Indicatori de capital

Indicatorii de capital trebuie să identifice, pe bază continuă, orice deteriorare semnificativă, efectivă și potențial viitoare a cantității și calității capitalului, inclusiv creșterea efectului de levier.

La selectarea indicatorilor de capital, instituți a trebuie să analizeze modalitățile de abordare a problemelor care rezultă din faptul că respectiva capacitate a acestor indicatori de a permite o reacție promptă poate fi mai mică decât în cazul altor tipuri de indicatori, iar anumite măsuri de restabilire a poziției capitalului unei instituții pot implica perioade mai mari de punere în practică sau o sensibilitate mai mare la condițiile de piață sau la alte condiții. În mod specific, acest lucru se poate realiza prin stabilirea de anticipații care trebuie să aibă în vedere scadențe contractuale semnificative în legătură cu instrumentele de capital.

De asemenea, indicatorii de capital trebuie să fie integrați în procesul de evaluare a adecvării capitalului intern (ICAAP) al instituției, în conformitate cu ar ticolul 73 din Directiva 2013/36/UE.

Pragurile pentru indicatorii care au la bază cerințe de capital reglementat trebuie să fie calibrate de instituție la niveluri adecvate pentru a permite o distanță suficientă față de o încălcare a cerințelor de capital aplicabile instituției [inclusiv cerințe minime de fonduri proprii, astfel cum este prevăzut la articolul 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și cerințe suplimentare de fonduri proprii aplicate conform articolului 104 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2013/36/UE].

În conformitate cu obiectivul procesului de redresare și cu flexibilitatea acordată instituției de a acționa independent atunci când încalcă indicatorii, indicatorii de capital reglementat trebuie să fie stabiliți la un nivel mai ridicat în raport cu cel care va permite intervenția autorităților de supraveghere.

În general, indicatorii de capital trebuie să fie calibrați peste cerința privind amortizorul de capital combinat. În cazul în care o instituție își calibrează indicatorii d e capital în cadrul amortizoarelor, aceasta trebuie să demonstreze clar în planul de redresare că opțiunile sale de redresare pot fi implementate în cazul în care amortizoarele au fost utilizate total sau parțial.

Pragurile pentru indicatorii aferenți cerințelor prevăzute la articolul 45 literele (c) și (d) din Directiva 2014/59/UE (Cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile – MREL) și la articolul 92a sau 92b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (TLAC), exprimate ca procent din cuantumul total al expunerii la risc (TREA) și din indicatorul de măsurare a expunerii totale (TEM), trebuie să fie aliniate la calibrarea indicatorilor planului de redresare a capitalului reglementat și trebuie să fie stabilite la un nivel superior celui care permi te intervenția autorității de rezoluție în conformitate cu articolul 16 a din Directiva 2014/59/UE [așa cum a fost introdus prin Directiva (UE) 2019/879] și cu articolul 128 din Directiva 2013/36/UE [așa cum a fost modificat prin Directiva (UE) 2019/878]. În general, pragul trebuie să fie calibrat de instituție peste cerința privind amortizorul combinat atunci când acesta este luat în considerare în plus față de (i) cerința minimă TLAC și de (ii) MREL finală sau de nivelurile - țintă intermediare obligatorii ale MREL (dacă sunt diferite) exprimate ca procent din TREA. De asemenea, instituția trebuie să ia în considerare orice element suplimentar considerat relevant atunci când stabilește aceste cerințe, inclusiv o cerință de subordonare, după caz. Dacă o instituție trebuie să decidă calibrarea indicatorilor de capital aferenți MREL și TLAC în cadrul amortizoarelor, trebuie să demonstreze clar în planul de redresare că opțiunile sale de redresare pot fi implementate în cazul în care amortizoarele au fost utiliza te total sau parțial.

Pragul indicatorului trebuie să țină seama de profilul de scadență al pasivelor eligibile și de capacitatea instituției de a le reînnoi. În cazul grupurilor cu o strategie de rezoluție cu mai multe puncte de intrare (MPE), în care do meniul de aplicare prudențial ar putea să difere de domeniul de aplicare al rezoluției, instituția trebuie să calibreze indicatorii MREL/TLAC la nivel consolidat pentru fiecare dintre entitățile/grupurile supuse rezoluției.

Atunci când evaluează planul de redresare, autoritatea competentă trebuie să convină în consultare cu autoritatea de rezoluție cu privire la calibrarea pragului pentru MREL. La primirea unei notificări din partea instituției cu privire la încălcarea unui indicator MREL, autoritatea competentă trebuie să informeze autoritatea de rezoluție și să coopereze cu aceasta, având în vedere importanța MREL pentru obiectivele rezoluției prevăzute la articolul 31 din Directiva 2014/59/UE.