4.1 Cadrul de administrare și cultura privind riscul de credit

Organul de conducere, așa cum se menționează în Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activității, în ceea ce privește acordarea creditelor, trebuie:

• a. să aprobe strategia de risc de credit a instituției, în cadrul strategiei generale privind administrarea riscurilor și a strategiei de afaceri, să se asigure că acestea sunt în concordanță cu cadrul privind apetitul la risc al instituției, cu planificarea capitalului și a lichidității și în concordanță cu procesul de evaluare a adecvării capitalului intern (ICAAP) și cu procesul de evaluare a adecvării lichidității interne (ILAAP), dacă este cazul;
• b. să stabilească apetitul la riscul de credit în cadrul general privind apetitul la risc, inclusiv standardele de acordare a creditelor, declarațiile calitative, indicatorii și limitele cantitative, precum și pragurile de escaladare, fără erori sistematice legate de performanța activității;
• c. să aprobe cadrul pentru procesul de aprobare a creditelor, inclusiv, dacă este cazul, structurile interne de acordare și monitorizare a creditelor și să definească autoritățile decizionale delegate;
• d. să asigure o supraveghere eficientă a calității riscului de credit, în special la acordarea și provizionarea creditelor;
• e. să asigure procese corespunzătoare de aprobare, monitorizare și control ale creditelor în scopul administrării eficiente a riscului de credit;
• f. să se asigure că toți membrii personalului implicați în asumarea de riscuri de credit, precum și în administrarea, monitorizarea și controlul riscului de credit sunt calificate, dispun de resurse adecvate;
• g. să stabilească, să aprobe și să monitorizeze punerea în aplicare a culturii de risc, a valorilor fundamentale și a așteptărilor privind riscul de credit ale instituției;
• h. să se asigure de armonizarea în continuare a cadrului de remunerare, inclusiv a obiectivelor de performanță relevante, precum și a cadrului de evaluare a performanței aferent factorilor decizionali în materie de credite, care reprezintă personal identificat, cu riscul de credit și apetitului la riscul de credit.

4.1.2 Cultura privind riscul de credit

În cadrul culturii generale a riscului, instituțiile trebuie să dezvolte o cultură privind riscul de credit , prin politici, comunicare și formare de personal, în conformitate cu Ghidul ABE privind cadrul de administrare a activității.

Cultura privind riscul de credit trebuie să includă un „semnal de sus” și să asigure faptul că creditul este acordat debitorilor care, potrivit informațiilor deținute de instituție la momentul acordării creditului, vor putea să respecte termenii și condițiile contractului de credit și că este garantat, atunci când este cazul, cu garanții reale suficiente și corespunzătoare, după caz, luând în considerare impactul asupra poziției de capital și profitabilității instituției, factorii de sustenabilitate și factorii de mediu, sociali și de administrarea a activității (ESG) asociați.

Instituțiile trebuie să se asigure de punerea în aplicare în mod eficient, la toate nivelurile interne, a unei culturi privind riscul de credit și că toți membrii personalului implicați în procesele de asumare a riscului de credit, de administrare și de monitorizare a riscului sunt pe deplin informați și vor răspunde pentru acțiunile lor.

Instituțiile trebuie să adopte politici și procese pentru a monitoriza aderarea la cultura instituției privind riscul de credit (de exemplu, prin efectuarea de autoevaluări în rândul membrilor personalului) a tuturor membrilor personalului implicați în procesele de acordare, monitorizare și control al creditelor. În situațiile în care se constată deficiențe în cultura creditului, evidențiate fie printr - o autoevaluare a instituției, fie prin intermediul unor acțiuni de supraveghere, instituția trebuie să ia măsuri bine definite, orientate spre rezultate și oportune pentru remedierea acestor deficiențe. Strategia de risc de credit, politicile și procedurile de creditare trebuie adaptate pentru a atenua orice potențiale efecte negative ale unei culturi ineficiente a creditului.