4.8 Aplicarea programelor de simulare de criză

În cadrul ICAAP (ILAAP), instituțiile trebuie să se asigure că dispun de suficiente resurse de capital și de lichiditate pentru a acoperi riscurile la care sunt sau pot fi expuse instituțiile și să asigure alocarea adecvată a resurselor de capital și de lichiditate între entitățile unei instituții pe parcursul ciclului economic. Această evaluare trebuie să se reflecte în planurile de capital și de lichiditate pe care instituțiile trebuie să le prezinte autorităților competente în cadrul informării ICAAP și ILAAP și în cadrul evaluării riscurilor la nivel de grup și a profilurilor de lichiditate.

În plus, prin simulări de criză, instituțiile trebuie să evalueze fiabilitatea planurilor lor de capital în condiții de criză pentru a se asigura că îndeplinesc cerințele de capital care li se aplică. Orice evaluare a fiabilității planului de capital în condiții de criză trebuie să țină seama de severitatea scenariilor și de probabilitatea apariției. Instituțiile trebuie, de asemenea, să testeze fiabilitatea planurilor lor de lichiditate pentru a se asigura că pot îndeplini obligații, în momentul în care acestea devin exigibile, în condiții de criză. Instituțiile trebuie să evalueze nivelul de transferabilitate a resurselor de capital și de lichiditate în condiții de criză și să ia în considerare orice obstacole posibile, inclusiv obstacole juridice, organizaționale și operaționale. Instituțiile trebuie, după caz, să recunoască faptul că anumite elemente ale cerințelor de capital, precum și rezervele de lichiditate, pot fi utilizate în condiții de criză (de exemplu elemente ale cerințelor ale amortizorului combinat, astfel cum se specifică în titlul VII capitolul 4 din Directiva 2013/36/UE).

În plus față de cerințele generale referitoare la programele de simulare de criză ale instituțiilor, specificate în prezentele orientări, simulările de criză utilizate în scopuri ICAAP/ILAAP trebuie să îndeplinească următoarele cerințe specifice:

• a) instituțiile trebuie să acopere toate categoriile (și subcategoriile) de risc semnificativ la care sunt expuse instituțiile în ceea ce privește activele și datoriile bilanțiere și extrabilanțiere, în legătură cu toate portofoliile sau sectoarele/ariile geografice semnificative, inclusiv entitățile structurate relevante;
• b) trebuie să se ia în considerare o serie de scenarii care să includă cel puțin un scenariu economic nefavorabil care este sever, dar plauzibil, cum ar fi un declin economic sever și/sau un șoc pentru lichiditate la nivelul pieței și idiosincratic;
• c) Simulările de criză ICAAP și ILAAP trebuie efectuate prin simulări de criză cuprinzătoare la nivelul instituției și să reflecte toate entitățile pentru care se impun procese ICAAP sau ILAAP;
• d) Simulările de criză ICAAP și ILAAP trebuie să acopere aceeași perioadă anticipativă ca și ICAAP și, respectiv, ILAAP ale instituției și să fie actualizate cel puțin la fel de regulat ca și ICAAP și ILAAP; simulările de criză ICAAP trebuie să acopere o perioadă de cel puțin doi ani.

Simulările de criză ICAAP și ILAAP trebuie să fie consecvente cu apetitul la risc și cu strategia globală (inclusiv strategia de afaceri) a instituției. Instituțiile trebuie să demonstreze că există

• o legătură clară între apetitul la risc al acestora, strategia lor de afaceri, precum și simulările de criză ICAAP și ILAAP ale acestora. În special, instituțiile trebuie să - și evalueze planurile de capital și de lichiditate, precum și orice planificare a capitalului intern, inclusiv amortizoarele de capital de administrare, în concordanță cu strategia și apetitul lor la risc declarat, precum și cu necesitățile generale de capital intern, și să - și revizuiască pozițiile de lichiditate după utilizarea rezervelor de lichiditate pentru a - și acoperi datoriile într - o perioadă de criză.

În plus, în cadrul simulării de criză ICAAP, instituțiile trebuie să - și evalueze capacitatea de a rămâne peste cerințele de capital reglementat și de supraveghere aplicabile (de exemplu, cerințele totale de capital SREP -TS CR) în condiții de criză.

Atunci când efectuează simulări de criză pentru solvabilitate în scopul ICAAP, instituțiile trebuie să ia în considerare, de asemenea, impactul unor scenarii asupra indicatorului efectului de levier al instituției, precum și datoriile eligibile deținute în scopul cerințelor minime de fonduri proprii și datorii eligibile (MREL).

Simularea de criză de supraveghere, efectuată în conformitate cu articolul 100 din Directiva 2013/36/UE, sau scenariile ori ipotezele prevăzute pentru o instituție ca urmare a contestărilor din partea autorităților competente și a evaluărilor de supraveghere a simulărilor de criză proprii ale instituțiilor nu trebuie considerate ca înlocuind obligațiile instituțiilor de a efectua simulări de criză în cadrul proceselor lor ICAAP și ILAAP.

4.8.2 Măsuri de administrare

Instituțiile trebuie să identifice măsuri credibile de administrare care să abordeze rezultatele simulărilor de criză și să vizeze asigurarea solvabilității lor curente prin intermediul scenariului supus simulării de criză.

Instituțiile trebuie să ia în considerare o gamă largă de măsuri de administrare (inclusiv în cadrul planurilor pentru situații neprevăzute privind lichiditatea) pe fondul unei serii de condiții plauzibile de criză, cu accent pe cel puțin un scenariu sever, dar plauzibil.

Pentru a evalua posibile reacții la o situație supusă simulării de criză, instituțiile trebuie să identifice măsurile credibile cele mai relevante și momentul în care trebuie să le întreprindă. Instituțiile trebuie să țină seama de faptul că anumite măsuri de administrare sunt necesare imediat, iar altele sunt condiționate de apariția unor evenimente specifice, caz în care trebuie identificați în mod clar, în prealabil, factorii declanșatori stabiliți pentru luarea măsurii. Măsurile de administrare trebuie să fie consecvente cu strategiile și politicile declarate, de exemplu în contextul politicilor declarate în materie de dividende⁷ . Instituțiile trebuie să fie conservatoare în ceea ce privește capacitatea lor de a lua măsuri de administrare atenuatoare, cu recunoașterea unui eventual impact al scenariilor de criză pe alte piețe.

⁷ De exemplu, vezi articolul 141 din CRD (suma maximă distribuibilă).

Instituțiile trebuie să explice efectele calitative și cantitative ale crizei înainte și după aplicarea măsurilor de administrare atenuatoare. Impactul înainte de măsurile de administrare trebuie să includă ipoteze privind strategia, creșterea economică și veniturile aferente, dar să excludă măsurile de administrare care nu ar fi disponibile într - un eveniment de criză, cum ar fi lichidarea unei linii de activitate sau atragerea de capital.

Măsurile de administrare acceptabile vor face obiectul instrucțiunilor și al aprecierii din partea autorităților competente și ar putea include următoarele:

• a) revizuirea apetitului la risc intern și a limitelor de risc;
• b) revizuirea aplicării tehnicilor de diminuare a riscurilor;
• c) revizuirea politicilor, cum ar fi cele legate de lichiditate și finanțare sau de adecvarea capitalului;
• d) reducerea distribuirilor către acționari;
• e) efectuarea de modificări la nivelul strategiei globale și al planului de afaceri, precum și al apetitului la risc; și
• f) atragerea de capital sau de fonduri.

Măsurile de administrare anticipate, diferențiate pe scenarii și ajustate în funcție de severitatea scenariului trebuie documentate. Instituțiile trebuie să ia în considerare reducerea eficienței ca o consecință a situațiilor de criză de o severitate extremă. În informarea din cadrul ICAAP și ILAAP, pe care acestea trebuie să o prezinte autorităților competente, instituțiile trebuie să explice și măsurile de administrare deja adoptate pe baza rezultatelor simulărilor de criză.