4.4 Informații privind cadrul de administrare a activității

Emitenții trebuie să includă în planul lor de redresare o descriere clară și detaliată a proceselor de administrare a activității legate de elaborarea, menținerea și implementarea planului de redresare.

Informațiile privind cadrul de administrare a activității menționate la punctul anterior trebuie să conțină cel puțin următoarele elemente:

• a) rolul (rolurile) și funcția (funcțiile) persoanei (persoanelor) responsabile pentru elaborarea, implementarea și actualizarea planului;
• b) descrierea modului în care planul de redresare este compatibil cu cadrul de administrare a activității interne, cu strategia de afaceri și cu cadrul de administrare a riscurilor (inclusiv declarația privind apetitul pentru risc) ale emitentului;
• c) descrierea proceselor și a termenelor care urmează să fie utilizate pentru actualizarea periodică a planului și pentru actualizarea sa pentru a răspunde la orice schimbări semnificative care afectează tokenul specific, emitentul sau mediul acestuia;
• d) politicile și procedurile care reglementează aprobarea planului de redresare, precum și revizuirile și actualizările acestuia;
• e) descrierea procedurilor de escaladare, și anume condițiile și procedurile necesare pentru a asigura implementarea în timp util a anumitor opțiuni de redresare prevăzute în planul de redresare. Acestea trebuie să conțină cel puțin informații clare privind p rocesul de luare a deciziilor în ceea ce privește activarea planului de redresare, pe baza unui proces de escaladare detaliat în mod clar care se aplică atunci când se constată sau este probabil să apară o încălcare a pragului indicatorului planului de red resare în viitorul apropiat, pentru a lua în considerare și a stabili opțiunea de redresare care ar putea fi necesară pentru a restabili conformitatea cu cerințele de reglementare relevante aplicabile rezervei de active sau pentru a continua prestarea de s ervicii legate de tokenul relevant;
• f) termenul pentru luarea deciziei privind luarea măsurilor de redresare și momentul, precum și modalitățile de informare a autorității competente;
• g) descrierea indicatorilor cantitativi și calitativi care reflectă posibilele vulnerabilități, deficiențe sau amenințări la adresa volumului, lichidității și alocării rezervei de active și a fondurilor pe care emitenții trebuie să le mențină în orice moment în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/1114, astfel cum se specifică în continuare la punctele 22 -41.

În cazul în care au încheiat un acord cu entități terțe pentru gestionarea rezervei de active și pentru investirea rezervei de active, custodia activelor de rezervă și, după caz, distribuirea către public de tokenuri raportate la active, în conformitate cu articolul 34 punctul 5 litera (h) din Regulamentul (UE) 2023/1114, emitenții trebuie să includă în planul lor de redresare o descriere clară și detaliată a proceselor stabilite pentru schimbul de informații, astfel încât să se asigure activarea în timp ut il a procesului de escaladare prevăzut la punctul 37 în cazul în care este detectată încălcarea unui prag al indicatorilor din planul de redresare, fie de către emitent, fie de către entitatea terță relevantă. De asemenea, emitentul trebuie să precizeze în planul de redresare modul în care se asigură schimbul de informații în timp util prin intermediul acordului cu oricare dintre părțile terțe respective, astfel încât emitentul să poată lua cunoștință de încălcare sau să conștientizeze probabilitatea ca încălcarea să apară în viitorul apropiat, pentru ca planul să poată fi activat în timp util.

În plus, emitenții trebuie să se asigure că acțiunile prevăzute în planul lor de redresare sunt compatibile cu cerințele planului de redresare și de răspuns în materie de TIC, precum și cu alte părți relevante ale planului de administrare a riscurilor TIC prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/2554³ , atunci când emitenții relevanți au fost supuși și acestor cerințe.

Indicatorii planului de redresare și pragurile de monitorizare

³ Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2022 privind reziliența operațională digitală a sectorului financiar și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 909/2014 și (UE) 2016/1011 (JO L 333, 27.12.2022, p. 1).

Emitenții trebuie să prevadă în planul de redresare un cadru adecvat de indicatori ai planului de redresare, prin intermediul căruia emitentul să poată stabili criterii predefinite care pot semnala necesitatea unei frecvențe sporite de monitorizare sau act ivare a planului de redresare. Aceste criterii trebuie stabilite astfel încât emitentul să poată monitoriza, extinde și activa opțiunile de redresare, după caz.

Indicatorii planului de redresare trebuie să reflecte atât profilul de risc specific al tokenului și al emitentului, cât și mediul de funcționare. Ca atare, calibrarea indicatorilor și a pragurilor planului de redresare trebuie aplicată la nivelul tokenului, cu excepția indicatorilor de adecvare a capitalului, care trebuie calibrați la nivelul emitentului, pe baza dimensiunii, complexității, naturii și modelului de afaceri specific al acestuia, precum și a indicatorilor de risc operațional și a indicatorilor privind încrederea pieței, care trebuie calibrați atât la nivelul emitentului, cât și la nivelul tokenului.

Atunci când evaluează tipul de indicatori care vor fi incluși în planurile de redresare, fiecare emitent trebuie să analizeze cu atenție tipurile de evenimente care pot duce la o încălcare a cerințelor de reglementare și să elaboreze indicatori specifici pe baza evaluării interne a riscurilor. Prin urmare, emitenții trebuie să considere lista de indicatori prevăzută în anexa I ca fiind ilustrativă, astfel încât să poată alege orice indicatori din fiecare categorie sau pe toți.

În plus, emitenții nu trebuie să își limiteze setul de indicatori ai planului de redresare la lista prevăzută în anexa I. În schimb, trebuie să ia în considerare includerea celor mai adecvați indicatori, chiar dacă nu sunt incluși în anexa I, pe baza crite riilor stabilite în acest ghid, inclusiv, de exemplu, pe baza unor indicatori care ar fi utili pentru abordarea riscurilor de mediu, sociale și de guvernanță, precum și în orice alte situații în care au fost identificate probleme legate de un domeniu relevant.

Emitenții trebuie să se asigure că lista indicatorilor planului de redresare și calibrarea pragului lor se bazează pe evaluarea internă a riscurilor acestora și că aceasta este întotdeauna în concordanță cu cadrul privind apetitul pentru risc. Modificările apetitului pentru risc al emitenților trebuie să declanșeze revizuirea listei indicatorilor și a pragurilor de redresare, cu scopul de a evalua dacă sunt în continuare adecvați în cazul unor modificări ale cadrului lor privind apetitul pentru risc.

Emitenții trebuie să menționeze în planul de redresare faptul că vor monitoriza indicatorii planului de redresare cu o frecvență adecvată, care să permită transmiterea către autoritatea competentă, în timp util și la cerere, a înregistrărilor de date privind indicatorii. Emitenții trebuie, de asemenea, să precizeze modul în care vor monitoriza acești indicatori.

Emitenții trebuie să includă în planul de redresare atât indicatori cantitativi, cât și indicatori calitativi. La stabilirea pragurilor indicatorilor cantitativi ai planului de redresare, în concordanță cu cadrul general de administrare a riscurilor prevăzut în conformitate cu articolul 45 alineatul (3) și articolul 45 alineatul (7) litera (b) din Regulamentul (UE) 2023/1114, emitenții trebuie să utilizeze indicatori progresivi („abordarea de tip semafor”) pentru a informa organul de conducere al emitentulu i că ar putea fi atins un astfel de prag al indicatorilor.

Emitenții trebuie să includă în planul de redresare cel puțin următoarele categorii de indicatori ai planului de redresare, așa cum se detaliază în anexa I (secțiunea A – „Categorii minime pentru toți emitenții de TRA -uri sau TME- uri”), în special:

1) indicatori privind riscul de lichiditate, care informează emitentul cu privire la o deteriorare potențială sau efectivă a profilului de lichiditate al rezervei de active;

2) indicatori de risc operațional, care descriu riscurile potențiale care rezultă din procese interne, persoane și sisteme inadecvate sau eșuate sau din evenimente externe, inclusiv riscul juridic. La calibrarea acestui tip de indicatori, emitenții trebuie să țină seama mai ales de tipul de tehnologie-suport (de exemplu, registru distribuit autorizat/neautorizat), precum și de complexitatea acesteia (de exemplu, existența podurilor, calitatea criptografiei etc.). De asemenea, emitenții trebuie să ia în considerare faptul că, bazându - se pe o infrastructură unică și complexă, nu pe una standard, acest lucru poate avea repercusiuni nu numai asupra capacității de a o înlocui, ci și asupra disponibilității persoanelor capabile să o întrețină și să o repare. În cazul emisi unilor cu lanțuri multiple, emitenții trebuie să includă indicatori specifici pentru fiecare tehnologie de registru distribuit utilizată pentru distribuirea tokenului raportat la active și/sau a tokenului de monedă electronică;

3) indicatori de risc de credit/pentru calitatea activelor, care măsoară evoluția calității activelor din rezerva de active;

4) indicatori aferenți activului (activelor) de referință, care măsoară riscul de cereri masive de răscumpărare, de exemplu, declanșate de pierderea valorii maxime;

5) indicatori de adecvare a capitalului, care măsoară deteriorarea potențială a cantității și calității poziției de capital a emitentului, inclusiv nivelul de conformitate cu cerințele de fonduri proprii prevăzute la articolul 35 din Regulamentul (UE) 2023/11 14. Calibrarea acestor indicatori trebuie stabilită peste cerințele minime de reglementare aplicabile. Indicatorii de adecvare a capitalului trebuie utilizați numai de către emitenții de tokenuri raportate la active și de tokenuri de monedă electronică care nu sunt instituții de credit.

Emitenții trebuie să includă în planul de redresare și următoarele categorii de indicatori ai planului de redresare, așa cum se detaliază în anexa I (secțiunea B – Categorii minime suplimentare pentru emitenții de TRA - uri și TME - uri semnificative, precum și pentru alți emitenți care nu furnizează autorității competente o justificare adecvată pentru neincludere):

6) indicatori de risc de piață, care decurg din toate pozițiile incluse în rezerva de active, inclusiv volatilitatea corespunzătoare activului (activelor) la care se raportează;

7) indicatori de risc de concentrare, care evidențiază expunerea excesivă a rezervei de active față de o singură contrapartidă sau față de un set de contrapartide interconectate;

8) indicatori privind încrederea pieței, care reflectă percepția potențial negativă a participanților de pe piața emitentului sau a tokenului, care ar putea perturba accesul emitentului la finanțare și la piețele de capital sau ar putea determina o creștere rapidă a cererilor de răscumpărare;

Prin derogare, emitenții de tokenuri nesemnificative sunt exceptați de la includerea categoriilor de indicatori ai planului de redresare prevăzuți la punctul anterior, cu condiția să furnizeze autorității lor competente justificări adecvate pentru faptul că aceste categorii nu sunt adecvate sau relevante pentru profilul de risc, modelul de afaceri, dimensiunea și/sau complexitatea emitentului.

Printre indicatorii legați de activul (activele) la care se face raportarea, emitenții trebuie să includă întotdeauna cel puțin un indicator de risc de dezancorare, menit să surprindă riscul ca valoarea de piață a tokenului să fie diferită de valoarea de piață a activului (activelor) de referință. Indicatorul de risc de dezancorare trebuie măsurat ca raport între valoarea de piață a tokenului și valoarea de piață a activului (activelor) de referință și se preconizează ca acesta să fie egal cu 1 în orice moment, cu un interval de toleranță care să nu depășească 1 %. În cazurile cu rate mai mici de 1 intră în acțiune emitentul, conform prevederilor din planul de redresare.

Pentru a mulțumi autoritatea competentă, emitenții trebuie să descrie clar în planul de redresare cum au fost stabilite calibrările indicatorilor planului de redresare și cum vor fi depășite pragurile suficient de devreme pentru a fi eficiente.

Emitenții trebuie să descrie în planul de redresare modul în care vor monitoriza și actualiza periodic caracterul adecvat al indicatorilor planului de redresare și calibrarea pragurilor acestora. În special, emitenții trebuie să precizeze modul în care se vor asigura că planul de redresare este actualizat dacă este necesar ca urmare a modificării situației financiare și comerciale a emitentului și/sau a tokenului specific. Emitenții trebuie să menționeze în planul de redresare faptul că orice actualizare a calibrării pragurilor indicatorilor din planul de redresare trebuie notificată și explicată prompt autorității competente. Emitenții trebuie să se asigure permanent că indicatorii planului de redresare și pragurile lor sunt pe deplin coerente cu cadrul emi tenților de administrare a riscurilor.

Conținutul planului de redresare trebuie redactat de către emitenți, având în vedere că nu trebuie să existe un automatism în activarea opțiunilor de redresare la încălcarea pragurilor indicatorilor planului de redresare și că este de competența emitentului să decidă dacă și când să activeze planul de redresare în cazul unei încălcări. Atunci când calibrează indicatorii planului de redresare, emitenții trebuie să se asigure că iau această decizie cu suficient timp înainte pentru a putea pune în aplicare măsuri, dacă este necesar.

Emitenții trebuie să prevadă în planul de redresare procesul intern de luare a deciziilor la nivel intern. Emitenții trebuie să se asigure că acest proces va fi aprofundat și bine fundamentat, în conformitate cu punctele 39, 40 și 41. În plus, emitenții trebuie să precizeze în planul lor de redresare că, indiferent dacă emitentul decide să ia măsuri sau nu, vor menține un dialog deschis și activ cu autoritatea competentă.

Pentru ca încălcarea pragurilor indicatorilor din planul de redresare să aibă un potențial de avertizare eficient, emitenții trebuie să prevadă în planul de redresare că vor acționa prompt și în orice situație:

• • în termen de maximum 24 de ore de la încălcarea indicatorului planului de redresare, să alerteze organul de conducere al emitentului prin inițierea procesului de comunicare corespunzător, pentru a se asigura că orice încălcare este luată în considerare și sun t întreprinse acțiunile necesare, după caz; și
• • cel mai târziu în termen de 24 de ore de la activarea procesului de comunicare internă, notifică autorității competente încălcarea pragului indicatorului din planul de redresare.

Pentru a ține seama de probabilitatea ca termenele prevăzute la punctul precedent să nu permită emitentului să reacționeze în timp util la depășirea unui prag, emitenții trebuie să stabilească termenul cel mai adecvat pentru executarea activităților respec tive, pe baza specificității operațiunilor sale, a dimensiunii și a complexității rezervei de active. În orice caz, termenele menționate la punctul anterior nu se prelungesc.

Emitenții trebuie să precizeze în planul de redresare că, dacă a fost încălcat un prag al unui indicator al planului de redresare, organul de conducere al emitentului va evalua situația, va decide dacă declanșează activarea planului de redresare și va notifica prompt autoritățile competente. Emitenții trebuie, de asemenea, să includă în planul de redresare faptul că decizia de activare a planului de redresare va acoperi tipul de măsuri de redresare care urmează să fie luate.

De asemenea, emitenții trebuie să precizeze în planul de redresare că decizia la care se face referire la punctul anterior trebuie să se bazeze pe o analiză motivată a circumstanțelor în care a avut loc încălcarea.

Emitenții trebuie să indice în planul de redresare că, atunci când decid să acționeze în conformitate cu planul de redresare, autoritatea competentă va primi, fără întârzieri nejustificate, un plan de acțiune bazat pe o listă de opțiuni de redresare credibile și fezabile care să fie utilizate în această situație de criză, împreună cu un calendar pentru remedierea încălcării. Planul de redresare va conține și mențiunea conform căreia, dacă nu s - a decis să se ia nicio măsură, autoritatea competentă va primi o explicație în care se precizează clar motivele și, după caz, se demonstrează cum este posibilă restabilirea anumitor tipuri de indicatori și a încălcărilor acestora, fără a se recurge la măsuri de redresare.