuie să integreze efectul timp: poziţiile îşi păstrează scadenţele reziduale iniţiale la sfârşitul fiecărui orizont de lichiditate; cu alte cuvinte, poziţiile nu se maturizeaz ă . De asemenea, nu este necesar să se ia în considerare posibilele modificări ale condiţiilor de piaţă în cazul reevaluării portofoliului în momentul reechilibrării (în special, marjele de credit prin rating pot fi menţinute constante). Drept urmare, cuantificarea pierderilor în cadrul IRC nu ia în considerare calendarul fiecărui eveniment de migrare sau nerambursare, iar profitul şi pierderea sunt calculate din ziua curentă.

Modelarea maturiz ă rii poziţiilor nu trebuie să fie permisă în modelarea IRC, având în vedere provocările şi dificultăţile enorme preconizate asociate cu modelarea maturiz ă rii poziţiilor, precum şi arbitrajul de reglementare semnificativ pe care l-ar putea genera. Aceasta justifică preferinţa pentru o abordare prudentă în etapa actuală.