4.5 Analiza modelului de afaceri actual

Pentru a înțelege mijloacele și metodele utilizate de o firmă de investiții pentru a funcționa și a genera profit, autoritățile competente trebuie să efectueze analize cantitative și calitative.

4.5.1 Analiză cantitativă

Autoritățile competente trebuie să efectueze atât o analiză statică, cât și o analiză a tendințelor cu privire la principalele caracteristici cantitative ale modelului de afaceri actual al firmei de investiții, pentru a înțelege performanța sa financiară și măsura în care acest lucru este determinat de apetitul său pentru risc mai mare sau mai mic decât omologii.

Domeniile care trebuie analizate de autoritățile competente pot include:

• a. profit și pierdere: autoritățile competente pot evalua profitabilitatea subiacentă a firmei de investiții (după elementele de excepție și măsurile cu caracter excepțional), defalcarea fluxurilor de venituri, defalcarea costurilor, provizioanele pentru depreciere și indicatorii - cheie (inclusiv marja de profit net cost/venit, fluxul net de numerar);
• b. bilanțul: autoritățile competente pot evalua combinația de active și pasive, structura de finanțare, modificarea fondurilor proprii și a cerințelor de fonduri proprii, precum și indicatorii - cheie (inclusiv rentabilitatea capitalurilor proprii, fondurile proprii de nivel 1 de bază, deficitul de finanțare);
• c. concentrări: autoritățile competente pot evalua concentrările din P &L și bilanțul legate de clienți, sectoare și zone geografice; și
• d. apetitul pentru risc: autoritățile competente pot evalua limitele formale instituite de firma de investiții (în special limitele de tranzacționare) și respectarea acestora pentru a înțelege riscurile pe care firma de investiții este dispusă să și le asume pentru a - și stimula performanța financiară.

4.5.2 Analiză calitativă

Autoritățile competente trebuie să efectueze o analiză a caracteristicilor calitative ale modelului de afaceri actual al firmei de investiții pentru a înțelege factorii de succes și principalele dependențe ale acesteia.

Domeniile care trebuie analizate de autoritățile competente pot include:

• a. principalele dependențe externe: autoritățile competente pot stabili principalii factori exogeni care influențează succesul modelului de afaceri; printre acestea se pot număra furnizori terți, intermediari și factori de reglementare specifici;
• b. principalele dependențe interne: autoritățile competente pot determina principalii factori endogeni care influențează succesul modelului de afaceri; printre acestea se pot număra calitatea platformelor informatice și capacitatea operațională și de resurse; și chiar persoanele - cheie;

24

• c. franciză: autoritățile competente pot stabili soliditatea relațiilor cu clienții, furnizorii și partenerii; printre acestea se pot număra dependența firmei de investiții de reputația sa, de eficacitatea sucursalelor, de loialitatea clienților și de eficacitatea parteneriatelor; și
• d. domenii în care există un avantaj concurențial: autoritățile competente pot stabili, de asemenea, domeniile în care firma de investiții are un avantaj concurențial față de întreprinderile similare; acestea pot include oricare dintre cele de mai sus, cum ar fi calitatea platformelor informatice ale firmei de investiții sau alți factori, cum ar fi rețeaua globală a firmei de investiții, amploarea activității sale sau propunerea sa de produs.
• e. Riscuri de spălare a banilor/finanțare a terorismului: în cadrul analizei, autoritățile competente trebuie să ia în considerare orice indiciu că modelul de afaceri și activitățile generează riscuri sporite de spălare de bani sau de finanțare a terorismului, inclusiv tranzacții în numerar sau stabilirea sau utilizarea de entități juridice în țări terțe cu grad înalt de risc, astfel cum sunt identificate în conformitate cu articolul 9 din Directiva (UE) 2015/849. În cazul în care există, aceste indicații trebuie să fie completate de o analiză cantitativă, după caz, punând accentul în special pe importanța semnificativă a veniturilor și a veniturilor din operațiuni desfășurate în astfel de țări terțe cu grad ridicat de risc, precum și pe concentrările de expuneri față de clienți pentru care firmele de investiții aplică măsuri sporite de precauție privind clientela, astfel cum se prevede în capitolul II secțiunea 3 din Directiva 2015/849.