6.3 Transition planning

Instituțiile trebuie să înțeleagă sensibilitatea lor la riscurile E SG, în special la riscurile de tranziție din domeniul mediului și la riscurile fizice, în diferite scenarii, inclusiv cele care implică niveluri mai mari de risc fizic sau o tranziție dezordonată. Instituțiile trebuie să înțeleagă cum pot afecta diferitele scenarii eforturile lor de planificare a tranziției.

În scopul monitorizării și abordării riscurilor de mediu specifice care pot decurge din procesul de ajustare în vederea atingerii obiectivelor de reglementare legate de climă și de mediu ale jurisdicțiilor în care își desfășoară activitatea, instituțiile trebuie să selecteze cu atenție scenariile, luând toate măsurile următoare:

• a) să evalueze implicațiile potențiale ale obiectivelor UE, ale statelor membre și, după caz, ale țărilor terțe pentru căile de tranziție, cel puțin pentru sectoarele selectate, stabilite pe baza evaluării semnificației. În cadrul acestui proces, instituțiile trebuie să țină seama de căile probabile care decurg din Pactul verde european, din Legea europeană a climei și din cele mai recente rapoarte și măsuri prevăzute de Consiliul științific consultativ european privind schimbările climatice;
• b) să ia în considerare scenarii bazate pe date științifice și actualizate care provin de la organizații naționale, ale UE sau internaționale, astfel cum se menționează la punctul 38;
• c) să ia în considerare obiectivele sau angajamentele voluntare sau impuse de reglementări ale instituției în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea.

Referința geografică și granularitatea, de exemplu în ceea ce privește defalcările regionale, ale scenariilor și căilor utilizate de instituții trebuie să fie relevante pentru modelul lor de afaceri și pentru expuneri.

Gama și complexitatea scenariilor utilizate de instituții trebuie să fie proporționale cu mărimea și complexitatea lor. Instituțiile mici și cu un grad mic de complexitate și alte instituții care nu sunt de mari se pot baza pe un set simplificat de parametri și ipoteze principale, inclusiv riscuri, orizonturi de timp luate în considerare și defalcarea regională a impacturilor. Instituțiile mari trebuie să - și compare planurile (inclusiv obiectivele finale și intermediare) în funcție de un scenariu compatibil cu limitarea încălzirii globale la 1,5 °C, în conformitate cu Acordul de la Paris și cu obiectivul de realizare a neutralității climatice până în 2050, prevăzut în Legea europeană a climei.

Instituțiile trebuie să se asigure că scenariile și căile utilizate ca parte a planurilor lor sunt coerente la nivelul organizației și al orizonturilor de timp avute în vedere, de exemplu când elaborează strategii de afaceri și stabilesc obiective pe termen scurt, mediu și lung. Instituțiile trebuie să documenteze procesul de selectare a scenariilor și motivele care stau la baza oricărei modificări sau utilizări diferite. Deciziile de a folosi scenarii diferite în scopuri diferite, precum și deciziile de modificare a scenariilor trebuie justificate în mod clar.

6.3.2. Orizonturi de timp și obiective intermediare

Instituțiile trebuie să stabilească un set de orizonturi de timp diferite ca parte a planurilor lor, care trebuie să includă un orizont de planificare pe termen scurt, mediu și lung de cel puțin 10 ani. Mecanismele elaborate pentru a monitoriza și aborda r iscurile ESG de- a lungul timpului trebuie să țină seama de principiile prezentate la punctul 19.

Instituțiile trebuie să stabilească obiective intermediare la intervale de timp regulate pentru a monitoriza și a aborda riscurile E SG care decurg din obiectivele de reglementare pe termen scurt, mediu și lung ale jurisdicțiilor în care își desfășoară activitatea. Printre ele se numără obiectivele UE de a reduce emisiile de GES cu 55 % până în 2030 față de nivelul din 1990 și de a atinge un nivel net al emisiilor egal cu zero până în 2050, alte obiective intermediare în materie de climă stabilite de legislația UE sau, după caz, de legislația națională, precum și obiective legate de alți factori de mediu, cum ar fi restaurarea naturii¹⁹ sau defrișările²⁰ .

¹⁹ Regulamentul (UE) 2024/1991 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 iunie 2024 privind restaurarea naturii și de modificare a Regulamentului (UE) 2022/869 (JO L, 2024/1991, 29.7.2024).

²⁰ Regulamentul (UE) 2023/1115 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 mai 2023 privind punerea la dispoziție pe piața Uniunii și exportul din Uniune a anumitor produse de bază și produse asociate cu defrișările și degradarea pădurilor și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 995/2010 (JO L 150, 9.6.2023, p. 20).

Instituțiile trebuie să se asigure că obiectivele și țintele pe termen scurt, mediu și lung interacționează și sunt bine articulate. Aceasta include asigurarea faptului că obiectivele pe termen lung, cum ar fi angajamentele de a atinge un nivel net al emisiilor de GES egal cu zero, se traduc prin strategii pe termen mediu (de exemplu, politici sectoriale pe termen mediu sau obiective de creștere pentru liniile de activitate) și că indicatorii sau țintele financiare pe termen scurt (de exemplu, indicatorii de profitabilitate, costul riscului, indicatorii -cheie de performanță, indicatorii - cheie de risc, limitele de risc, cadrele de stabilire a prețurilor) sunt coerente și conforme cu obiectivele pe termen mediu și lung.

6.3.3. Baza evaluării semnificației

Procesul de planificare a tranziției al instituțiilor trebuie să vizeze administrarea riscurilor E SG semnificative, în special a riscurilor de tranziție în domeniul mediului și a riscurilor fizice identificate pe baza unei evaluări solide și actualizate regulat a importanței riscurilor ESG, efectuată în conformitate cu secțiunea 4.1. Instituțiile trebuie să stabilească acțiuni specifice pentru a monitoriza și a aborda riscurile E SG semnificative care decurg din expunerile, portofoliile și activitățile economice și capacitățile de producție finanțate, care pot fi deosebit de vulnerabile la procesul de ajustare a economiei în vederea atingerii obiectivelor juridice și de reglementare aplicabile legate de factorii ESG.

6.3.4. Parametri

Instituțiile trebuie să utilizeze o serie de parametri, inclusiv parametri prospectivi, pentru a sprijini stabilirea obiectivelor și pentru a stimula și monitoriza punerea în aplicare a planurilor lor.

În scopul stabilirii obiectivelor, instituțiile trebuie să folosească un set de parametri și de indicatori care să - i ia în considerare pe cei incluși la punctul 81. Instituțiile trebuie să stabilească, în funcție de strategiile lor de afaceri și de apetitul pentru risc, ce alți parametri și ținte prospective și bazate pe riscuri vor include în planurile lor în vederea monitorizării și abordării riscurilor E SG. Aceasta include evaluarea, calcularea și utilizarea parametrilor pentru a evalua implicațiile financiare ale planificării tranziției pentru activitatea și profilul de risc al instituțiilor pe termen scurt, mediu și lung, inclusiv prin măsurarea impactului planificării tranziției asupra performanței financiare, a surselor de venituri, a rentabilității ș i a nivelului de risc al portofoliilor.

Când lipsesc datele necesare pentru calcularea parametrilor și pentru sprijinirea stabilirii obiectivelor, instituțiile trebuie să urmeze pașii prezentați la punctele 26, 27 și 29.

Instituțiile mici și cu un grad redus de complexitate și alte instituții care nu sunt mari se pot baza pe o gamă mai mică de indicatori pentru utilizarea parametrilor și stabilirea țintelor și pot formula într - o mai mare măsură obiective calitative.

Deși instituțiile trebuie să utilizeze cel puțin o combinație de parametri privind riscurile legate de climă, ele trebuie să ia măsuri pentru a include progresiv parametri care să sprijine evaluarea riscurilor și orientarea strategică legată de expunerea instituțiilor la alte riscuri de mediu decât cele legate de climă și de administrarea lor, de exemplu riscurile care decurg din degradarea ecosistemelor și din pierderea biodiversității și potențiala lor influență care se reflectă asupra riscurilor legate de schimbările climatice, precum și asupra riscurilor sociale și de guvernanță.